Dana Oprica: Madridul – între schimbare şi stagnare
Cei de la vârf, departe de problematica oamenilor, se bazau liniştiţi pe etosul spaniol: cetăţeanul e obişnuit să comenteze acasă, pe canapea, în faţa televizorului, sau în bar. Atât. Până într-o frumoasă zi de mai, când cetăţenii s-au instalat în mijlocul Madridului, strigând, printre altele: „Nu suntem marionete în mâinile politicienilor şi ale bancherilor!”.
Din 13 iunie 2015, capitala Spaniei este administrată de Manuela Carmena Castrillo (n. 09.02.1944), jurist, judecător şi politician, preşedinte al partidului Ahora Madrid, înfiinţat în data de 6 martie 2015, cu scopul precis de a se prezenta la alegerile locale din 2015. Ahora Madrid apare în urma unui acord dintre conducerea partidului Podemos, realizată de către tânărul Pablo Iglesias Turrión, şi Ganemos Madrid, platformă electorală, creată pentru a construi o candidatură de confluenţă.
Podemos, partid de stânga, îşi are originea în indignarea, cunoscută drept Mişcarea 15M sau Mişcarea de los Indignados, care a împins cetăţenii să se exprime public, în data de 15 mai 2011. Atunci, patruzeci de persoane şi-au întins corturile în Puerta del Sol sau kilometrul 0 al Madridului, cu intenţia de a promova o democraţie participativă, spărgând astfel bipartidismul PSOE-PP, partide de stânga şi dreapta, care-şi pasau cârma guvernului la intervale de două sau trei legislaturi. Revolta se îndrepta şi împotriva băncilor şi a corporaţiilor care, practic, dictau într-o ţară care avea cei mai mulţi şomeri şi care oferea şi oferă cele mai proaste condiţii de muncă. Cei de la vârf, departe de problematica oamenilor, s
e bazau liniştiţi pe etosul spaniol: cetăţeanul e obişnuit să comenteze acasă, pe canapea, în faţa televizorului, sau în bar. Atât. Până într-o frumoasă zi de mai, când cetăţenii s-au instalat în mijlocul Madridului, strigând, printre altele: „Nu suntem marionete în mâinile politicienilor şi ale bancherilor!”.
În ianuarie 2014, treizeci de intelectuali semnează un manifest Mover ficha: convertir la indignación en cambio político [Să mutăm pieza: să transformăm indignarea într-un salt politic], care expunea necesitatea creării unei candidaturi care să concureze la alegerile europene din acelaşi an, cu scopul de a se opune, din perspectiva stângii, politicilor Uniunii Europene pentru criza economică. Fără a fi unul dintre semnatarii manifestului, în data de 14 ianuarie, s-a anunţat că profesorul de ştiinţe politice din cadrul Universităţii Complutense din Madrid şi, în acelaşi timp, analistul politic, Pablo Iglesias, va fi cap de listă. Astfel, la patru luni de la înfiinţare, Podemos participă la alegerile europene unde ajunge să ocupe cinci locuri din 54 câte îi reveneau Spaniei, conferindu-i a treia poziţie politică, după partidele clasice.
Aşadar, Ahora Madrid este rezultatul confluenţei mişcărilor cetăţeneşti, ale asociaţiilor şi ale partidelor politice. Alegerile interne au avut loc online, iar Manuela Carmena a devenit candidat la Primăria Madridului. Programul a fost expus şi deschis propunerilor cetăţenilor, multe dintre ele, incluse în programul definitiv. De asemenea, s-au votat măsurile prioritare, pentru a fi implementate în primele 100 de zile, în cazul în care partidul ar fi câştigat alegerile. Şi le-a câştigat! La trei luni de la înfiinţare!
Trec peste timp şi mă opresc la sfârşitul anului trecut, când, ca o măsură excepţională şi pentru a observa efectele, Carmena a suspedat, pentru câteva zile, circulaţia în centrul Madridului, datorită nivelului ridicat de poluare. Se permitea circulaţia maşinilor al căror număr final de înregistrare era impar, a maşinilor care nu poluau, a celor care transportau persoane cu handicap, a celor care transportau mai mult de trei persoane şi a celor care făceau servicii în beneficiul public. Cine nu respecta restricţia primea o amendă de 90 de euro. Mesajele din partea cetăţenilor au fost dure, în spiritul spaniolului întărâtat: „Vor doar să ne ia banii; şi primăriţa zice că se ocupă de noi şi de sănătatea noastră; asta se întâmplă doar pentru că noi am votat-o”, „în condiţiile astea trebuie să-mi cumpăr altă maşină”. Personal, mi-am adus aminte de măsurile din trecut! Iată cum măsurile trecutului meu devin, în altă societate, moderne!
Ceea ce Carmena aduce nou este consultarea cetăţenilor. Pentru aceasta a creat o pagină web – decide.madrid.es – unde cetăţenii pot hotărî către care proiecte vor merge cele 100 milioane de euro, cât constituie bugetul Primăriei pentru 2018. E vorba de a propune proiecte, de a le susţine şi de a le vota. Timing-ul este clar: până la sfârşitul lunii februarie se trimit proiectele, până în martie se susţin, iar în luna mai se evaluează pentru a fi supuse votului final, desfăşurat între 15 mai şi 30 iunie 2017.
