300 de ani de la aducerea în ţară a trupului voievodului martir Constantin Brâncoveanu

Duminică, 12 iulie, s‑au împlinit 300 de ani de la aducerea în ţară din insula Halki a trupului Domnitorului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu (1688‑1714), la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. Fundaţia Alexandrion a comemorat, alături de Biserica Ortodoxă Română, acest eveniment istoric, desfăşurat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ultima mare ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi singura care a rezistat peste veacuri în capitală. În 1720, Doamna Maria Brâncoveanu reuşea să aducă în ţară, după mari eforturi, suferinţe şi piedici îndurate, trupul voievodului martir, rămânând până în zilele noastre un exemplu de credinţă neclintită, răbdare, tenacitate şi iubire nemărginită pentru familia şi poporul său.

Academicianul Răzvan Theodorescu, preşedintele executiv al juriului Galei Premiilor Constantin Brâncoveanu, organizată de Fundaţia Alexandrion, a vorbit despre acest moment important mergând pe firul istoric, într‑un interviu acordat emisiunii Realitatea Spirituală: „Aducerea trupurilor celor martirizaţi, cu câţiva ani înainte, la Istanbul, şi depunerea într‑o ctitorie, tot brâncovenească, dar nu acolo unde ar fi trebuit să fie, e o poveste dramatică. Brâncoveanu a pregătit întregului neam, fiilor şi fiicelor, un mausoleu în pronaosul de la Hurez, acolo unde este pictată «dunga cea bătrână a neamului meu», cum se spune: Brâncovenii şi Cantacuzinii. Nu s‑a întâmplat aşa, toată partea masculină a căzut sub tăişul iataganului, în acea zi de Sfânta Maria a anului 1714 […]. Data aducerii şi îngropării la Sfântul Gheorghe Nou a trupurilor lui Constantin Brâncoveanu şi a câtorva dintre fiii săi este şi un exerciţiu de psihologie istorică. […] Oamenii din jurul bisericii Sfântul Gheorghe Nou, care nu trebuia să fie necropolă, dar a devenit necropolă, această biserica refăcută de familia Brâncoveanu devenea lăcaşul brâncovenesc prin excelenţă. Astăzi noi mergem acolo să depunem ofranda pietăţii noastre”.

Asemeni Domnitorului Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria Brâncoveanu este o figură emblematică pentru istoria poporului român prin credinţa deplină în Dumnezeu în cele mai grele momente, curaj în situaţii extrem de riscante, integritate şi devotament total faţă de familia şi poporul său. Soţie, mamă a 11 copii, Doamna Maria a îndurat cu o forţă interioară greu de egalat cea mai mare suferinţă prin care poate trece un om: uciderea soţului şi a celor 4 fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Întemniţată, a refuzat să facă compromisuri cu ucigaşii neamului ei, pentru a fi eliberată, dar s‑a luptat cu toate puterile, depăşind situaţii extrem de periculoase şi folosindu‑şi toate resursele materiale, pentru a aduce rămăşiţele trupeşti ale domnitorului martir în ţara sa.

Despre Doamna Maria Brâncoveanu, Academicianul Răzvan Theodorescu spune cu convingere: „Da, Maria Brâncoveanu merită să devină o sfântă a neamului românesc”.

În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria a jucat un rol determinant în viaţa şi acţiunile domnitorului. A sprijinit preocupările culturale ale acestuia, privind tipărirea de cărţi, înfiinţarea de biblioteci, construirea de biserici şi monumente, încurajarea educaţiei şi ajutorarea sărmanilor.

Fundaţia Alexandrion