Jean François Braunstein, filosof şi profesor universitar francez, ne atrage cu maximă seriozitate atenţia asupra fenomenului woke în cartea sa La religion woke (Grasset, 2022). Din păcate, semnalul de alarmă tras de această carte nu pare să fi avut ecouri semnificative. În lumea universitară, profund infiltrată de ideile progresiste, cum era de aşteptat, în care funcţionează sistemul autocenzurii, cartea a fost mai degrabă criticată, reproşându‑i‑se o anumită intransigenţă. În mediile politice ea a trecut neobservată, ceea ce era de aşteptat pentru că această mişcare, în acest moment activă în universităţi, şcoli, media şi în societatea civilă, nu are încă o exprimare politică. Deşi o analiză pertinentă, cartea n‑a reuşit să atragă cu adevărat atenţia asupra unui fenomen care, cu întregul său potenţial de dezvoltare, într‑un număr de ani, ar putea ajunge să aibă consecinţe distructive semnificative asupra societăţilor occidentale.
The Great Awokening sau millenial generation, pe scurt Woke, nu este o doctrină politică sau un curent cultural, ci o adevărată ideologie. Scopul ei nu este promovarea sau schimbarea unor politici publice si nici obţinerea unor drepturi pentru un grup social, cultural, rasial. Woke nu este un grup militant din cadrul sistemului politic, care să activeze pentru schimbarea acestuia fără a‑l contesta ca atare. Nu suntem nici în faţa unui grup intelectual, care să provoace dezbateri ample, pe care să le poată susţine, dezbateri în care să se degajeze idei pozitive pentru societăţile democratice (acest lucru ar fi şi imposibil, pentru că adepţii acestei ideologii consideră logica aristotelică o expresie a rasismului alb, la fel ca matematica, fizica, chimia, în general ştiinţa modernă a naturii). Ca set de idei, de valori şi de credinţe cu o consistenţă ideologică majoră, woke se vrea o ruptură totală cu trecutul, la fel ca ideologiile secolului XX, care au urmărit şi au avut astfel de impacte, fascismul şi comunismul. Cuceririle modernităţii (etapă a dezvoltării istorice la care Occidentul a ajuns înaintea oricărei alte zone a globului şi pe care apoi a universalizat‑o) sunt acum supuse unei critici, nu constructive, ci destructive. În căutarea rezolvării unor discriminări (prezente sau istorice, cele istorice fiind deja pe larg acceptate de cultura şi de istoriografia contemporane) sau pentru a sancţiona, retroactiv, episoade regretabile ale istoriei, ideologia woke pune în discuţie toate valorile esenţiale ale modernităţii occidentale: democraţia, egalitatea în faţa legii, libertatea de exprimare, ştiinţa modernă a naturii. Woke este de fapt o întoarcere la premodernitatea europeană, o valorizare a intoleranţei, a opiniilor impuse, a totalitarismului ca mod de gestionare a spaţiului public. Woke se vrea o ideologie unică, totalizatoare, a non‑Occidentului, din interiorul sau din afara Occidentului, care ar trebui să înlocuiască poziţia centrală a Occidenului; din centru, Occidentul ar trebui să ajungă periferie, marginal, ispăşind astfel greşelile comise de‑a lungul secolelor (incontestabile).
Toate totalitarismele au fost la început mişcări politice minore, nesemnificative, ilegale sau la limita legii, crescând uşor în sânul toleranţei liberale; nota lor comună a fost radicalismul ideilor şi violenţa ca stil de luptă. Mişcarea woke are profunde asemănări cu comunismul şi cu fascismul din etapele lor incipiente; se militează pentru deşteptarea socială, pentru ieşirea cetăţenilor din pasivitatea politică pentru a vedea mai bine pretinsa injustiţie la care sunt supuse diverse grupuri sociale de către majorităţi opresoare. Această schimbare ar trebui să activeze conştiinţele în vederea marilor schimbări necesare: eliminarea claselor sociale, a pretinsei supremaţii a unei rase asupra alteia, a unor elemente patriarhale, a opresiunii religioase, a colonialismului şi a neo‑colonialismului, a poliţiei, a economiei capitaliste, a statului opresor în general etc.
În goana după justificări pentru rezultatele slabe la învăţătură ale elevilor şi pentru absenteismul de la cursuri, o şcoală districtuală din San Francisco, aflată pe lista de supraveghere guvernamentală, a introdus, cu fonduri publice (circa 250.000 de dolari), un program woke de „abolire a sistemului represiv de educaţie”: copiilor li s‑a inoculat ideologia woke a victimizării, în ideea în care „conştientizarea” „motivelor” pentru care educaţia lor nu dădea rezultate (rasismul alb, existenţa statului Israel, capitalismul, vechiul colonialism, sistemul educaţional competitiv, de inspiraţie „albă”!) va funcţiona ca un „restart”, rezultatele la învăţătură urmând să se îmbunătăţească. Acest periculos experiment ideologic (repetăm, într‑o şcoală publică) nu a dat rezultatele scontate: rezultatele elevilor la engleză şi la matematică au fost în final mai proaste decât înainte. Copiii au deprins o atracţie pentru confruntare, fiind învăţaţi să urască statul, albii, capitalismul, Israelul, cultura albă, libera exprimare etc. Ceea ce sigur a rămas în urma acestui experiment sunt câteva conştiinţe de copii agresate şi deformate ideologic, dar pregătite pentru „războiul cultural” căutat. Remarcăm notabile asemănări cu educaţia din statele totalitare.
■ Romancier, eseist
Mirel Taloş
