China şi Uniunea Europeană pun în practică pe toate planurile „Agenda Strategică pentru cooperare China-Uniunea Europeană 2020”, acţionând laolaltă pentru formarea celor patru parteneriate: pace, creştere, reformă şi civilizaţie
În Imperiul Roman, mătasea era importată. Tiberius a încercat să impună legi care să interzică bărbaţilor să po
arte mătase, dar nu a reuşit, în ciuda popularităţii în elita romană – de ambele sexe – meşteşugul fabricării mătăsii nu a fost cunoscut decât după căderea Imperiului Roman. Sericicultura a ajuns în Europa abia după anul 550, prin intermediul Imperiului Bizantin. Potrivit legendei, nişte călugări care acţionau la ordinul împăratului Iustinian introduceau pe furiş în Constantinopol ouă de viermi de mătase în interiorul unor bastoane goale.
Bizantinii au recunoscut valoarea discreţiei la fel de mult ca şi chinezii, ţinând pentru ei procesul de fabricaţie a mătăsii. Războaiele de ţesut şi ţesătorii erau ţinuţi închişi înăuntrul complexului palatului din Constantinopol. Ţesătura de mătase produsă acolo era rezervată, la fel ca pe vremuri în China, doar împăratului, fie pentru purtat, fie pentru cadouri diplomatice către demnitarii străini. Restul era pentru exportul profitabil.
În Evul Mediu, secretul mătăsii s-a răspândit în Italia. Până în secolul al XIII-lea mătasea devenise o parte vitală a economiei italiene. Bogăţia Florenţei, şi prin urmare toate operele de artă create acolo, depindeau, în mare parte, de industria textilă. Astfel, mătasea e cea care a făcut posibilă crearea unei mari părţi din capodoperele renascentiste. Într-o manieră asemănătoare, tot mătasea a pus temeliile muzicii lui Richard Wagner. Unul dintre cei mai loiali şi mai constanţi susţinători ai lui Wagner a fost Otto Wesendonck, care şi-a făcut averea din negoţul cu mătase. Fără mătase, poate că Tristan şi Isolda nu ar mai fi existat, mătasea îi era indispensabilă lui Wagner şi dintr-un alt motiv: asemenea lui Iulius Cezar şi împăraţilor chinezi, trebuia neapărat să o poarte. „Să ducem mai departe spiritul drumului mătăsii şi să scriem un nou capitol de cooperare” – Xu Feihong, Ambasadorul Chinei în România.
Mie mi-a făcut o mare plecere că am ajuns în prietenoasa Românie la postul de ambasador şi să public acest articol prin intermediul ziarulului Adevărul în debutul activităţii mele. Am avut onoarea să iau parte la întâlnirea domnului preşedinte Klaus Iohannis cu ambasadori acreditaţi la Bucureşti şi să îl ascult pe domnia sa susţinând un discurs despre politica externă română. În cadrul discursului său, domnul preşedinte propune intensificarea cooperării economico-comerciale şi energetice cu Asia Centrală, realizarea unui coridor de mărfuri între Marea Neagră şi Marea Caspică, care să conecteze Asia Centrală la Europa şi, mai departe, spre est, spre China. Această gândire se potriveşte la un nivel superlativ cu viziunea strategică a părţii chineze denumită „o centură, un d
rum”. În anul 2013, preşedintele Chinei, domnul Xi Jinping, a propus construcţia „centurii economice a drumului mătăsii” şi iniţiativa importantă privind „drumul maritim al mătăsii din secolul 21”, denumită „o centură, un drum”. Aceast concept strategic reprezintă o cale benefică statelor aflate de-a lungul traseului spre prosperitate comună şi va aduce o oportunitate istorică de cooperare pentru China şi statele europene, inclusiv România.
