Pictorul Dimitrie Ştiubei, un pictor de… marcă

Dimitrie Ştiubei, un foarte cunoscut pictor român, înscris în prezentările de gen ca realizator de peisaje marine, a fost într‑adevăr pasionat de acest domeniu, ţinând seama de faptul că a făcut parte din generaţia comandorilor români formată la începuturile constituirii armatei marine.

S‑a născut la Bacău la 30 august 1901. Cursurile primare le‑a urmat la Iaşi, începând din anul 1907, devenind apoi, din 1911, elev al Liceului naţional din Capitala Moldovei. La vârsta de 15 ani se remarcă într‑un cadru expoziţional restrâns cu o serie de acuarele cu tematică marină, imortalizând momente ale unei excursii cu vaporul Împăratul Traian la Constantinopol. Deşi îndrumat de tatăl său să aleagă arhitectura, Dimitrie se înscrie la Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină, din Bucureşti pe care o absolvă în anul 1921, făcând parte din prima promoţie.

În domeniul artistic, Ştiubei a lucrat în atelierul lui Jean Alexandru Steriadi, de la care şi‑a însuşit tehnica picturii. Remarcat pentru talentul său, Dimitrie Ştiubei a obţinut o aprobare de la Ministerul de Război şi Regenţa României (1929) pentru a efectua un concediu de studii în străinătate. A ajuns la München, unde a studiat pictura cu Ernst Liebermann şi Peter Trumm. Şcoala germană punea accentul pe studiul după model şi pe aprofundarea cunoştiinţelor de anatomie, ceea ce şi‑a pus amprenta pe tehnica lui Dimitrie Ştiubei, prin modul realizării portretelor de factură realistă.

De menţionat că înaintea plecării la München, ca locotenent în Marina română, a avut ocazia să ajungă în anturajul principilor şi al Reginei Maria, ajutat de Principesa Elena. După ce a fost repartizat ca membru al echipajului canonierei „Lt. Remus Lepri”, cunoscut fiind talentul său pentru pictură, i s‑au comandat câteva tablouri de către Şcoala Navală din Constanţa. Perioada petrecută pe canonieră a fost deosebit de rodnică. Aici şi‑a însuşit pe deplin deprinderile tehnicii redării valurilor şi culorilor mării.

A părăsit marina în anul 1932, când, avansat la gradul de căpitan, a fost numit aghiotant regal în Casa militară a Curţii Regale a României, intrând în graţiile Regelui Carol al II‑lea pentru care a realizat câteva portrete şi alte lucrări comandate. După încheierea domniei Regelui Carol al II‑lea a fost trecut în rezervă şi apoi reprimit în armată ca şef al Biroului Pictori, pe lângă Marele Stat Major al Armatei în anul 1944. Apoi, timp de un an (1945‑1946), a fost numit directorul Muzeului Militar din Bucureşti.

Considerat unul dintre „cei mai delicaţi portretişti ai mării”, Dimitrie Ştiubei se regăseşte, la fel de original şi creativ, în rândul ilustratorilor de carte, al machetatorilor de mărci poştale, creator de afişe şi calendare, decorator de interioare de nave. Activitatea lui în România are câteva repere de manifestare publică: prima expoziţie personală de la Sala Dalles (1926), Salonul Oficial din Bucureşti (1931), între 1933 şi 1943 patru participări la salonul de Toamnă, cu grafică.

În 1937, cu ocazia expoziţiei Internaţionale de la Paris, pictorul român a fost decorat cu Legiunea de onoare în grad de cavaler.

Din 1948 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi în acelaşi an a expus lucrări ale sale la Salonul Oficial din Helsinki. A fost prezent la expoziţii din Elveţia în mai multe rânduri în perioada 1968 şi 1981. De remarcat că în anul 1970, cu ocazia participării la expoziţia de la Galeria „Duncan” din New‑York, Herald Tribune l‑a catalogat ca „ultimul şi cel mai mare pictor marin din epoca noastră” („The last and greatest painter of the sea of our epoch”). Dimitrie Ştiubei a părăsit România în anul 1976, emigrând în Germania, la Mettmann, unde a locuit până la sfârşitul vieţii (17 februarie 1986).

