Expoziţia personală de pictură „Aripi în Paradis” – Vali Irina Ciobanu. Pictura este o profesiune, dar poate fi şi un stil de viaţă, izvorât dintr‑o profundă vocaţie. Printre cei cu adevărat născuţi să fie pictori se numără Vali Irina Ciobanu, o artistă încă tânără, în plină forţă creatoare, cu o bucurie irepresibilă a creaţiei. S‑a născut în 1976 la Olteniţa şi s‑a format cât se poate de neconvenţional şi în paralel cu orice formă de academism, în ateliere de maeştri, păstrându‑şi deplina libertate a viziunii şi a stilului. Foarte bogata ei activitate artistică e concretizată în douăzeci de expoziţii personale, cele mai multe în ţară, dar şi peste graniţe, în Dubai sau la Montreal (Canada), în numeroase expoziţii de grup, în România şi dincolo de hotare, din 2004 şi până în prezent. Este, de asemenea, autoare de pictură murală, grafică de carte şi grafică publicitară.
În ultima lună a anului 2023 Vali Irina Ciobanu şi‑a deschis cea de a douăzecea expoziţie personală, cu titlul „Aripi în Paradis”, la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” din Bucureşti. Cu această ocazie a fost lansat şi albumul ei de autor, din seria „Pictori români contemporani”, cu sprijinul instituţiei de cultură sus‑numite. Albumul se deschide cu o mărturie a pictoriţei, expresie a unei adevărate profesiuni de credinţă: „A fi pictor nu este o meserie, este o vocaţie. Pictezi în atelier, pictezi în mintea ta când mergi pe stradă, pictezi în vis, pictezi când eşti la o cafea cu prietenii, pictezi tot timpul”.
Într‑adevăr, artistul înnăscut lucrează şi când nu lucrează, dacă se poate spune aşa, pentru că, în mod evident, întruchipările sale se nasc mai întâi în minte, în imaginaţie, în sinele cel mai ascuns şi abia după aceea, după un timp mai lung sau mai scurt, se materializează, capătă linii, volume, formă, culoare. Iar dacă pictorul se contopeşte cu arta sa, atunci cu adevărat el pictează continuu.
Ce impresionează cel mai mult în pictura lui Vali Irina Ciobanu este, pe de o parte, sinceritatea, iar pe de alta, deplinul acord între firea, felul ei de a fi, şi arta pe care o semnează. Într‑o epocă în care arta abstractă şi conceptualismul sunt la mare preţ, ea nu se sfieşte să rămână ataşată de exprimarea figurativă şi să abordeze subiecte clasice, cunoscute, abordate foarte des de‑a lungul timpului: peisaje realizate în plein air, portrete (aproape exclusiv feminine), flori, compoziţii cu cai, balerine. Desigur, o astfel de abordare comportă şi anumite riscuri, pe care însă Vali Irina Ciobanu şi le‑a asumat. De altfel, mâna sigură cu care pictează, precum şi armonia cromatică a lucrărilor o ţin la adăpost de primejdiile căderii în zona facilului şi a comercialului.
Mai puţin obişnuită este însă seria foarte interesantă, atât din punct de vedere tehnic, cât şi artistic, a hărţilor pictate în tehnică mixtă pe piele şi expuse în 2017 la Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi din Bucureşti. Această serie dezvăluie o altă calitate a artistei: migala de ceasornicar cu care pictează chiar şi cele mai mici detalii, dublată, în acest caz, de vocaţia pentru compoziţii bogate, ample în scene şi personaje.
Expoziţia „Aripi în Paradis”, vernisată în pragul sărbătorii Crăciunului, şi‑a propus şi a reuşit să fie o oază de căldură şi lumină într‑un decembrie întunecat şi friguros. Undeva, în culisele expunerii, ca un mesaj venit din inima verii, s‑a insinuat discret nostalgia pentru spaţiile mediteraneene, dar şi pentru alte spaţii, extramundane, mai degrabă spirituale, un fel de dor pentru frumuseţea care nu se stinge niciodată.
Această nouă serie de lucrări, alcătuită din delicate chipuri de îngeri – inspirate din pictura bizantină, dar şi din cea religioasă occidentală) –, din peisaje cu flori contemplate vara în grădina Reginei Maria de la Balcic, dar şi din ceruri înalte aproape cât suprafaţa pânzelor, poate fi însă considerată doar o serie de portrete, explicite sau disimulate, pentru că pictoriţa pare să fi creat nu numai portrete de îngeri, ci şi portrete de flori ori portrete ale cerului. Toate pot fi lecturate ca personaje menite să transmită acelaşi mesaj: că frumuseţea trecătoare a lumii vizibile o vesteşte, o anticipează, pe cea nepieritoare, a lumii spirituale. Toate lucrările expuse la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” sunt un fel de mesageri ai lumii nevăzute, nesupuse trecerii şi degradării. Toate sunt „aripi” şi în Paradis dar şi care trimit spre Paradis, îl anticipează, încearcă să‑l imagineze şi să‑l aducă mai aproape de inima privitorului.
Vali Irina Ciobanu se alătură şi ea lungii serii de pictori care au trăit fascinaţia Balcicului şi care au creat istorie. Ea descoperă grădina Reginei Maria cu un ochi proaspăt, îmbătat de lumina unică a locului şi de spectacolul culorilor pe care această lumină le exaltă. Nici o umbră, nici un nor în aceste portrete de flori, doar nuanţe diafane de culori scăldate în lumină pură. Totul în acord cu spiritul solar al artistei.
Norii apar însă în portretele de cer, lucrări aparte, foarte interesant gândite, copleşitoare printr‑un fel de măreţie care uluieşte, dar şi încântă. Când nu sunt numai cer, de sus şi până jos, pânzele cu acest subiect lasă vizibilă doar o fâşie îngustă de pământ, insignifiantă în raport cu măreţia cerului. Dar şi norii aceia sunt luminaţi de soare, pentru că şi ei tot mesageri ai luminii sunt.
Îngerii lui Vali Irina Ciobanu par mai mult feminini decât androgini, aşa cum e ştiută a fi natura lor. Graţioşi şi monumentali în acelaşi timp, cu o forţă de expresie impresionantă, proiectaţi pe fundaluri care tot felurite chipuri de cer le sugerează, ei sunt fie plăsmuiri ale minţii artistei, fie au ca sursă de inspiraţie un model real. Ansamblul compoziţiilor, ca şi detaliile sunt tratate cu multă grijă, cu o delicateţe a execuţiei ce trădează subţirimile sufletului celei ce le‑a creat. Vali Irina Ciobanu este, în felul ei, o mărturisitoare a realităţii nevăzute, pe care încearcă să o sondeze şi căreia încearcă să‑i confere un chip în pictura sa.
■ Scriitor, istoric al artelor, publicist
Luiza Barcan