China şi Europa sunt separate de mii de kilometri, dar schimburile dintre cele două părţi au o istorie lungă. Încă de acum două mii de ani, drumul mătăsii din antichitate a facilitat legăturile dintre China şi Imperiul Roman. După notările din opera chinezească „Hou Han Shu”, în anul 166 e. n. a ajuns în China solul trimis din Imperiul Roman pe drumul mătăsii, cerând o audienţă la împăratul Han şi deschizând o ambasadă. În timpul împăratului Justinian cel Mare, mătasea chinezească de calitate a devenit un produs la modă în Imperiul Bizantin, preţul unei libre de mătase ajungând la 3,5 libre de aur. De mii de ani, pe drumul mătăsii a avut loc un schimb şi comunicare între soli, comercianţi şi artizani din est şi din vest, de rase, credinţe şi culturi diferite. Sunetul clopoţeilor de la cămile, grupurile pânzelor albe cu încărcăturile pline de mătase şi porţelan, aduceau din China urări de prietenie, iar din vest către China plecau morcovi, struguri, rodii, chihlimbar etc. Spiritul de cooperare şi pace, deschidere şi toleranţă, învăţare unul de la altul, avantaj reciproc şi câştig în comun, promovat de drumul mătăsii a perpetuat în plină vigoare şi a fost transmis de la o generaţie la alta.
Intrând în secolul XXI, odată cu dezvoltarea rapidă a relaţiilor Chinei cu Europa, vechiul drum al mătăsii prinde pe zi ce trece o nouă vitalitate şi promovează printr-o nouă modalitate cooperarea bilaterală pe un plan superior. China şi Uniunea Europeană pun în practică pe toate planurile „Agenda Strategică pentru cooperare China-Uniunea Europeană 2020”, acţionând laolaltă pentru formarea celor patru parteneriate: pace, creştere, reformă şi civilizaţie. Se avansează activ realizarea noului coridor de transport maritim şi continental Asia-Europa şi se maturizează pe zi ce trece cooperarea Chinei cu ţările Europei Centrale şi de Est, îndreptându-se spre comunicări politice, conectări de drumuri, fluxutizarea comercială, circularea valutară şi oameni legaţi sufleteşte. Pe acest fundal, conceptul de „o centură, un drum” capătă o semnificaţie importantă, conducând China şi Europa spre a-şi realiza visul de prosperitate comună.
„O centură, un drum” este o cale de cooperare paşnică. Este în concordaţă cu cerinţele epocii şi a dorinţelor tuturor statelor, fiind bazată, axată pe cooperarea economică, având drept suport important schimburi interumane şi, domeniul prioritar, comunicare şi interconectivitate. Acesta va susţine principiul de neamestec în politica internă a statelor din regiune şi, nu va urmări dominaţie şi sferele de influenţă în afacerile regionale, reflectând din plin hotărârea fermă a Chinei de a nu urma drumul vechi, parcurs de
alte state, de a predinte hegemonie pe când vor deveni puternice. China este gata să convieţuiască în armonie cu toate statele Asiei şi Europei, şi să se dezvolte împreună cu ele prin cooperare.
„O centură, un drum” este o cale de deschidere şi toleranţă. Drumul mătăsii este deschis şi parcurs mai întâi de chinezi, dar acest drum aparţine întregii lumi. Continuând tradiţia minunată de mare deschidere începută de drumul mătăsii din antichitate, „O centură, un drum” nu va urmări închidere, dogmatism şi exclusivism, aria ce acoperă regiunile şi statele fiind deschisă. Astfel, pot face parte din această zonă şi ţările din fostul teritoriu al drumului continental şi maritim al mătăsii, precum şi ţările vecine, prietene ale Chinei. Aceasta are un mecanism funcţional deschis, nu va înfiinţa nici un organ sau entitate şi nu va urmări înlocuirea actualelor mecanisme de cooperare, ci se va baza îndeaproape în mecanismele bilaterale sau multilaterale existente ale ţărilor respective, coordonându-şi acţiunile cu acestea şi completându-se reciproc. Acest concept are reglementări politice şi idei deschise şi se va călăuzi după principiile de egalitate şi avantajul reciproc, caracterizate prin următoarele idei: „împreună la discuţii, împreună la acţiuni şi împreună la partajare”. Toate statele vor elabora prin consultări planuri şi măsuri de promovare a colaborării regionale, promovând combinarea strategiilor de dezvoltare ale ţărilor asiatice şi europene, pentru a duce interesele comune ale celor două părţi la un nivel superior.
