La începutul anului 2021 microelectronica nu era menţionată explicit ca domeniu distinct în documentele strategice al României. În luna martie 2021, sub egida Comisiei de Ştiinţa şi Tehnologia Microsistemelor (STMS) a Academiei Române, a luat fiinţă Grupul de Lucru pentru Microelectronică (GLME), pentru a sprijini participarea României la revigorarea microelectronicii în Europa. O primă mare realizare a Grupului de Lucru, în strânsă colaborare cu specialişti competenţi şi dedicaţi din cadrul ministerelor de resort, constă în includerea microelectronicii în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR). În august 2021 propunerea finală specifica 500 milioane euro pentru dezvoltarea microelectronicii în România!
Această reapariţie spectaculoasă a fost pe deplin justificată de tradiţia remarcabilă a acestui domeniu de vârf al cercetării şi industriei autohtone, tradiţie în mod surprinzător „uitată” în timpul ultimelor două decenii, după ce în anii ’90 un lider politic a declarat că industria românească „este fier vechi”. Recuperarea statutului de domeniu strategic se datorează unui grup profesionist şi entuziast, patronat de Academia Română. Absolut lăudabil. Este vorba despre un domeniu de interes naţional, a cărui dezvoltare trebuie să se afle neîntrerupt în procuparea autorităţilor. Industria, cercetarea ştiinţifică şi învăţământul universitar de microelectronică au continuat să existe şi să evolueze şi în această ultimă perioadă de „uitare” oficială, continuând o istorie de succes care a marcat dezvoltarea întregii economii şi a societăţii româneşti în a doua jumătate a secolului trecut.
Ultimele patru decenii ale secolului al XX‑lea au constituit perioada de glorie a microelectronicii româneşti (pe plan naţional şi internaţional), care a pornit de la o strategie naţională pe termen lung în contextul nevoilor legate de producţia autohtonă de aplicaţii de uz general (radio, TV), calculatoare, mijloace de transport rutiere şi feroviare, producţia de nave, industria energetică şi electrotehnică, aplicaţiile militare. În acest domeniu a fost pus în aplicare, încă de la începutul perioadei, un concept inovativ: integrarea producţiei cu cercetarea şi învăţământul într‑un adevărat ecosistem. Acesta este azi un concept central al proiectelor strategice în microelectronică. În perioada menţionată şcoala românească, cercetarea şi industria autohtonă au format profesionişti de vârf recunoscuţi atât local, cât şi pe plan internaţional.
Cele prezentate mai sus ilustrează elocvent cum necunoaşterea istoriei poate ameninţa dezvoltarea viitoare, la limită, existenţa unui domeniu de activitate. Desigur, industria respectivă poate continua să se dezvolte stimulată de anumite condiţii economice favorabile (forţă de muncă de înaltă calificare şi relativ mai ieftină, investiţii majore în industrii verticale majore care implică dezvoltarea pe orizontală – un bun exemplu fiind industria auto, care a permis apariţia şi creşterea unui număr important de firme specializate în microelectronică). Dar atractivitatea mediului economic scade pe măsură ce nivelul de competenţă, acumulările profesional‑ştiinţifice şi condiţiile de progres locale îşi pierd vigoarea. Este exact riscul care planează de ceva vreme asupra învăţământului superior şi cercetării ştiinţifice în microelectronică de la noi, ca urmare (şi) a ignorării trecutului şi tradiţiei proprii în domeniu.
***
În aceste condiţii a fost nu numai salutară, ci şi foarte necesară publicarea, în 2018, a volumului „Şcoala românească de micro‑ şi nanoelectronică” („The Micro and Nanoelectronics School in Romania a Monograph”, Editura Academiei Române, 2021), în seria „Civilizaţia românească”. Cartea a fost elaborată sub coordonarea regretatului Acad. Dan Dascălu, profesor la Facultatea de electronică, telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti (UPB). Până în acest moment este prima şi singura lucrare de sinteză privind contribuţiile româneşti la ştiinţa şi tehnologiile specifice acestui domeniu, aflat de la începuturi în „fruntea plutonului” domeniilor avansate de vârf. Este meritul deosebit al acelei lucrări scoaterea în evidenţă a faptului că în România a existat o adevărată şcoală de micro‑ şi nanoelectronică şi că oamenii formaţi de această şcoală performează în continuare la unele dintre cele mai importante firme industriale, entităţi de cercetare şi universităţi din lume. Chiar mai mult, această şcoală continuă să producă rezultate (atât în industrie şi în cercetarea ştiinţifică, cât mai ales prin resursa umană de înaltă competenţă profesională pregătită de universităţile autohtone).
