Călătoria este o carte vie, ale cărei pagini se scriu în timp ce întorci filele. Literele sunt când cer, când păsări, când mare, când soare, când drum, când flori multicolore, când case. Şi întorci fielele şi le gândeşti şi le dai suflet, privind lumea, descoperind, învăţând de la oameni despre care nu ştiai că‑i vei întâlni pe cărările paginilor tale, oameni şi locuri care vin în viaţa ta ca o lecţie. Astfel de file s‑au scris în inima mea în cele câteva zile petrecute în Ţara Sfântă, împreună cu echipa Ideea Europeană, care a înfăptuit o serie de evenimente pline de substanţă, prin proiectul România şi civilizaţia românească în Israel, un proiect finanţat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni şi realizat de Fundaţia Culturală Ideea Europeană. Poate unii vor spune că a fost un proiect ca toate proiectele, dar, fiind o persoană care a cunoscut multe proiecte culturale, vă pot spune că acesta a fost unul care s‑a concretizat întocmai aşa cum a fost conceput: să releve ecourile limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti pe Pământul Sfânt, iar pe parcursul derulării, proiectul a dat mai mult de atât, inflorescenţe neaşteptate, roade inedite, frumuseţi nebănuite.
Ne‑am întâlnit la Casa Scriitorilor din Tel‑Aviv, cu echipa frumoasă de la Ideea Europeană, condusă de iniţiatoarea acestui proiect – distinsa poetă Aura Christi, echipă din care a făcut parte criticul literar şi scriitorul clujean, profesorul universitar Ştefan Borbély, cu scriitori evrei de limba română, cu jurnalistul Dragoş Nelersa, preşedinte al ASILR (Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limba Română din Israel). Da, există o asemenea asociaţie, există o importantă comunitate de evrei români, există scriitori talentaţi care scriu în limba pe care au vorbit‑o în copilărie şi tinereţe. Invitaţii de marcă au vorbit despre aspecte vitale şi personalităţi care au promovat România şi civilizaţia românească în Israel: Jean‑Jacques Askenasy –neurolog de reputaţie internaţională şi scriitor (prezentat de dr. Constantina Raveca Buleu, cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj‑Napoca); Margareta Sterian – scriitoare şi pictoriţă (prezentată de Prof. univ. dr. em. Ştefan Borbély, Universitatea „Babeş‑Bolyai” Cluj‑Napoca, Facultatea de Litere); Marcel Iancu – pictor, arhitect, eseist şi publicist şi poetul Ion Pribeagu au fost prezentaţi de scriitoarea Dana Oprica. Câteva câteva cărţi‑eveniment referitoare la valorile de vârf naţionale româneşti, promovate de Academia Română prin Ideea Europeană şi Contemporanul, în scopul păstrării şi promovării identităţii româneşti în lume, au fost prezentate de Aura Christi, poetă şi coordonatoarea revistei Contemporanul, care a făcut şi prezentarea despre Fundaţia Culturale Ideea Europeană. Cea mai bună diplomaţie fiind cea culturală, poeta a susţinut, în Ţara Canaanului, o lectură publică din psalmii incluşi în volumele sale: Psalmi, Orbita zeului, Grădini austere, Geniul inimii. Încununarea s‑a produs, în acele ore frumoase, prin decernarea premiilor revistei Contemporanul şi ale Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, moment care a fost mai mult decât o recunoaştere, ci o înfrăţire, apreciere, omagiu pentru oamenii de spirit care promovează cultura românească în lume.
Ierusalim, Ierusalim…
Cu ce altceva decât cu o invocaţie poţi începe să vorbeşti despre centrul lumii, despre locul visat şi dorit al creştinătăţii: Cetatea Sfântă a religiilor? Despre felul în care te regăseşti sau te cunoşti mai bine decât te‑ai cunoscut vreodată, într‑o dragoste infinită şi o comuniune pe care nu ai mai trăit‑o, cu semenii din cele patru colţuri ale lumii…? Despre convingerile şi credinţele tale pe care poate nu le ştiai, care înfloresc acum în tine şi în afară de tine?…
Panorama Ierusalimului se deschide cu ochii noştri uimiţi, din balconul de la Primăria Ierusalimului, unde suntem întâmpinaţi de rabinul comunităţii de români din Israel, Josef Wasserman, după ce ne‑am aflat, am vorbit îndelung şi am ascultat în una dintre săile de şedinţe. E un aer plăcut ce vine de pe colinele cu măslini şi cedri ale Ierusalimului; cerul e mai senin decât oriunde în altă parte, soarele ne mângâie, iar rabinul ne vorbeşte. Cuvintele sale înţelepte ne picură în suflet atâta linişte. Nu ne‑a întâmpinat cu un discurs oficial, ci cu mesaje de prietenie, prietenia strânsă ce leagă România de Israel, iar vorbele curg cu acea simplitate profundă pe care numai un om al lui Dumnezeu o poate avea. Din tumultul vieţii noastre el alege să ne reamintească de reîntoarcerea la locurile esenţiale, la cartea de căpătâi a lumii, cu atât mai frumoasă cu cât o citeşti mai mult, reflectând sublimul ce emană de la Dumnezeu spre creaţia Sa. Ne arată cât de importantă pentru fiinţa umană este reîntoarcerea la măreaţa carte, dar simplă şi modestă ca natura însăşi, ca lumina vieţii, de El dăruită: „Să ne începem ziua gândindu‑ne la faptul că la început, Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Acesta este îndemnul pe care vi‑l dau azi!”. Din toată experienţa minţii noastre cizelate, impregnate de tot ce am sorbit din cărţile care ne pasionează, redescoperim dintr‑odată că lucrurile se reduc la esenţe, iar nuanţele ajung să fie înmănuncheate sau invers, se desprind din lucruri esenţiale.
