Sorana Mănăilescu: Maestre John Axelrod, impresariatele dumneavoastră permanente fac cerc complet în jurul globului, din America până în Japonia. Ce v‑a determinat să includeţi Bucureştiul ca o staţie pe acest traseu?
John Axelrod: Dirijez în Bucureşti de mulţi ani, în special în cadrul Festivalului şi Concursului Enescu. După concertul cu Simfonia din Bucureşti, am fost invitat să devin Dirijorul ei principal. De atunci am revenit adesea atât la pupitrul Simfoniei Bucureşti, cât şi al Orchestrei Naţionale Radio. M‑am îndrăgostit de oraş şi de oamenii lui.
Aţi condus peste 180 de orchestre, inclusiv legendara Chicago Symphony, precum şi altele foarte diferite între ele, precum Mozarteum Orchestra Salzburg, Teatro La Fenice Orchestra din Veneţia sau Mariinsky Orchestra din Rusia. Pe care aţi apreciat‑o cel mai mult?
Apreciez toate orchestrele, fie că sunt tinere sau profesioniste, care au o minte deschisă şi o atitudine pozitivă faţă de performanţa de a face muzică grozavă împreună.
Există o asemănare între recenzenţii dumneavoastră când vine vorba de aprecierea impulsului pe care îl daţi tuturor membrilor orchestrei, a caracterului creativ şi dinamic al interpretării. Dacă ar fi să scrieţi un manual de dirijat, ce aţi acccentua ca obiectiv principal şi standard de realizare?
După cum a spus profesorul meu, Leonard Bernstein, am deveni dirijor pentru că îmi plac oamenii. Este adevărat: oamenii sunt instrumentul nostru. A fi dirijor nu înseamnă doar să fii un mare muzician, ci şi să fii o persoană deschisă comunicării cu semenii. Aceasta este calitatea fundamentală a unui dirijor de succes.
Aveţi blogul personal, publicaţii foarte populare despre gastronomie şi enologie, despre organizarea de evenimente sociale. Aţi creat astfel o altă imagine a muzicianului clasic: nu mai este cel care se ţine la distanţă de viaţa de zi cu zi, ci unul care se confundă cu ea. Credeţi că stilul de viaţă poate transmite mesaje care fac muzica atractivă şi accesibilă unor cercuri mai largi de oameni?
Cred că este important ca publicul să vadă muzicienii ca pe oameni adevăraţi. Oamenii susţin oamenii, nu doar cauza pe care o reprezintă o persoană. Identificarea şi asocierea cu oamenii pot ajuta la promovarea accesului, educaţiei şi oportunităţilor. Într‑adevăr, am multe interese şi pasiuni şi, ca persoană creativă, fac mereu ceva din nimic. Tehnologia de astăzi face mai uşor contactul cu publicul din întreaga lume.
Unele dintre compoziţiile pe care le‑aţi realizat trădează o înclinaţie spre comedie şi caricatură: The Rake’s Progress, The Three Penny Opera, Falstaf şi chiar şi Don Giovanni şi Oneghin, în ciuda elementelor tragice, se apropie de farsă. Aţi dirijat Orchestra Filarmonică Olandeză. Aţi fost vreodată interesat de Louis Andriessen sau de alţi compozitori postmoderni care s‑au specializat în transcrierea sacrosanţilor topoi într‑o cheie ludică?
Nu am avut niciodată ocazia să dirijez muzica lui Andriessen, dar am dirijat peste 65 de premiere mondiale şi majoritatea lucrărilor contemporane care au intrat în repertoriul orchestrei. Nu se pune problema dacă sunt bune sau rele. Ideea este de a descoperi şi de a contribui la un dialog continuu. Muzica este organică, vie. Trebuie să dăm viaţă experienţei sonore. Uneori oamenii sunt prea rapizi să judece o lucrare. Ideea, ca şi în viaţă, este călătoria, nu destinaţia.
M‑am gândit la Andriessen, deoarece a mers foarte departe în inventarea formelor generice hibride şi în căutarea unor noi limbaje. Commedia lui este o încrucişare de film şi operă, cu o distribuţie jucăuşă care include un Dante feminin, dar spectacolul în sine cere puritate a cântului, mişcare expresivă a corpului, dicţie teatrală. Christina Zavalloni este un astfel de exemplu şi se poate ca şi solista concertului dirijat de dumneavoastră la Bucureşti în 23 martie, Irina Baianţ, să aibă ceva din calităţile ei. Cum aţi caracteriza‑o?
Va fi prima dată când voi dirija un concert având solistă pe Irina Baianţ şi sunt recunoscător pentru oportunitatea de a face acest lucru. Este o artistă frumoasă, talentată şi populară cu care sunt sigur că este o plăcere absolută să colaborez.
Ce altceva este inclus în agenda dumneavoastră pentru publicul din România din acest an?
Voi dirija Brahms la Bucureşti şi Bernstein, revenind în octombrie. Şi, bineînţeles, concerte cu Orchestra Simfonică Bucureşti. Voi reveni în calitate de Preşedinte al Juriului şi voi conduce Academia de Dirijat din Bucureşti în iulie. Şi să nu uităm de concertul anual al OSB de Revelion. Avem pregătit ceva foarte „Hollywood” pe placul tuturor.
■ Dirijor
Sorana Mănăilescu în dialog cu John Axelrod