În condiţiile actuale ale globalizării, este imposibil de imaginat ca un astfel domeniu să se dezvolte doar independent în plan naţional, deconectat de la eforturile şi progresele realizate la nivel internaţional. În forma aprobată la data de 28 octombrie 2021 prin avizul favorabil al Consiliului UE la finalul unei întâlniri a miniştrilor de finanţe din UE, PNRR precizează în mod clar adeziunea României la proiectele de interes european în acest domeniu considerat prioritar pentru Europa. Este de aşteptat să se amplifice şi să se multiplice colaborările internaţionale deja notorii ale mediului industrial, de cercetare şi academic de la noi. România trebuie nu doar să‑şi afirme disponibilitatea, ci să demonstreze şi capacitatea de a se angaja la acest nivel. Cea mai bună carte de vizită o constituie prezentarea într‑o limbă de circulaţie internaţională a realizărilor şi potenţialului şcolii româneşti în domeniu.
Aşa a apărut ideea cărţii în limba engleză „The Micro‑ and Nanoelectronics School in Romania – A Monograph”, pe care Editura Academiei Române a publicat‑o la sfârşitul anului 2021. Elaborarea lucrării a început tot sub coordonarea acad. Dan Dascălu, rol pe care şi l‑a asumat ulterior Dr. Andreas Wild, după dispariţia prematură a regretatului profesor. Cartea preia în traducere capitolele din volumul în limba română, beneficiind de numeroase actualizări şi completări. În forma publicată, oferă un tablou complet, echilibrat, bine documentat şi convingător al peisajului microelectronicii în România, de la primele momente de existenţă până în prezent. Mai mult, dincolo de realizările remarcabile din ţară, cartea oferă o justificată perspectivă internaţională, integrând contribuţiile cele mai importante ale specialiştilor români de vârf care profesează în diaspora.
Cartea reprezintă o lucrare colectivă. Coordonatorii lucrării, totodată, doi dintre autori, sunt personalităţi de prestigiu ale domeniului, şi anume: acad. Dan Dascălu, fost profesor emerit la UPB, director fondator al Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Microtehnologii (IMT Bucureşti) şi Dr. Andreas Wild, fost director la Motorola SPS/ Freescale Semiconductor şi fost director executiv al Întreprinderilor Comune ENIAC/ ECSEL (entităţi ale UE dedicate parteneriatelor public‑private europene în nanoelectronică). Grupul de autori este completat de dr. Gheorghe Pascovici, fost director general al Institutului de Fizică Atomică (IFA Măgurele), dr. Marius Bâzu, fost cercetător la Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice (ICCE Bucureşti) şi dr. Petru Dan, fost director al Fabricii de Dispozitive Semiconductoare de Putere din cadrul IPRS Băneasa/ Băneasa SA şi fost director general şi de operaţiuni în două firme industriale multinaţionale. Lucrarea include contribuţiile altor 16 personalităţi marcante ale microelectronicii din România.
Cuprinsul lucrării se împarte în mai multe secţiuni distincte. Capitolele se concentrează pe cele mai importante momente istorice, activităţi, rezultate şi personalităţi care au marcat dezvoltarea şcolii româneşti de micro‑ şi nanoelectronică. După un Cuvânt-înainte al acad. Dan Dascălu, este prezentată istoria timpurie a apariţiei microelectronicii în Romania şi personalităţile care au contribuit decisiv la acest pas. Urmează un capitol dedicat învăţământului universitar de microelectronică, cu precădere în Universitatea Politehnica Bucureşti. Capitolele următoare prezintă principalii „actori” din industrie şi cercetare (IPRS Băneasa/ Băneasa SA, ICCE Bucureşti, Microelectronica SA, IMT Bucureşti). Este scos în evidenţă rolul deosebit al Academiei Române la dezvoltarea domeniului. În continuare este prezentată şcoala românească de electronică nucleară. Următorul capitol se referă la unele dintre cele mai importante firme internaţionale de microelectronică active în România. Penultimul capitol este dedicat personalităţilor din diaspora care s‑au remarcat în mod deosebit în microelectronică. Cartea se încheie cu un foarte optimist capitol rezumând istoria şi deschizând perspectiva de viitor: micro‑ şi nano electronica autohtonă din perspectivă internaţională.
Deşi eterogenă ca urmare a contribuţiilor individuale independente ale autorilor, lucrarea păstrează un caracter unitar, cursiv şi relevant. Prin rigoarea şi precizia informaţiilor oferite, cartea se constituie în prima monografie istorică riguroasă a şcolii rămâneşti în acest domeniu de vârf, în limba engleză. În mod remarcabil lucrarea demonstrează că termenul generic de şcoală include toţi „actorii” ecosistemului industrie‑cercetare‑învăţământ, aşa cum a fost definit şi pus în operă încă din primele decenii de dezvoltare. Istoria descrisă în carte de către cei care au trăit‑o în mod direct are toate şansele să devină o adevărată sursă de inspiraţie pentru cei care astăzi duc mai departe domeniul micro‑ şi nanoelectronicii din România.
■ Economist, publicist
Ion T. Prică
