Consistentul program de filme franceze de ultimă oră prezentat în selecţia 2024 a Festivalului filmului francez a fost oferit cinefililor din Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Arad, Braşov, Iaşi, Sibiu, Constanţa, Craiova, Suceava, Tg. Mureş, Brăila, Sfântu Gheorghe cu ocazia unei aniversări: 100 de ani de la înfiinţarea Institutului Cultural Francez. Filiala bucureşteană a prestigioasei instituţii a adus filme şi cineaşti (actori, regizori) care să arate şi să explice tendinţele cele mai noi în cinemaul francez.
Tema generală a ediţiei din acest an a fost Vertiges, având ca explicaţie faptul că „epoca noastră este marcată de schimbare, de o accelerare continuă și de o pierdere a echilibrului, semne specifice vertijului. – Oare trebuie să se schimbe totul ca să nu se schimbe nimic? Sau se schimbă oare totul cu adevărat? Și dacă mâine e deja aici, ce ne poate spune cinemaul despre aceste schimbări?” Sunt cuvinte care explică natura selecţiei, însoţite de şi mai clarele afirmaţii: „Publicul este invitat să se cufunde într‑un program uluitor, care își manifestă susținerea pentru cinematografia de gen, în special, și celebrează propunerile cinematografice alternative și provocatoare.”
Explicaţii au venit şi din partea Directorului General al Institutului Francez din România, Julien Chiappone‑Lucchesi, care a ţinut să adauge: „În anul centenarului nostru, ne reînnoim și oferim publicului român, în toată diversitatea sa, toate motivele de a continua să ne urmărească, așa cum a făcut‑o, cu fidelitate, încă de la începutul festivalului. Mai mult, aș dori să subliniez că festivalul își consolidează anul acesta secțiunea de industrie dedicată profesioniștilor din domeniu”.
Printre titlurile cele mai atractive ale selecţiei mi s‑au părut cele cu un caracter autoreflexiv sau metacinematografic tratat cu inteligenţă. Menţionez în primul rând Cartea soluţiilor/Le Livre des solutions, semnat de unul dintre cei mai internaţionali autori francezi, Michel Gondry. Cel care a semnat mai înaintre celebrul Eternul surâs al minţii fără prihană/The Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004) sau Ştiinţa viselor/ Science des rêves (2006) propune, de această dată, o naraţiune‑autoportret despre avatarurile unei producţii „de artă” realizată de un cineast cu un caracter dificil. Bazat pe însemnările lui Gondry din timpul realizării unui film în 2003, comedia tristă cu accente autobiografice menţionează şi „tulburările bipolare” ale lui Gondry, referindu‑se şi la relaţia lui solidă cu membrii stabili ai echipelor sale (producătoarea, monteuza etc.), dar şi la experienţele cineastului care i‑au mărit creditul internaţional. Activitatea lui în domeniul videoclipurilor, unde a lucrat pentru Björk, Lenny Kravitz sau Kanye West, este aici ilustrată cu haz prin episodul unde regizorul înregistrează un clip cu faimosul Sting.
Interesant mi se pare că celălalt film cu caracter meta din selecţie, Yannick de Quentin Dupieux, este menţionat de Michel Gondry ca „cel mai promiţător film al anului”. Pornind de la o reprezentaţie de teatru bazată pe o piesă bulevardieră („Le Cocu”/ „Încornoratul”), naraţiunea descrie un spectacol întrerupt de un spectator nemulţumit de clişeele de situaţii şi replici jucate fără prea mare elan de distribuţie şi propune o reflecţie asupra rosturilor teatrului. Cu o răsturnare de situaţie amintind de convenţiile thrillerului, filmul se referă şi la duritatea intervenţiilor poliţiei, în finalul care marchează eşecul celui care a încercat să schimbe ceva esenţial în spectacolul de teatru. Nu e lipsit de relevanţă că autorul lungmetrajului, Quentin Dupieux, după selecţia la ediţia 2023 a prestigiosului Festival de la Veneţia cu biopicul atipic Daaaaali, va deschide ediţia de anul acesta a Festivalului de la Cannes cu noul său film, Actul al doilea/ Le Deuxième Acte.
