Cine ne controlează delirul?
ARCUB își trece în portofoliu, alături de nenumărate evenimente culturale de cea mai bună calitate, expoziția lui Tudor Banuș, Delir controlat, vernisată pe 12 octombrie. Expoziția, o retrospectivă, face o incursiune temporală și tematică în creația lui Tudor Banuș, fiind exemplificatoare pentru arta acestuia.
În arta lui Tudor Banuș, la nivelul cel mai superficial, un ochi de amator vede un simplu desen, o ilustrare a unui fapt din realitate; la un nivel mai bun alții văd un element grafic cu caracter caricatural sau satiric. În fapt, opera lui Tudor Banuș este în același timp vizuală și intelectuală. Ea se contemplă, se citește și, de cele mai multe ori, necesită descifrare. Unele lucrări sunt scurte narațiuni, altele sunt adevărate romane; trebuie să stai să le lecturezi, cu atenție, ca și cum ai citi o narațiune modernă, încărcată, un Proust de exemplu, atent, rând cu rând, la toate elementele, până la cele mai nesemnificative, așezate deseori în straturi, toate relevante într‑un ansamblu unitar, în spatele căruia stă, încifrat, un mesaj a cărui surprindere are un caracter revelatoriu; privirea și gândirea trebuie în egală măsură antrenate într‑o video‑lectură ce este o adevărată experiență istorico‑culturală. Arta lui Tudor Banuș este în fond o meditație, ea necesită un proces intelectual laborios de decriptare, supunându‑ne inițial unei tensiuni pentru ca, în momentul căutat al înțelegerii, să ne luminăm revelatoriu. Unghiul din care vede Tudor Banuș realitatea este unul introspectiv, în căutarea unor semnificații profunde sau ultime, de cele mai multe ori critice, deseori satirico‑critice, cu explorarea grotescului, într‑o manieră ce deseori amintește de Hogarth. Dacă în arta figurativă ne așezăm în fața unui tablou într‑o stare de contemplare, o lucrare de Tudor Banuș (Arca lui Noe, 1980, de exemplu) ne solicită o contemplare cognitivă, un studiu aprofundat în care trebuie întâi să culegem toate elementele unui desen aproape epopeic și apoi să le asamblăm, sintetic, identificându‑i semnificația.
Viciile unei modernități care adeseori pare că și‑a pierdut busola, reperele, semnificațiile fondatoare, sunt un fundal permanent în arta lui Tudor Banuș, probabil de la începuturile ei. Iată una din lucrările prezentate la ARCUB: Totalitarism, din 1980. Expusă nu mult după ce un comisar european (nu merită să‑i menționăm numele, titulatura e suficientă) l‑a avertizat pe Elon Musk, înainte ca acesta să‑i ia un interviu candidatului Donald Trump (între timp președintele ales al SUA) asupra faptului că interviul cu pricina putea fi interzis în Europa dacă nu erau respectate reglementările de conținut ale UE, lucrarea este de o șocantă actualitate. Credem că acesta este și motivul pentru care a fost selectată. În epoca în care trăim, Dante, de exemplu, este cenzurat, pentru probleme de conținut (homofob, islamofob, sexist etc.). Lucrarea lui Tudor Banuș, Totalitarism, ilustrează o carte închisă cu șuruburi, între foile ei fiind prinși autorii, striviți de propria lor vocație ajunsă neagreată politic, eventual incorectă politic, în vreme ce alții zac înfipți în peniță, un fel de tragere în țeapă. Atenție, ne avertizează lucrarea, istoria se poate repeta, la fel cum poate apărea oricând un dictator care rezistă greu tentației de a întemnița pe toată lumea, chinuit de suspiciuni (lucrarea Dictatorul, 1980). Arta lui Tudor Banuș nu ar fi posibilă fără imensa comedie umană care este democrația modernă. Dreptul fiecăruia de a vota, de a fi ales, de a ocupa o funcție publică, spectacolul alegerilor, spectacolul parlamentarismului, spectacolul justiției oferă oportunități nelimitate ochiului său critic, fiind, în cele din urmă, o mărturie a unei actualități din ce în ce mai dereglate.
■ Romancier, eseist
Mirel Taloș