Dragul meu prieten, primeşte salutul meu dintr-una dintre cele mai moderne şi mai curate metropole ale lumii de azi. Îţi aminteşti că, în urmă cu o jumătate de secol, prozatoru
l chinez reprezentativ pentru secolul XX, Lao She, cunoscut la noi prin romanul Patru generaţii sub acelaşi acoperiş, Editura militară, 1985, nota într-un eseu că o viaţă ideală în Beijing, Chengdu, Qingdao presupune o casă cu şapte camere, fără anexe, fără slugi, o curte largă, cu o parte pavată, pentru practicarea artelor marţiale, o grădină cu flori şi câţiva copaci, o pisică, un papagal şi două acvarii cu peşti exotici. Cum ne putem explica trecerea peste noapte la zgârie norii care împânzesc azi capitala Chinei, la mall-urile care se întrec în lux şi opulenţă cu marile centre comerciale din lume, mall-uri din care nu lipseşte nici una dintre cele mai renumite case de modă, firme industriale şi case de comerţ, şi ceea ce este aproape neverosimil în gândirea noastră conservatoare, mall-uri aglomerate, cu încasări de excepţie?!
Pentru anul în curs, China a stabilit o creştere economică de 7%, pe primul loc în lume, continuând a fi motorul de dezvoltare al planetei, fără şomaj, cu preţuri stabile şi prosperitate socială, pe fondul atacării dure a lumii corupte, indiferent de nivelul politic al împricinatului şi de conexiunile sale. Zilele acestea, parlamentul a adoptat o lege care permite judecarea în lipsă şi confiscarea averii îmbogăţiţilor prin fraudă fugiţi în străinătate! Dar poate te interesează mai degrabă să ştii că învestiţiile străine egalează învestiţiile chineze în străinătate şi se situează la vreo sută de miliarde dolari. Sau că există deja 16.000 km de cale ferată pentru trenurile de mare viteză, adică 60% din totalul mondial. Sau că un bloc înalt de 80 de etaje, cu sute de apartamente, este construit în doar trei săptămâni. Să ne oprim aici?
Ce înseamnă bogăţie, fericire, viaţă armonioasă pentru un om? Dar pentru un stat? Iată câteva căi pentru un stil de viaţă şi de dezvoltare socială, exprimate prin sloganuri înscrise unde nu te aştepţi, prin caligrafii 
de artă: pietate filială, respect pentru generaţia vârsnică, dragostea de patrie, prietenia şi buna vecinătate, oneiromancia. În viaţa de zi cu zi, oamenii sunt îndrumaţi spre comportament etic, care presupune propseritate, democraţie, civilizaţie, armonie, libertate, egalitate, dreptate, primatul legii, onestitate, prietenie, devotament şi muncă cinstită. De ce să ne jenăm a spune semenilor iar şi iar ce presupune civilizaţia?
Spectacole? Cu nemiluita. Vreau mai întâi să îţi spun că în lanţul notat riguros vreme de peste 2500 de ani, unul dintre urmaşii lui Confucius (Kong Zi, 孔子，551 – 469 îHr.), la a 75-a generaţie, pe nume Kong Qi, 孔奇，a avut de curând vernisajul unei expoziţii la Muzeul de Artă din Beijing. În alte săli, pictură în ulei, şi două expoziţii de caligrafie, pe hârtie xuan, înrămate în stil tradiţional guohua. Kong Qi este portretist faimos, socotit unul dintre pictorii care exprimă modernitatea în artă cu penelul tradiţiei, lucrările sale singularizându-se prin eleganţă, naturaleţe, surprinderea cotidianului. Născut în 1950 în Qufu, locul natal al venerabilului său străbun, Kong Qi şi-a intitulat studioul propriu: Sala adevărului.
Am fost la Teatrul Naţional, o cupolă în centrul oraşului, lângă parlament, înconjurată cu apă de parcă ar fi o cetate medievală. Are o singură intrare la dispoziţie, când nu e tras podul de la mal, cum se spune. Înăuntru e ca în 1001 de nopţi, cu opt săli de teatru de diferite dimensiuni, pentru spectacole de tot felul, de la dramaturgie la operă şi concert simfonic.
Am intrat la Marco Polo, un balet dramatic cu o abundentă expunere a elementelor de mişcare scenică tradiţionale, muzică originală şi un mesaj limpede: pace şi armonie; civilizaţia şi spiritul uman nu vor dispărea. Confruntaţi cu neajunsurile unor societăţi greşit croite, eroii principali, italianul Marco Polo şi Principesa Orientului, îşi sacrifică propria fericire pentru o lume a păcii.
Acelaşi mesaj, în dramatizarea pentru copii a nucleului central din romanul clasic Însemnarea călătoriei spre vest, roman apărut şi în româneşte în traducere integrală în anul 2008, la Editura Qilinul din Jad.
În filmul artistic de lung metraj Generalul celest, confruntarea pe Drumul Mătăsii a unor legiuni romane cu administraţia chineză şi alte seminţii, actorul tulburător Chen Long, cunoscut în lume drept Jimmy Chan, pledează pentru umanism, cooperare, deschidere şi înţelegere între naţiuni. Acesta ar fi mesajul Chinei de astăzi.
Cum să prezentăm cât mai pe larg literatura şi arta României, cum să fie scriitorii noştri cât mai bine cunoscuţi în China? Iată întrebări la care se cuvine să medităm. Clasicii au fost traduşi în limba chineză în bună rânduială la mijlocul secolului XX. Şi mai înainte, primul prozator tradus în chineză a fost Mihail Sadoveanu, prin scriitorul Lu Xun – e vorba de fragmente în publicaţiile literare din romanul Baltagul, imediat după apariţie. Eminescu a fost publicat în două traduceri diferite şi ne gândim la o versiune nouă, a unor traducători tineri. Poezia română modernă încă nu este cunoscută. Este în pregătire o carte Nichita Stănescu. Poeziile lui Marin Sorescu au avut un succes rar, epuizându-se repede, iar editorul a avut câştig financiar, publicând poezie românească.