Caut o temă de dezbatere legată de transport. Şi, bineînţeles, găsesc una intitulată „el Céntimo de Transporte” care susţine gratuitatea transportului public, plătit după modelul „el Céntimo Sanitario”, acum eliminat, însă în vigoare între 2002 şi 2011, prin care s-au vărsat la buget 13.000 milioane de euro, adică 1.500 milioane pe an, 4 milioane pe zi – bani suficienţi pentru a asigura costurile transportului în Madrid. Ce însemna acest mărunţiş şi de unde apărea? Era un impozit, iniţial de un cent de euro, inclus în preţul pe combustibil, introdus cu scopul de a ajuta finanţarea Ministerului Sănătăţii. De la 1 cent, în unele cazuri, s-a ajuns la 4,8 cenţi pe litru. Uniunea Europeană a considerat impozitul ilegal şi cei afectaţi pot solicita acum recuperarea pagubei.
Comentariile sunt, evident, pro şi contra: „Încă un impozit ar însemna un punct negativ şi, dacă se acceptă acelaşi model ca în cazul sănătăţii, există riscul de a fi anulat”; „total de acord, transportul pentru madrileni trebuie să fie gratuit”; „turiştii să plătească”; „dacă transportul e gratuit, nu mai mergem cu maşina personală”.
Printre propunerile făcute de cetăţeni, găsesc câteva care sunt valabile pentru orice oraş: sancţiuni semnificative pentru stăpânii de câini (se solicită 600 de euro pentru cei care nu se ocupă de reziduurile câinilor scoşi la plimbare pe stradă); introducerea treptată a autobuzelor electrice; amenzi pentru cei care nu păstrează curăţenia pe străzi; destituirea persoanelor, numite politic, care ocupă funcţii de conducere în instituţiile publice; abonament lunar standard şi economic de 20 euro pentru călători; amenzi pentru hoţii de buzunare; curăţenie reală şi continuă în oraş; eliminarea maşinilor oficiale, precum şi a privilegiilor şi a cheltuielilor inutile – apanajul unor anumiţi funcţionari publici; plantarea de copaci; îmbunătăţirea ajutorului pentru persoanele în vârstă (e vorba despre serviciile de curăţenie, cumpărături, ajutor special pentru deplasarea persoanelor etc., asigurate de primării); transformarea spaţiilor neutilizate în spaţii verzi; crearea de noi spitale şi centre de cercetare; crearea unui sistem de reciclare prin care cetăţenii să fie premiaţi, nu sancţionaţi; înzestrarea tuturor staţiilor de autobuz cu afişaj electronic de anunţare a timpului de aşteptare; lifturi la ieşirea din metrou; eliminarea ajutoarelor şi subvenţiilor acordate multinaţionalelor şi corporaţiilor; crearea de noi săli polivalente; sprijinirea firmelor mari pentru a pune la dispoziţia angajaţilor mijloace de transport în comun; wi-fi şi televizor gratuite în spitale; reducerea TVA pentru electricitate; colectarea de alimente cu expirare iminentă pentru căminele care oferă mese celor nevoiaşi; mai multe biblioteci deschise 24 de ore; închiderea traficului în zona centrală, duminicile, pentru a permite pietonilor, părinţilor cu copii, bicicliştilor să se bucure de activităţi; dotarea fiecărui cartier cu un azil de bătrâni; acoperire telefonică în tunelurile de metrou; înlocuirea plantelor care provoacă alergii cu altele; utilizarea de către centrele de binefacere a excedentului de alimente din şcoli, hoteluri, aziluri şi spitale; abonament gratuit pentru şomerii care nu beneficiază de ajutoare băneşti; instalarea de containere pentru reciclarea uleiului menajer; sprijin pentru fírmele care înlesnesc munca de acasă şi oferă un orar flexibil; plan sanitar, gratuit, oftalmologic şi pentru îngrijirea dinţilor în cadrul policlinicilor; promovarea duminicilor culturale şi sportive; facilităţi pentru închirierea locuinţelor de către tinerii sub 35 de ani; impozitarea în funcţie de venit şi patrimoniu; instalarea de tomberoane (pentru deşeurile menajere) subterane; crearea de parcări pentru biciclete în centrele şcolare; ajutoare financiare pentru achiziţionarea de vehicule electrice; rambursare pentru reciclare (25 de cenţi pentru o sticlă de plastic); crearea unui spital public pentru animale de companie; zone verzi pe acoperişuri; înlesnirea şi reducerea impozitelor pentru noile firme; amenzi pentru cei care spală parbrizele maşinilor oprite la semafor; gratuităţi pentru şomeri (de exemplu, intrarea la expoziţiile organizate de primării); înlocuirea sistemului de cablu aerian, inestetic, cu unul subteran; crearea unei aplicaţii pentru smartphone care să includă orice fel de informaţie despre oraş etc.
De asemenea, cetăţenii pot vota pentru trei proiecte mari care au atins numărul cerut de susţinători: un singur bilet pentru tot ce înseamnă mijloc de transport (prin această propunere, călătorul poate schimba orice mijloc de transport într-un interval de o oră şi jumătate, plătind doar un bilet); Madrid – 100% sustenabil (propunere care sprijină implementarea maşinilor electrice, folosirea energiei renovabile şi reciclarea deşeurilor); remodelarea unei pieţe mari prin votarea unuia dintre cele două proiecte urbanistice declarate câştigătoare, tot prin vot.
Multe dintre propuneri se găsesc deja implementate. De exemplu, şomerii, pentru a nu se atrofia de tot, pot utiliza sălile de sport (fitness, piscină, saună etc.), plătind un preţ egal cu cel pe care îl plătesc pensionarii (1,50 euro faţă de 5 euro/sesiune). Până acum însă cea mai sensibilă măsură adoptată şi aplicată deja este ziua fără bikini şi fără slip în cadrul piscinelor publice, la petiţia Asociaţiei pentru Dezvoltarea Naturalismului. Conducerea fiecăreia dintre piscinele publice decide stabilirea unei astfel de zile, dacă există cereri. Sper, totuşi, ca această măsură a prezentului, dintr-o societate, să nu mă urmărească în viitorul alteia!
