Fenomenul sărăciei, una dintre cele mai acute provocări cu care se confruntă omenirea de‑a lungul istoriei, este agravat în zilele noastre mai ales de impactul pandemiei COVID‑19. După Global Economic Prospects, editat de World Bank Group în ianuarie 2021, se estimează un număr de peste 100 milioane de oameni care vor ajunge într‑o sărăcie extremă în urma pandemiei – indice înregistrat pentru prima dată în creştere în ultimele două decenii. În acelaşi raport se arată că circa 700 milioane de oameni trăiesc în sărăcie extremă, mai exact, cu mai puţin de 1,9 dolari pe zi pentru existenţă.
La 25 februarie 2021 a avut loc, în Marea Sală a Poporului din Beijing, o conferinţă naţională de bilanţ al activităţii de reducere a sărăciei în China. S‑a marcat un moment de finalizare a unei campanii organizată la scara naţională şi lansată cu 8 ani în urmă. Cu această ocazie, Preşedintele Statului Chinez, Xi Jinping, a rostit un discurs semnificativ şi a înmânat decoraţii, diplome şi plăci de onoare personalităţilor marcante, cu contribuţii remarcabile, de însemnătate istorică pentru China şi de largă rezonanţă internaţională. Xi Jinping a subliniat că prin eforturile comune ale statului şi ale întregului popor chinez, în preajma aniversării Centenarului de la înfiinţarea Partidului, combaterea sărăciei din China s‑a încununat cu o victorie. După standardele curente, o populaţie de 98.990.000 de locuitori din mediul rural au scăpat de sărăcia în care trăiseră, un număr de 832 de judeţe şi 128.000 de sate pauperizate au fost scoase de pe lista sărăciei. A fost soluţionată problema sărăciei regionale de ansamblu şi s‑a îndeplinit sarcina extrem de dificilă de eliminare a sărăciei absolute – un miracol demn a fi înscris în istoria omenirii.
Istoria Chinei reflectă într‑un fel întregul drum anevoios parcurs în lupta împotriva sărăciei dusă de naţiunea chineză. Renunţarea la sărăcie şi accesul la o viaţă îmbelşugată reprezintă visul
poporului chinez din toate timpurile, acesta fiind şi un aspect esenţial în guvernarea unei ţări nu numai în China, ci şi peste tot în lume. De la 1840, anul Războiului Opiului de agresiune britanică care marchează începutul perioade moderne a istoriei Chinei, dominaţia feudală aflată în dificultate, agresiunile puterilor imperialiste, tulburări politice şi sociale interne, războaiele, toate acestea laolaltă au adâncit sărăcia poporului chinez, iar o schimbare radicală s‑a putut realiza după fondarea Republicii Populare Chinez în 1949. În perioada care a urmat, o serie de transformări profunde în toate domeniile a avut drept rezultat construirea unei economii naţionale de bază în mai toate ramurile, inclusiv adoptarea unor măsuri de protecţie medicală şi socială pentru populaţie. Totuşi, datorită unor factori istorici complecşi, decalajul economic dintre China şi lume era uriaş până în anii ’70, astfel încât, conform unor date statistice oficiale, în anul 1978 o populaţie de 250 milioane de locuitori trăiau sub nivelul de sărăcie, reprezentând un procent de 25,97% din populaţia ţării şi o pătrime din populaţia săracă din lume. După aplicarea politicii de reformă şi deschidere din 1978 au fost depuse eforturi susţinute pentru dezvoltarea agriculturii şi ameliorarea vieţii la sate. La sfârşitul anului 2012 mai exista o populaţie pauperizată de circa 98.990.000 de locuitori sub nivelul standardelor aplicate în China, cu incidenţa sărăciei de 10,2%, ceea ce înseamnă intrarea în „cea mai dificilă etapă” în scăderea sărăciei unei ţări.
Ce s‑a întreprins, de fapt, în ultimii opt ani în China în ceea ce priveşte anihilarea sărăciei? La sfârşitul anului 2012, obiectivul propus în China pentru primele două decenii din secolul al XXI‑lea se regăseşte, mai ales, în mediul rural, cu accentul pus pe zonele defavorizate. Atunci a fost lansată o politică de accelerare a diminuării sărăciei existente, cu câteva idei călăuzitoare: „Dacă zonele sărace rămân mereu în aceeaşi stare fără schimbare, iar nivelul de viaţă al maselor nu se ridică timp îndelungat, nu se poate vorbi de avantajele sistemului”. Ne‑am angajat cu o promisiune fermă: „Avem grijă de fiecare zonă săracă şi de fiecare om sărac”. În 2013 s‑a formulat conceptul de precizie în sprijinul acordat zonelor şi persoanelor sărace, concretizată în şase elemente: stabilirea localităţii sau persoanei ţintă; propunerea proiectului de sprijin; utilizarea fondurilor; luarea măsurilor pe gospodărire; trimiterea ajutoarelor umanitare după nevoile fiecărui sat; rezultatele obţinute. Şi s‑a instituit un mecanism creativ de lucru. S‑a aplicat, în acest sens, şi o tactică de categorizare distinctă, ca diminuarea sărăciei să se materializeze pe cinci căi, şi anume: dezvoltarea producţiei; strămutarea în zone cu condiţii mai bune; compensarea de ordin ecologic; formarea prin educaţie; asigurările sociale ca ultima garanţie.
