Aura Christi: Ostrovul Învierii
Iubesc, înţeleg iubind…
După felul în care respiră îngerii
ajunşi pe hotarul dintre lumi,
amiaza de sfârşit de noiembrie
urcă spre gingaşe culmi.
Salcia-i îngânată de vânt, făpturi
nevăzute, prelungi miresme
şi-un duh abia simţit care-mi
urcă înfrigurat prin glesne.
Toamna se apropie de sfârşit
şi, totuşi, frunzele verzi ici
şi colo suflarea-i întârzie
printre tei, albatroşi şi arici,
împungând cu botul văzduhul,
duhuri de abur şi vaiet plutind
speriate-n amiaza târzie, de aur,
printre crengi, rând pe rând
cu faţa spre răsărit întoarse,
ca într-un basm de demult,
în care mă-ntorc târziu, ca din
moarte, şi viaţa mea o ascult…
Şi viaţa mea o ascult, ca şi cum
ar fi a unui necunoscut venit
din legende, eresuri, patimi şi
gânduri. Iubesc, înţeleg iubind…
Abis, agonie, extaz
Abis, agonie, extaz, golite de conţinut,
trăite până la capăt, până la ultimul
icnet, surâs, oftat. Înveţi, iubeşti în forul
tău, în grădină. Plăteşti cu sânge, sânge.
Nu-i nimic. Mestecenii s-au golit de tot;
morţi sunt, aproape, zici, şi ei te îngână
abia din moartea lor ultimă şi din dorul
de a fi iubiţi, alintaţi şi, ca albatroşii năuci,
în razele de sânge ale dimineţii îmbăiaţi.
Nu-i nimic, nu-i nimic, susuri. E iarnă,
dragii mei. Frigul e-n apele lui. Moartea
e-n apele ei ancestrale, adânci. Bucuraţi-vă!
Aveţi timp s-adunaţi putere din plin până
la primăvară, voi, cei mai dragi dintre fraţi.
E bine. Frigul îmi scurmă curtea, grădina,
fiinţa-mi întreagă cutreieră, răvăşind
cotloanele-i toate. E bine. Miroase a ger
şi a moarte. E-ntuneric în livadă, în cer
şi în ochii mamei. Nu mi-e frică: iubesc.
Nu mi-e somn: visez. De mine mi-e dor
ca de prima noapte de dragoste – mister
în aburul fiinţei săpând tot mai adânc,
cum sapă ziua – în noapte, lumina – în ochi,
uitarea – în amintire, lacrima – în veghe,
orbul – în beznă, lovitura – în plex, eliberarea
– în durere… Abătuţi din drum, trei heruvimi
zăpăciţi tremură cu tot cu puţina lor carne.
Cu ochii pe ei, cobor în fiinţa-mi străveche.
Fragment din romanul în versuri
Ostrovul Învierii
(25 august 2016 – 16 aprilie 2017,
Învierea Domnului)