Revista revistelor
În timp ce unii din colegii noștri disprețuiesc valorile naționale, să mai pretindem să le respecte și să le trateze cum se cuvine oamenii politici, legiuitorii, publicul larg, statul român?
În Semne tulburi anul are, publicat în Apostrof, nr 1/ 2015, Marta Petreu pledează pentru libertatea de exprimare. E o pledoarie strălucită. Poeta de la Cluj scrie despre Dumnezeu și despre solidaritate. Despre atacul terorist de la Paris și despre marșurile de solidarizare. Apoi, din nou
, despre libertatea de exprimare. La sfârșitul editorialului, autoarea informează lectorii că „pe Eugen Ionescu un coleg de-al său l-a aruncat în gura lupului, iar nu duşmanii…” Devenit protagonistul „unui uriaș scandal poilitic”, Eugen Ionescu a fost comdamnat de tribunalul militar la ani grei de închisoare. Norocul dramaturgului e că se afla la Paris. Apoi, dna Marta Petreu scoate la tabla rușinii – fără să le dea numele – câțiva scriitori, între care mă număr – alături de Nicolae Breban, Augustin Buzura, Eugen Simion (relativ de curând dat afară – da, ați citit bine, dat afară din USR într-o notă nesemnată, publicată în România literară, nr. 1-2/ 2015) ș.a. – scriitori care au semnat un protest la actuala formă a Legii pentru subvenționarea revistelor reprezentative, pe care juriștii de la administrația prezidențială au găsit de cuviință – în baza argumentelor aduse în citatul protest – s-o taxeze ca fiind inechitabilă și s-o întoarcă la Parlament pentru a fi reexaminată; la această oră, legea se află în procedura de reexaminare și sperăm că legiuitorii vor ține cont de observația esențială făcută în Cererea de reexaminare din data de 16 decembrie 2014: „Distribuirea sumei pentru finanțare nu este făcută în mod echitabil între revistele culturale românești, având în vedere faptul că nu toate revistele reprezentative apar sub egida Alianței Naționale a Uniunilor de Creatori, iar cea mai mare parte a sumei alocate revine revistelor membre ale ANUC și doar un procent de 10 % din sumă va fi repartizată de Ministerul Culturii pentru finanțarea celorlalte reviste și publicații culturale, în afară de cele propuse de uniunile de creatori”.
Marta Petreu nu scoate o vorbă despre această realitate. Nici despre inechitatea conținută în textul legii. Nici despre disprețul față de publicațiile de tradiție nu suflă o vorbă dna Petreu. În schimb, poetei de la Cluj îi scapă un neadevăr prin omisiune după altul, așa, pe bandă. Poeta de la Cluj nu se încurcă în asemenea „fleacuri”, care i-ar dărâma demonstrația, și – fără să tresară barem o fracțiune de secundă – compară semnatarii invocatului protest cu colegii lui Eugen Ionescu, care „l-au aruncat în gura lupului”, mai exact, cu un singur coleg. Apoi, ne anunță că pentru „legea finanţării de la bugetul de stat a publicaţiilor ANUC” „s-a muncit din greu ani de zile”; „și-a fost respinsă nu pentru că era proastă şi nici pentru că fostul preşedinte a avut capricii, ci, vai!, pentru că alţi scriitori au contestat-o. Da, alţi scriitori. Colegii noştri. Nu pe principiul: vecinul are o capră, eu vreau două. O, nu. Ci pe principiul: Să moară capra vecinului”.
„Legea finanţării de la bugetul de stat a publicaţiilor ANUC”? Confuzie. Administrația prezidențială n-a respins o asemenea lege! Poate, totuși, dna Petreu s-a referit la Legea pentru finanțarea revistelor reprezentative ale României? Ca să vezi cum se scapă cu vorba omul… Ca să vezi cum e să scrii, câteodată, după ureche; și barem de-ar fi vorba de o ureche muzicală. De elementara deontologie profesională ce să mai spui?