Literatura Chinei este acum sus pe val, bucurându-se de o apreciere largă. Poezia, proza, teatrul sunt la unison cu marea literatură universală a momentului. După ce scriitorul începător pe care l-am cunoscut în anii 80 şi care m-a ajutat cu materiale documentare pentru cartea Poezie chineză contemporană, Editura Dacia, 1986, Gao Xingjian, a primit Premiul Nobel în anul 2000, romancierul Mo Yan a fost şi el încununat de curând cu acest premiu semnificativ. Prozatori ca Mo Yan, Yu Hua, In Tong, Chen Zhongshi, Wang Gang şi alţii sunt publicaţi în milioane de exemplare, sunt citiţi, cărţile lor sunt ecranizate, iar atunci când ei înşişi nu sunt premiaţi, câştigă premii internaţionale transpunerile cinematografice. De exemplu, la începutul acestui an, o adaptare sud-coreeană după romanul lui Yu Hua, Cronica unui vânzător de sânge, a atins un câştig de patru milioane doar în prima săptămână de după lansare. Este povestea unui bărbat care, ori de câte ori ajungea în impas financiar, îşi vindea sângele. Scrierea se derulează pe evenimentele politice din China din a doua jumătate a secolului XX. Regizorul Yu Haiguo, fiul romancierului, a anunţat o nouă versiune cinematografică. Destul de grăitor, două pelicule una după alta!
În această emulaţie, este spaţiu, gândim noi, pentru literatura română de bună calitate. Ar fi nevoie numai de efort şi de susţinere financiară, măcar la început de drum.
Dacă ar fi să numim iarna patria poveştilor spuse la gura sobei, primăvara ar aparţine poeziei. Zilele dintâi ale lui Martie 2015 umplu Beijingul de poezie. Ziua a cincea a anului patronat de oaie a debutat cu vreme rece, sub zero grade, spre prânz erau 6 – 7 grade Celsius, iar seara temperatura a scăzut din nou afară, dar nu şi în noi, unde băutura incoloră din orez şi poeziile dinastiei
Tang sau cele de azi, intonate cu mai mult sau mai puţin har, ne-au sărit în ajutor. Recităm poezii pentru tine este softul organizat de poetul Xiang Jianxin şi ciberneticiana Sun Xin, cu numele cărturăresc – Fructul care desluşeşte inimile. M-am lăsat imprimat şi eu cu o poezie de dragoste în limba română şi am deja mai multe mii de vizionări! Iată modalitatea chineză de a propaga azi poezia, mai cu seamă în rândul tinerilor, care se îmbulzesc să primească softul respectiv pe telefonul mobil. Fiecare se poate înregistra recitând poeme, într-un cenaclu care se lărgeşte cu fiecare zi.
O expresie extrasă din cartea de filosofie şi geomancie străveche Yi Jing, Cartea Schimbărilor, publicată în româneşte în traducere integrală la Editura Qilinul din Jad, în două volume, 1996, ne învaţă că plinătatea se transformă curând în reversul ei, aduce dezastru, iar modestia şi umilul sunt întotdeauna răsplătite. Oare se aplică şi în ceea ce priveşte studiul, cunoaşterea? Sau nu. Care om să fi ajuns atât de învăţat, încât înţelepciunea acumulată să-l ducă la pierzanie? Cel puţin de la Turnul Babel încoace. Pentru a-ţi pune întrebări, a-i interoga pe alţii, a căuta răspuns în cărţi se cere perseverenţă. Cunoaşterea aduce putere. Desluşind lucrurile din jurul tău ajungi la adevărata cunoaştere. Confucius, gânditorul la care se raportează adesea chinezii şi asiaticii, zicea: A învăţa şi a nu gândi este pierdere de vreme; a gândi şi a nu învăţa este periculos. Cărturarii Chinei antice se străduiau să atingă o cunoaştere şi o înţelegere a vieţii cât mai depline, tindeau spre ceea ce numeau atingerea stării de shengren, sfinţenie. Sfânt, adică un cărturar adevărat, capabil, inteligent, dar mai ales om cu inima curată, sincer, deschis, cu acţiune dreaptă, împărtăşită de cei mai mulţi semeni. China apelează tot mai larg la înţelepciunea străveche. O carte semnată de preşedintele Xi Jinping, în 328 pagini cuprinde 135 de citate din clasici, cele mai multe confucianiste, din Analecte, Cartea clasică de ceremonial, filosofii Meng Zi, Xun Zi, iar poetul şi omul de stat exemplar din Dinastia Song este citat de 7 ori.
Duang este cuvântul care circulă de curând uluitor de repede pe reţelele de socializare. Expresia duang duang a fost lansată de faimosul Jimmy Chan la o reclamă de spălat părul şi desemnează o stare de mare atracţie, cuvântul în sine nu are sens şi este scris în litere latine, încă n-a fost inventat un caracter chinez pentru redare grafică. Oricum, este bine să fii duang duang, cu părul proaspăt, buclat, în vânt, e bine să trăieşti duang duang. Te alături?
Apa conţine deopotrivă stil confucianist, sens taoist şi gust zen.
Poezia şi femeia au oasele şi carnea din apă.
Razele lunii curg ca o apă şi ne împresoară în linişte.
Martie 2015, Templul Soarelui, Beijing, China
■ Pagină iustrată cu imagini ale creaţiilor pictorului din neamul lui Confucius, Kong Qi