Iată câteva date ilustrative prezentate de Preşedintele Xi Jinping. Începând din 2013, un număr anual de peste 10.000.000 de locuitori au ieşit din sărăcia absolută, veniturile la populaţia pauperizată au crescut simţitor, fără grijile pentru hrană şi îmbrăcaminte, şi cu învăţământul obligatoriu, asistenţa medicală de bază, siguranţa locuinţei şi a apei potabile garantate. Au fost trataţi peste 20.000.000 de bolnavi săraci, cam acelaşi număr de locuitori aflaţi în condiţii de viaţă extrem de grele se bucură de ajutor social şi de cel special, încă un număr de peste 24.000.000 de persoane sărace şi cu handicap primesc indemnizaţii pe viaţă şi tratament. În zonele care au scăpat de sărăcie, dezvoltarea economico‑socială a făcut un asalt mai ales în infrastructură. Prin construirea şi asfaltarea drumurilor săteşti, care totalizează 1.100.000 de km şi, respectiv, 350.000 km de căi ferate construite, s‑au rezolvat dificultăţile ţinând de transport. Electricitatea este asigurată în zonele sărace într‑un procent de 99% prin reţeaua rurală, iar satele sărace sunt alimentate 100% din sursele reţelei energetice naţionale şi conectate cu peste 98% la telecomunicaţii prin fibre optice şi tehnologia 4G. Casele şubrezite a 7.900.000 de familii, în care locuiau 25.680.000 de persoane, au fost refăcute. S‑au construit 35.000 de cartiere şi 2.660.000 de apartamente pentru o populaţie strămutată de peste 9.600.000 de locuitori. Prin atenţia acordată cu prioritate educaţiei, s‑au îmbunătăţi substanţial şi condiţiile la şcoală rurală, copiii a milioane de familii sărace pot locui acum la cămin şi pot mânca la cantină, având acces la carte şi, prin urmare, la mai multe şanse în viaţă şi societate.
Schimbările s‑au înregistrat şi sub aspectul moral, în sensul că cei care trăiseră cândva greu de tot au acum bucurie în viaţă şi încredere în viitor, în stat şi în cei care au grijă de ei. Practica şi rezultatele obţinute în China se pot exprima şi printr‑un alt calcul luat după standardele curente: o populaţie de 770.000.000 de locuitori în mediul rural a scăpat de sărăcie după anul 1978, constituind un procent de peste 70% raportat la populaţia totală, diminuată în ultima perioadă, de sărăcie de pe glob în aceeaşi perioadă, după standardele internaţionale stabilite de Banca Mondială. China a îndeplinit cu 10 ani înainte obiectivul propus în Transforming our World: The 2030 Agenda for Sustainable Development adoptat în 2015 la ONU, contribuind în mod excepţional, prin angajament şi acţiune, la cauza mondială de reducere a sărăciei.
Succesul Chinei are o importantă premisă filosofică conceptuală, aceea a dezvoltării centrate pe popor, pe fiecare cetăţean, şi păşirea cu fermitate pe calea prosperităţii comune, dovadă a spiritului de responsabilitate. Trecut prin nenumărate încercări grele, organismele statului au avut un rol hotărâtor în guvernarea ţării, cu o forţă uriaşă de mobilizare şi conducere a acestei campanii fără precedent de combatere a sărăciei, împlinind cu onoare promisiunea făcută lumii. Fondurile alocate timp de opt ani din bugetul central şi din bugetele teritoriale au acumulat o valoare de 1.600 miliarde de yuani, plus alte surse financiare create, precum şi importante măsuri de credite – ceea ce a asigurat mijloacele materiale necesare dezvoltării zonelor defavorizate. Resursele umane din diverse domenii şi de la toate nivelurile admistrative şi profesionale au constituit, de asemenea, factori de nelipsit în implementarea acestui plan unic în lume.
Exemplul Chinei, larg comentat, studiat în amănunţime în prestigioase şi vechi instituţii de învăţământ superior din întreaga lume, model apreciat cu superlative de opinia internaţională, oferă soluţii eficiente, admirabile, în rezolvarea unor probleme de interes general, cu care se confruntă omenirea în aceste vremuri de restrişte. Pe de altă parte, chinezii sunt tot mai conştienţi de faptul că eliminarea sărăciei constituie un nou start pentru o viaţă îmbelşugată, trăită în bucurie, fericire şi prosperitate, creată pentru a te căuta pe tine însuţi şi pentru a‑ţi împărţi bucuriile şi împlinirile cu celălalt, aproapele.
6 martie 2021
■ Profesor universitar la Beijing, romanist, eseist, traducător, filosof şi istoric al civilizaţiilor şi mentalităţilor est‑europene
Ding Chao
Vezi cărțile apărute la editura Ideea Europeană în Colecția Civilizația și cultura chineză