În ce consta inechitatea conținută în textul Legii la care, spune Marta Petreu, „s-a muncit din greu ani de zile”? Legea pentru finanțarea revistelor reprezentative din România împărțea revistele reprezentative ale țării în publicații ANUC și restul, ca și când publicațiile ANUC ar fi cele mai reprezentative din țară, ca și când ar exista o lege care să spună răspicat acest neadevăr și să gireze cenzura economică. Pentru că informațiile trunchiate și prezentate parțial de Marta Petreu seamănă izbitor cu cele vehiculate de Ochiul magic (România literară, nr. 1-2/ 2015), iar cele ale ochiului magic cu afirmațiile dlui profesor N. Manolescu, președinte pentru al treilea mandat al USR, reluăm demonstrația caracterului inechitabil al Legii pentru subvenționarea revistelor. (Legea pentru finanțarea revistelor de tradiție din România și… ochiul magic, în Contemporanul, nr. 1/ 2015) Suma totală alocată celor 14 reviste membre ale ANUC este de 4.500.000 lei, mai puțin 10 %, care vor reveni altor reviste culturale, nespecificate în textul Legii: 450.000 lei. Dacă facem o medie de finanțare alocată fiecărei reviste ANUC, ajungem la suma de 289.285,71 lei/ revistă. Cealaltă sumă, respectiv, de 450.000 lei, este împărțită pentru circa 10 reviste, deci, suma medie alocată fiecăreia este de 45.000 lei, prin urmare, de 6.43 de ori mai puțin decât va primi o revistă membră a ANUC. Prin ce anume se justifică o asemenea inechitate discriminatorie? Din ce motive revistele ANUC – inclusiv așa-zisele reviste ale USR – urmează să fie sprijinte cu sume exorbitante, în bloc, pe când celelalte reviste culturale – majoritatea dintre acestea de patrimoniu și de tradiție, conduse de scriitori de anvergură națională – sunt tratate la grămadă? Din ce motive nu se iau în calcul vechimea, prestigiul, tradiția, ritmicitatea (lunară, bilunară, trimestrială, săptămânală)? Cine și când a stabilit faptul că revistele ANUC sunt cele mai reprezentative în contextul cultural românesc și, mai cu seamă, pentru ce grupuri de interese sunt reprezentative? Oare nu este ANUC un paravan pentru a acoperi o seamă de abuzuri? Experiența din anii trecuți a operatorilor culturali, precum și propunerea de lege în actuala ei formulă – agreată de dna Petreu în detrimentul celorlalte publicații care nu sunt nici ale ANUC, nici ale USR, fiind făcute de scriitori, colegi la USR cu dna Marta Petreu, unii, spre deosebire de d-sa, incomozi pentru actuala conducere a USR (care, straniu, de 10 ani n-a organizat nici o Adunare Generală a USR)! – oferă un răspuns limpede și cât se poate de elocvent la această întrebare. Conform acestei Legi – de o importanță vitală pentru existența publicațiilor culturale de tradiție, inclusiv a publicațiilor de patrimoniu, prin care s-a fondat România modernă – de pildă, România literară, săptămânal editat sub egida USR de Fundația România Literară, condus de acad. N. Manolescu – dacă luăm în calcul suma medie promulgată prin lege – va beneficia anual de 289.285,71 lei. Pe când revista de patrimoniu Cultura – înfiinţată la 1924 sub direcţia lui Sextil Puşcariu şi relansată ca săptămânal în 2005 de acad. Augustin Buzura, editor: Fundaţia Culturală Română – va beneficia de 45.000 lei, deci, de 6.43 de ori mai puțin decât România literară. Conform aceleiași legi, revista Apostrof, lunar înființat acum 25 de ani, va primi 289.285,71 lei, în timp ce revista de patrimoniu Contemporanul, înființată la 1881 – deci, având peste 130 de ani și făcând parte din patrimoniul țării – publicație condusă de acad. N. Breban și subsemnata, cu subtitlul Ideea Europeană, va beneficia de 45.000 lei.
Legea făcută prost, necolegial, clientelar și abuziv de dl Varujan Vosganian a fost contestată, așadar, nu pe principiul invocat în mod fals de dna Marta Petreu – „să moară capra vecinului”. La sugestia reprezentanților Academiei Române, noul text al Legii propune în loc de 14 reviste ANUC câte favorizează textul legii în formă actuală – oferindu-le sume exorbitante – 28 de reviste, inclusiv revistele ANUC, suma rămânând aceeași, iar revistele de tradiție, inclusiv, de patrimoniu fiind tratate în funcție de ritmicitatea apariției: săptămânal, lunar, bilunar, trimestrial. Lista revistelor de tradiție, inclusiv publicații de patrimoniu, propusă de reprezentanții Academiei Române: Actualitatea muzicală, Apostrof, Arhitectura, Arta, Astra, Caiete critice, Contemporanul. Ideea Europeană, Convorbiri literare, Cultura, Euphorion, Helicon, Korunk, Luceafărul de dimineață, Manuscriptum, Mișcarea literară, Muzica, Orizont, Poesis, Punctul critic, Ramuri, România literară, Teatrul azi, Tribuna, Familia, Film, Steaua, Vatra, Viața Românească.
Ca și ochiul magic, dna MP nu spune asta. Oare de ce? Pentru că dna Petreu crede că revistele reprezentative ale României se reduc la revistele ANUC? Ochiul magic vorbește despre reviste ANUC și celelalte – reviste de mâna a doua. La care reviste se referă? La cele conduse de Nicolae Breban, Augustin Buzura, Eugen Simion, Liviu Rebreanu, Perpessicius sau la revistele la care au colaborat Eminescu, Titu Maiorescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Bacovia, G. Călinescu, Arghezi, Blaga, reviste cărora li se aruncă cu dispreț 10 % din suma exorbitantă alocată în baza actualei propuneri de lege, la care – precizează Marta Petreu – „s-a muncit din greu ani de zile”? De ce oare disprețuiește ochiul magic scriitorii prin care s-a fondat statul român și națiunea română? Și dna Petreu de ce i-o fi disprețuind, de vreme ce consideră că legea cu pricina a fost respinsă „nu pentru că era proastă”? (Recunosc că pentru unii – inclusiv pentru dna Petreu – această lege inechitabilă și discriminatorie era excelentă! Apropo de solidaritate, apropo de libertatea de exprimare și de invocatul principiu să moară capra vecinului.)
În timp ce unii din colegii noștri disprețuiesc valorile naționale, să mai pretindem să le respecte și să le trateze cum se cuvine oamenii politici, legiuitorii, publicul larg, statul român?
„Mama ei de nemernicie românească” spunea Constantin Noica.