Dacă e să mai aleg un titlu favorit din selecţia 2024 a Festivalului filmului francez, aş adăuga, cu entuziasm, Ama Gloria de Marie Amachoukeli, filmul prezentat anul trecut în Semaine de la critique la Cannes, dar selectat ulterior şi în alte numeroase competiţii prestigioase internaţionale, precum Sundance, Gijon şi multe altele. Este un lungmetraj deopotrivă emoţionant şi precis elaborat, caracterizat drept „preţios şi precis” de Luis Martinez de la ziarul El Mundo. Concentrat asupra relaţiei dintre o fetiţă şi bona ei din Cabo Verde, filmul captează cu delicateţe empatia relaţiei dintre copila rămasă orfană de la începutul vieţii sale şi femeia de altă rasă şi condiţie socială, venită din altă lume pentru a câştiga nişte bani pentru a‑şi ajuta familia din insulă. Pentru că suferă după despărţirea provocată de plecarea doicii, motivată de moartea mamei sale, fetiţa e invitată să‑şi petreacă vacanţa de vară alături de familia din Cabo Verde. O bună ocazie pentru ca autoarea să introducă detalii antropologice şi etnografice revelatoare pentru viaţa dintr‑un spaţiu necunoscut micii eroine, dar şi nouă, spectatorilor, care am apreciat tactul cineastei în ocolirea programatică a elementelor melodramatice.
Unul dintre titlurile marcante ale ediţiei a fost La Bête – noul film al lui Bertrand Bonello – ingenios conceput într‑o structură narativă fragmentară, inspirată de o nuvelă de Henry James. Selectat în competiție la Festivalul de Film de la Veneția, filmul, cu inserţii fantastice şi accente horror, spune povestea Gabriellei, interpretată de Léa Seydoux, care trăiește într‑o lume din viitor dominată de inteligența artificială, în care emoțiile umane sunt anulate. Asistăm cum eroina trebuie să își purifice ADN‑ul, întorcându‑se în viețile sale anterioare, unde îl regăsește pe Louis, marea ei iubire.
Lumea dominată de violenţă este şi tema unora dintre cele mai interesante titluri din secțiunea Mauvais genres, unde a putut fi văzut Vincent trebuie să moară/Vincent doit mourir de Stéphan Castang, o opera prima, selectată în Semaine de la critique la Festivalul de Film de la Cannes din 2023. Povestea unui bărbat atacat în mod repetat și fără motiv de persoane care încearcă să îl ucidă devine o metaforă a brutalităţii crescânde a lumii de azi, lucru susţinut şi de actorul principal, Karim Leklou, invitat la festivalul bucureştean. El a jucat principalul rol şi în Goutte d`or de Clément Cogitore, unde violenţa e generată mai ales de viaţa plină de frustrări a imigranţilor. În această secțiunea fost prezentat și filmul de animație SF Mars Express de Jérémie Périn, o poveste cu iz de thriller care se petrece pe Pământ și pe Marte, într‑un viitor în care oamenii sunt înlocuiți de roboți.
Au fost apreciate şi titluri din secţiunea Panorama, reunind titluri recente care s‑au bucurat de un mare succes de public și de critică. Printre ele se numără și filmul Un an dificil/ Une année difficile (distribuit între timp pe marile noastre ecrane), de Eric Toledano și Olivier Nakache, cu un record de box-office anul trecut. Comedie cu accente satirice vizând mai ales consumerismul, dar şi formele de protest împotriva lui, lungmetrajul avându-i în rolurile principale pe Pio Marmaï și Jonathan Cohen are situaţii amuzante şi replici de tot hazul. Regnul animal/ Le Règne animal de Thomas Cailley, prezentat în 2023 la Cannes, în deschiderea secțiunii Un Certain Regard, a înregistrat alt vârf de popularitate (peste un milion de bilete în Franța), dar şi succese de stimă (12 nominalizări la Premiile César). Este o neliniştitoare parabolă despre violenţa lumii de azi, în care oamenii se transformă în animale. Actorii Romain Duris şi Paul Kircher se află în fruntea distribuţiei acestui film cu remarcabil ecou internaţional. Completat de o Competiţie a tinerelor talente (cu scurtmetraje recente), programul Festivalului filmului francez a satisfăcut setea de noutate a cinefililor şi a încurajat distribuitorii să preia unele titluri în repertoriul obişnuit.
■ Critic şi istoric de film, profesor universitar, eseist, publicist
Dana Duma
