În vremurile stranii şi triste pe care le trăim doar câte un spectacol vizual răzleţ ne mai descreţeşte frunţile şi ne mai aminteşte că suntem fiinţe culturale, dornice de frumos, de contemplaţie, de creaţie artistică şi de comunicare prin artă.
Mică capitală culturală (şi de judeţ) de pe harta cu multe oraşe mari a României, Râmnicu Vâlcea excelează la capitolul arte vizuale, deţinând una dintre cele mai active şi mai implicate filiale ale Uniunii Artiştilor Plastici din România, trei galerii de artă, un muzeu de artă („Casa Simian”) şi un preşedinte de filială, domnul Gheorghe Dican (în momentul actual şi vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România”), care coordonează o activitate artistică incredibil de bogată în vechiul orăşel oltean, pe care la 1389 voievodul Mircea cel Bătrân îl numea „oraşul domniei”, iar, mai târziu, Mihai Viteazul, într‑un mod asemănător, „oraşul domniei mele, la Râmnic”.
Între multele evenimente din zona artelor vizuale desfăşurate aici, chiar şi în aceste vremuri de pandemie, se numără expoziţia personală de pictură a doi artişti din Timişoara, deschisă pe data de 9 aprilie 2021 la Galeria „Artex” din Râmnicu Vâlcea. E vorba despre pictorii Diana Matias Popovici şi Rafael Francisc Matias, prezenţi pentru prima dată pe simezele unei galerii din această parte de ţară. Publicul de arte vizuale, de altfel format şi avizat, din oraşul de pe malul drept al Oltului, a fost invitat să se delecteze cu o expunere de artă non‑figurativă bine închegată în jurul unor idei şi concepte perene, dar în acelaşi timp cu un spectacol vizual căruia nu îi lipsesc o rafinată poetică a imaginii şi o invitaţie implicită la a descoperi „arheologia” unor tipuri de reprezentare care şi‑au
propus esenţializarea şi dematerializarea motivelor, până la atingerea şi chiar depăşirea graniţei cu pictura abstractă, de sorginte gestuală.
Dar mai întâi o scurtă prezentare a protagoniştilor acestei expoziţii: Diana Matias Popovici s‑a născut în 1983 şi a absolvit facultatea de Arte Plastice, secţia grafică, a Universităţii de Vest din Timişoara, în 2006, iar apoi un masterat cu aceeaşi specializare, în 2008. A deschis şase expoziţii personale în Timişoara, Deva şi Bucureşti şi a participat la numeroase expoziţii de grup în ţară şi peste graniţe.
Rafael Francisc Matias s‑a născut la Reşiţa în 1977 şi a absolvit Facultatea de Arte Plastice şi Decorative din cadrul Universităţii de Vest Timişoara, secţia pedagogia artei, în 2005, iar după aceea a urmat studiile masterale, în cadrul aceleaşi universităţi. Rafael Francisc Matias a deschis până în prezent douăsprezece expoziţii personale, toate în zona Banatului, la Timişoara, Reşiţa, Lugoj şi Deva, a expus într‑un număr semnificativ de expoziţii colective din România şi de pe alte meleaguri, a participat la numeroase tabere de creaţie. Bogata activitate artistică i‑a fost răsplătită cu câteva distincţii şi premii importante, printre care se numără Premiul „Gabriel Popa” la Salonul Anual al Artelor Vizuale (Muzeul de Artă Timişoara, 2019) şi Premiul „Corneliu Antim” la Bienala Internaţională de Artă Contemporană „Ion Andreescu” de la Buzău, în 2020.
Aşadar, cei doi artişti timişoreni expun în 2021 pentru prima dată împreună, într‑un oraş din sud‑vestul României, ceea ce se înscrie, evident, în coordonatele unui schimb cultural necesar, având în vedere că, adesea, artiştii vâlceni au expus la Timişoara, fie individual, fie în expoziţii de grup.
Lucrările Dianei şi ale lui Rafael Matias, prezente pe simezele galeriei „Artex” din Râmnicu Vâlcea, sunt rodul unor căutări şi al unor interogaţii comune, fiecare dintre ei delimitându‑şi însă ferm tipul de personalitate şi de amprentă plastică.
Tema centrală ce caracterizează pictura ambilor o reprezintă cifra trei, exprimată fie în tripticuri, fie ca serii de lucrări unde sunt sugerate şi conceptualizate diferite tipuri de trilogii: naştere, viaţă, moarte, copilărie, maturitate, bătrâneţe, familia alcătuită din mamă, tată şi copil, stări de agregare: solid, lichid, gazos (Diana Matias) sau „Cele trei graţii”, „Cele trei ispite ale lui Iisus”, „Cele trei praguri ale vieţii”, „Trilogia existenţei: naşterea, viaţa, moartea”, „Trilogia spiritului uman: raţiunea, simţirea, voinţa” (Rafael Matias). În plus, Diana Matias propune publicului şi întânirea cu o serie de lucrări dintr‑un ciclu mai amplu, numit „Arheologia memoriei”, care mi‑a inspirat şi titlul cronicii de faţă, şi unde se încadrează compoziţiile numite: „Freamătul gliei”, „Jurnal nescris”, „Mistuire”, „Tellus Mater”, „Tempesta dorinţelor”.
Încadrabili, fără nici o îndoială, în grupul destul de numeros al pictorilor contemporani gestualist‑abstracţi, cei doi artişti timişoreni vin cu o notă particulară de sensibilitate cromatică, la ei culoarea deţinând o forţă sugestivă aparte, iar imaginea, în ansamblu, un lirism manifest ale cărui rădăcini se află în chiar în disponibilitatea lor pentru reflecţia asupra marilor teme ale existenţei.
În lucrările lui Rafael Matias este vizibilă o ordonare compoziţională după scheme geometrice cu atenţie studiate şi puse în slujba imaginii, ceea ce trădează un caracter mai cerebral, în timp ce
lucrările semnate de Diana Matias excelează printr‑o descătuşare a trăirilor, o „incandescenţă” a simbolurilor utilizate, ceea ce ne sugerează şi o dispoziţie poetică mai accentuată.
Ca orice pictură de bună calitate, care se respectă, cea a artiştilor timişoreni Diana şi Rafael Matias respiră prin culoarea înzestrată cu o mare forţă de sugerare a trăirilor şi a stărilor evocate în lucrările lor. Refuzul tranşant al figurativului, esenţializarea până la linie, punct şi tuşe a desenului, îndepărtarea de ceea ce se numeşte de obicei studiul după natură, fără ca natura, ca un concept generalizator, să le rămână străină celor doi pictori, invită privitorul la o incursiune în straturile subtile, discrete, ale imaginii plastice, în fond, la o descoperire a straturilor arheologice ale unor reprezentări picturale. O propunere incitantă şi o provocare intelectuală reală pentru publicul de artă plastică.
■ Scriitor, istoric al artelor, publicist
Luiza Barcan