Urmează acele popasuri spirituale, experienţe unice într‑o viaţă de om, la locurile sfinte. Căci tot omul care se caută pe sine, spiritual vorbind, ştie că toate drumurile duc la Ierusalim. Oricât ar fi de vechi hainele noastre, de‑acolo ne întoarcem cu sufletul primenit, în haine noi. Străbatem şi ne aplecăm cu evlavie la locurile evanghelice, la locurile fundamentale ale creştinătăţii. La fiecare pas îţi dai seama că eşti pe urmele evangheliei, că nu mai e doar o poveste auzită sau spusă, ci e realmente locul sfânt pe care altădată ni l‑am imaginat sau de care am auzit, ca de o îndepărtată legendă. Aici, Biblia prinde viaţă, căci nimic, niciodată înainte de a fi la Ierusalim nu a putut să ne încarce de fiorul, emoţia, adevărul unui asemenea moment. Iubire este tot ce simţi, eşti inundat de iubire pentru toţi; oamenii care ies de la Sfântul Mormânt simt o comuniune incredibilă cu ceilalţi, deşi vorbesc limbi diferite, simt o dragoste ce‑i învăluie şi o armonie de nedescris, ca împărtăşiţi din acelaşi potir, al dragostei divine. Şi aici, iată că se naşte acel dor de Ierusalim de care vorbeşte oricine a peregrinat cu simţământul că este drumul vieţii sale şi că, la fel ca pe toţi pelerinii, te învăluie acel Shalom, (pace), salutul celor din Israel, atât de simplu, cu atâta esenţă: iubire, linişte, bucurie, prietenie, toleranţă, bunătate infinită… Dorul nostru, intraductibil, inefabil, românesc, prinde conotaţii divine, promisiunea de a reveni fiind atât de bine cuprinsă în salutul pelerinilor, deveniţi acum hagii: Shalom şi la anul la Ierusalim!
Vizitele la Nazaret şi Bethleem au fost, de asemenea, repere fundamentale ale drumurilor noastre în Ţara Sfântă. Nazaret, unde îngerul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu să‑i spună fecioarei din casa lui David, logodită cu Iosif: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har de la Dumnezeu, şi vei lua în pântece, şi vei naşte fiu şi vei chema numele de Iisus”. Bethleem (casa pâinii în ebraică), unde regăsim steaua la care visam în copilărie, ascultând în noaptea de Crăciun poveştile bunicii. Dintr‑odată te trezeşti în povestea ei plină de farmec, de bucurie şi de magie, în acelaşi timp ordonându‑ţi reperele spirituale ale adultului care ştie acum ce binecuvântare este să fii în locul de unde a început totul, să atingi steaua care părea de neatins şi să porţi cu tine dorul magilor cititori în stele care descoperă că, de fapt, au nevoie de o singură stea călăuzitoare.
Cum să faci să cuprinzi atâtea capitole într‑o carte care s‑a scris doar în câteva zile şi ale cărei file se nuanţează mereu, se colorează, se unduiesc ca valurile mării, apar mai luminoase, mai pline, mai armonioase, dezvăluind mereu alte esenţe?
Haifa, un oraş desprins din legendele străvechi, un spaţiu al soarelui şi al mării, o bijuterie multicoloră aflată pe malul Mediteranei, ne relevă un dar nepreţuit, o importantă comunitate de evrei români care ne aşteaptă cu o inimă caldă ca pâinea scoasă din cuptor. Marea de un albastru paradiziac, grădinile suspendate, Bahai, aşezându‑se cu o simetrie perfectă într‑o minunată panoramă deasupra mării, pline de exotism, culoare şi eleganţă, Mănăstirea carmelită Stella Maris, cu locul cel mai sfânt din Haifa – peştera în care a stat şi s‑a rugat profetul Sfântul Ilie Tezviteanul, au format spaţiul trăirii unor momente de reflexie, de respiraţie culturală şi de deschidere sufletească. Totul culminând cu existenţa unei biblioteci româneşti – da, există Biblioteca Românească din Haifa, sub coordonarea unei doamne extraordinare care deţine premiul primit doar de cei 100 de români din toată lumea, distinşi cu ocazia centenarului Marii Uniri: doamna Vigda Erna Kretzer. Cu ospitalitate „românească” am fost primiţi într‑o casă cu pereţii din cărţi, unde ne aşteptau prietenii noştri evrei români, scriitori, artişti plasctici, cititori şi vorbitori de limbă română, oameni de cultură care toată viaţa au rămas interesaţi de cultura românească. Prezentarea cărţii Adei Enghelberg, exegezele şi conferinţele celor din echipa Ideea Europeană, interpretarea unor cântece româneşti de Elena Cercel (artistă stabilită în Haifa), îmbrăcată în portul popular românesc, emoţia şi căldura pe care le‑am simţit în ochii oamenilor ce ne‑au aşteptat ca pe nişte rude venite din depărtări care de mult n‑au mai fost pe acasă – toate acestea au făcut un eveniment viu, departe de a fi formal, aşezat într‑o pagină de proiect. E un proiect care a înflorit mai mult după ce a fost scris.
În filele cărţii mele călătoare, au rămas dăltuite cuvintele doctorului Doron Coler, originar din România: „Ne‑am născut cu limba română, ne e dor să vorbim în limba română şi adesea ne trezim că gândim în limba română, pe care o purtăm mereu cu noi”.
Shalom, Israel! Mulţumim, Israel!
■ Lector dr. Carmen Dimitriu, Institutul Limbii Române, Bucureşti/ Universitatea din Tel‑Aviv
Carmen Dimitriu
