Auzim din ce în ce mai mult termenul de experienţă imersivă, dar ce înseamnă mai exact? O experienţă captivantă care descrie percepţia de a fi înconjuraţi de – şi de a face parte dintr‑un mediu diferit de cel de zi cu zi. O experienţă interesantă, de natură „transportatoare” – s‑ar putea să te afli într‑un loc, dar priveliştile, sunetele, energia te duc într‑un cu totul alt loc. Eşti învăluit într‑un mediu atrăgător care îţi stimulează simţurile şi îţi păcăleşte percepţia.
„Grădina lui Monet” este una dintre cele două expoziţii „imersive” despre pictorul impresionist prezentate în Suedia în ultimul timp (cealaltă a fost anul trecut, „Imagine Monet”, la Artipelag). Fenomenul, care a explodat la nivel global în ultimul deceniu, poate fi numit ca „artă imersivă”.
Grădina lui Monet este o experiementare a artei în care poţi recepta pictura lui Claude Monet într‑un mod complet nou. Conceptul unic de expoziţie „Grădina lui Monet” constă în folosirea unei tehnologii de ultimă oră, care permite vizitatorilor să se cufunde în lumea operelor de artă pictate de celebrul impresionist Claude Monet (1840–1926). Nu este doar o expoziţie, nici doar un vernisaj, ci chiar s‑ar putea spune că este un soi de declaraţie de dragoste pentru artă, tehnologie şi experienţă umană. Un loc în care toate simţurile îţi sunt activate, unde devii parte din capodopera lui Monet şi unde tehnologia face imposibilul posibil.
„Grădina lui Monet – o experienţă imersivă” este numele expoziţiei deschise publicului lângă Muzeul Maritim din Stockholm până la 31 martie 2024. Expoziţia a fost vizionată până acum de peste 100.000 de oameni. Într‑un cort foarte mare, ridicat temporar în Djurgården, se poate vizita grădina lui Monet, sau cel puţin o versiune a acesteia. În cadrul expoziţiei, faimoasa grădină a pictorului din Giverny, care a stat la baza mai multor lucrări remarcabile, a fost reconstruită cu ajutorul unor fundaluri, plante din plastic şi esenţe parfumate care permit spectatorului să se cufunde în lumea artistului. Şi da, este într‑adevăr tentant să ne lăsăm absorbiţi, integraţi de lumea lui Monet, de picturile lui transformate în imagini digitale în mişcare şi de muzică. Prin ecrane, proiecţii, instalaţii interactive şi muzică, ne scufundăm adânc în picturile magistrale ale lui Monet şi într‑o lume de culori fascinantă. Sau, aceasta este ideea.
Eu am vizitat Grădina lui Monet într‑o zi rece de ianuarie şi niciodată nu mi s‑a părut Giverny mai îndepărtat decât acum. Dar iată că, după gerul de afară, mă întâmpină aici un spectacol de lumini impresionist, acompaniat de muzică contemporană şi de vocea interioară a lui Monet (!) auzită de la un difuzor. Experienţă total diferită de o vizită la un muzeu sau la o expoziţie dintr‑o galerie de artă, în stil comun, clasic. Aici, prin prezentarea de diapozitive în continuă schimbare, este greu să găseşti un loc de odihnă a simţurilor.
Expoziţia ne duce prin trei săli diferite, fiecare dintre ele fiind un punct culminant în sine. Ele creează o perspectivă mai profundă asupra lumii lui Monet şi oferă noi perspective asupra vieţii, operei şi capodoperelor pictorului francez. Sunt întâmpinată de lumina plăcută din vestibul. Înainte de a intra în prima încăpere, păşesc în ceea ce s‑ar putea numi povestea vieţii lui Monet, în studio – locul în care au fost create capodoperele sale. Deficienţa vizuală a lui Monet (1922) şi lucrările sale distruse (1925) formează fundamentul unei scufundări profunde în viaţa plină de evenimente şi dezvoltarea artistică a lui Monet. Sunt evidenţiate noi perspective şi se poate obţine o înţelegere mai profundă a percepţiei sale unice, a tehnicilor pe care le‑a stăpânit şi a modului în care şi‑a creat arta. Temele centrale ale lui Monet – lumina, umbra, vântul şi apa ca suprafaţe reflectorizante – sunt ţesute într‑o stare de spirit atmosferică printr‑o tehnologie de ultimă oră. Tot aici facem cunoştinţă cu artistul şi cu trei dintre lucrările sale digitalizate. În drum spre prima încăpere, ne întâmpină două dintre lucrările lui Monet care par a fi fost însufleţite şi mai mult prin arta digitală.
Din studio ne îndreptăm spre a doua încăpere, grădina lui Monet, faimosul peisaj al grădinii din Giverny, Normandia. Aici realul este ţesut împreună cu iluzia digitală. Instalaţiile imersive îţi dau senzaţia că eşti acolo, în grădina fantastică a lui Monet, reconstruită ca o uriaşă operă de artă cu care putem interacţiona. O experienţă fantastică despre care mulţi ar spune că îi face să se îndrăgostească din nou de lucrările lui Monet. La fel ca în picturile lui, întregul spaţiu străluceşte în culori vii, vibrante. Peisajul uluitor ne inspiră să facem o scurtă plimbare de‑a lungul podului şi să ne dorim să stăm mai mult timp aici. Proiecţiile de pe perete se schimbă în funcţie de interacţiunea vizitatorilor – o experienţă atât fizică, cât şi poetică. Privitorul se transformă în participant. Culorile, lumina şi liniile lui Monet te învăluie şi simţi imediat un sentiment ca niciun altul simţit înainte. Nu numai ochiul este atras; inima, mintea şi sufletul sunt captate, fermecate de această experienţă. Te afli în interiorul picturilor lui Monet, mergi de‑a lungul tuşelor pensulei şi simţi pulsul viziunii lui. Te poţi bucura astfel de o gigantică prezentare de diapozitive captivante, însoţită de muzică; poţi studia îndeaproape tuşa pensulei lui Monet (într‑o expoziţie clasică nu te poţi apropia atât de mult de un tablou) şi te laşi fascinat de animaţii. Istoria lui Monet, arta lui şi propriile sale gânduri sunt amestecate într‑un spectacol care se rostogoleşte peste pereţi şi podele. Uneori se simte ca un zbor. Într‑adevăr, o nouă operă de artă care atestă una deja consacrată. Un fel de fanfiction, dacă ar fi vorba de literatură.
Da, aici poţi uita pentru câteva clipe lumea exterioară în fluxul hipnotic al imaginilor. În sala de expoziţie finală, ne putem cufunda pe deplin în picturile renumite în întreaga lume ale lui Monet. Putem experimenta capodopere precum La Pointe de la Hève au reflux (1865), Femme en robe verte (1866) şi Le Bateau atelier (1876). Picturile cu nuferi – un punct culminant al operei şi creaţiei marelui maestru al impresionismului – formează şi marea finală a experienţei imersive atunci când nuferi psihedelici umplu camera şi îi învăluie pe vizitatori. Apoi, întreaga cameră capătă aspectul unui iaz mare care ne creează o iluzie a infinitului. Suntem înghiţiţi şi înconjuraţi de picturi, unde lumina şi sunetul devin parte din scenariu – lucrările interacţionează cu noi, iar arta se transformă într‑o fiinţă vie.
Rezultatul este o experienţă care transcende vizionarea tradiţională a artei. Este un fel de călătorie, în care poţi explora universul lui Monet, nu doar văzând, ci şi simţind şi trăind, integrându‑te în el.
■ Poet, traducător, jurnalist
Dorina Brânduşa Landén