Picturile lui Dimitrie Ştiubei, aflate la Muzeul Marinei din Constanţa, pun în evidenţă momente istorice privitoare la flota domnitorilor români, scene ale unor bătălii navale, aspecte portuare etc. Alături de picturile marine, îl regăsim ca autor al unor lucrări de artă monumentală la Banca Naţională a României, Gara Mogoşoaia, Gara de Nord, Gara Regală din Sinaia. La comanda lui Carol al II‑lea, din a cărui dispoziţie, în anul 1935, începe refacerea Palatului Regal, lui Ştiubei i se solicită realizarea unor compoziţii picturale destinate amenajării Palatului.

Prezent ca ilustrator de carte, îi regăsim creaţiile  grafice la Toate pânzele sus! (Radu Tudoran), Epopeea navelor (Alexandru Retinsky), Glasul apelor şi Escale, sonete (Ion Gr. Perieteanu).

Un domeniu special al creaţiei lui Dimitrie Ştiubei l‑a reprezentat domeniul machetelor destinate realizării mărcilor poştale. Regele Carol al II‑lea, un mare filatelist, l‑a avut în preajma sa, ca pictor preferat. A realizat astfel în anul 1931 primele sale machete pentru Semicentenarul Marinei Militare (patru mărci poştale care prezintă imagini ale navelor de instruire, patrulare şi de luptă). Urmează alte patru seturi de machete pentru emisiuni apărute între 1935 şi 1938.

Se remarcă în mod deosebit machetele realizate pentru emisiunile Straja Ţării, în care sunt prezentate portrete ale domnitorilor de seamă şi regilor României, între care sunt incluse şi două portrete ale Mariei de Mangop şi, respectiv, Regina Elisabeta.

Într‑o multitudine de tematici marine, sportive, istorice, evenimente politice, Dimitrie Ştiubei realizează în machetarea mărcilor poştale două premiere: prima în 1936, cu ocazia punerii în circulaţie a emisiunii Prima Expoziţie Marinărească, la care prima marcă poştală a seriei, care reproduce Submarinul Delfinul, se înscrie ca fiind o marcă poştală în premieră mondială care prezintă un submarin.

O a doua realizare de excepţie o regăsim în anul 1950, când pictorul concepe machetele emisiunii Centenarul naşterii lui Mihai Eminescu, care ilustrează alături de portretul poetului şi 4 poezii cunoscute: Scrisoarea a III‑a, Împărat şi proletar, Înger şi demon.

Dacă pentru Scrisoarea a III‑a şi Împărat şi proletar, imaginea este mai uşor de descifrat: întâlnirea lui Mircea cu Baiazid şi, respectiv, prezenţa steagului roşu proletar alături de o mulţime revoltată pentru Înger şi demon şi Viaţa se cuvine să adăugăm câteva versuri (lămuritoare) din poeziile eminesciene:

„El ades suit pe‑o piatră cu turbare se‑nfăşoară
În stindardul roş şi fruntea‑i aspră‑adâncă, încreţită,
Părea ca o noapte neagră de furtune‑acoperită,
Ochii fulgerau şi vorba‑i trezea furia vulgară.”
Înger şi demon

„Colo, lângă lampă, într‑un mic ietac,
Vezi o fată care pune aţă‑n ac;

….…….……………….……………

Cum mereu lucrează… ş‑abia pâine goală,
Frig şi insomnie, lacrimi şi boală.
Tot ce‑n astă lume mai poate pricepe
E că de‑ncetează lucrul… foamea‑ncepe.
Viaţa
 

În fundalul imaginii palatele şi trăsura cu personaje opulente contrastează puternic cu starea nenorocită a tinerei.

În perioada regimului comunist Dimitrie Ştiubei semnează machetele pentru 14 emisiuni de mărci poştale, dintre care 4 emisiuni având ca subiect domeniul marinei. La acestea se adaugă imagini de cărţi poştale abordând ca subiecte nave istorice, nave de pasageri, nave de instruire, nave militare şi pictură marină cu nave.

Ca o încununare a muncii pictorului Dimitrie Ştiubei, prestată în domeniul machetării mărcilor poştale româneşti, expoziţia filatelică Bucureşti 1958 i‑a oferit Diploma de Merit pentru studiile şi schiţele de mărci prezentate în expoziţie, iar în anul 1969, la Expoziţia Filatelică Internaţională de la Paris, Societatea „Arte‑Science‑Lettre” i‑a acordat medalia de aur pentru toate machetele pe care  le‑a realizat.

■ Jurist, publicist, Director general al Romfilatelia

Cristina Popescu

Total 1 Votes

0

1