„O centură, un drum” este o cale de învăţare reciprocă. În lumea multipolară, de globalizare economică, de diversitate culturală a zilei de azi, dorinţa spre pace şi dezvoltare, presupune şi mai mult ca statele lumii să intensifice discuţiile şi să coordoneze acţiuni. Marea majoritate a statelor pe unde vor trece „O centură, un drum” sunt aflate într-o perioadă cheie de tranziţie, având mare nevoie de introducere a tehnologiei şi capitalului şi de a face schimb de experienţă. Platforma „o centură, un drum” va contribui la comunicarea şi cooperarea dintre ţările implicate în ceea ce priveşte stabilirea strategiei de dezvoltare, realizarea proiectelor din infrastructură şi, facilitarea comerţului şi a investiţiilor, pentru a constitui o comunitate de interese comune bazată pe încredere politică, integrare economică şi toleranţă culturală, o comunitate de soartă comună şi responsabilitate comună, oferind continentului eurasiatic aripile puternice spre o nouă dezvoltare.
„O centură, un drum” este o cale a avantajului reciproc şi câştigului comun. Este un mare coridor economic, cu cea mai mare lungime şi cel mai mare potenţial de dezvoltare din lume, care la est se va lega de Cercul economic Asia-Pacific, iar la vest se va conecta cu Cercul economic european, oferind astfel atât Chinei, cât şi Europei oportunităţi rar întâlnite. În prezent, construcţia „o centură, un drum” a intrat într-o perioadă de cooperare pragmatică şi, pregătirile pentru înfiinţarea Băncii de investiţii în infrastructură din Asia pornesc cu paşi rapizi: liniile feroviare internaţionale de marfă pe rutele Chongqing – Xinjiang – Europa, Chengdu – Xinjiang – Europa şi Wuhan – Xinjiang – Europa au fost inaugurate una după alta; iar construirea unei rute rapide terestre şi maritime China-Europa a fost început în mod oficial. Avem convingerea că vântul din est bătut de „o centură, un drum” vor aduce în mod sigur beneficii reale statelor şi popoarelor implicate.
Statele Europei Centrale şi de Est, inclusiv şi România se situeză în poarta drumului mătăsii Asia-Europa, reprezentând o verigă indispensabilă pentru legături şi comunicări între China şi Europa. În România funcţionează deja „Asociaţia Drumul Mătăsii”. Forumul Bucureştiului cu tema Drumului mătăsii a devenit şi el o carte de vizită a diplomaţiei române. Acestea demostrează din plin vechea rădăcină a României cu drumul mătăsii. Partea chineză acordă o deosebită atenţie dezvoltării relaţiilor cu România, fiind gata să meargă împreună cu România, continuând spiritul drumului mătăsii, punând în practică în profunzime programul de proiecte de cooperare între China şi statele Europei Centrale şi de Est, şi consensurile atinse de liderii Chinei şi României, şi promovând proiectele de cooperare din domeniile de energie, căi ferate, porturi, agricultură. Să acţionăm în aşa fel, încât motoarele să se învârtă, ca trenurile să alerge, ca oamenii să se pună în mişcare, pentru a transforma voinţa de cooperare bilaterală în roade reale. În calitate de nou ambasador, sunt gata să depun eforturi consecvente pentru a desena împreună cu partea română un volum multicolorat de cooperare şi pentru a aduce noi contribuţii la construcţia „o centură, un drum”.
Vezi cărțile apărute la editura Ideea Europeană în Colecția Civilizația și cultura chineză
