Steve Barakatt a câştigat recunoaştere internaţională pentru sutele sale de creaţii, dovedind un remarcabil talent pentru producţii cu artişti de top, înregistrate la case de discuri şi studiouri prestigioase. Timp de mai bine de trei decenii, el a prezentat peste 500 de spectacole live pe scene renumite din întreaga lume. Muzica sa a fost inclusă în programul multor evenimente televizate, inclusiv Marele Premiu F1 din Monaco şi Cupa Mondială FIFA. În 2018, a fost decorat de prim‑ministrul Coreei de Sud, iar recent a fost numit Cavaler al Ordinului Naţional din Québec de către premierul din Québec.
Compoziţiile sale notabile includ imnul internaţional pentru UNICEF, Flying, Rainbow Bridge, Néoréalité şi multe altele. În 2020 a fost inclus în catalogul Universal Music MENA.
(Diplomacy & Commerce, 27 septembrie 2022)
Sorana Mănăilescu: Maestre Steve Barakatt, mesajul pe care îl transmiteţi publicului dvs. este acela că muzica este extaz sau nimic. Este un crez estetic?
Steve Barakatt: De fapt, relaţia mea cu muzica este foarte intimă. După ce am învăţat să citesc muzică înainte de a citi în limba mamei mele mele (franceză), muzica face parte din viaţa mea. Este
probabil cel mai bun prieten al meu sau Iubita mea eternă. Aceasta explică, totodată, de ce nu abordez muzica cu preţiozitate. Face parte din mine şi reflectă cine sunt ca persoană.
Amploarea şi ingeniozitatea inspiraţiei dvs. ne face uneori să vă vedem ca pe un Vangelis al secolului XXI. A fost vreodată modelul dumneavoastră inspirator?’
Aceasta se întâmplă deoarece influenţele mele muzicale acoperă un domeniu atât de mare, de la clasic la jazz şi la pop, la care se adaugă muzica unor diferite regiuni şi etnii ale lumii, toată muzica pe care am auzit‑o în viaţa mea făcând parte din cultura mea muzicală. În calitate de compozitor, acord multă atenţie melodiei şi este, probabil, principalul aspect distinctiv al tuturor lucrărilor pe care le‑am creat până acum. În universul meu muzical, Melodia este regina.
Ce moştenire credeţi că a pătruns în muzica dvs. pentru a o face să sune ca şi cum ar veni dintr‑un trecut îndepărtat şi ţinuturi necunoscute?
Există o puternică influenţă clasică în modul în care dezvolt melodiile, armoniile şi rolul orchestrei în lucrările mele. Percepţia timpului s‑a schimbat considerabil în ultimele decenii, în ultimele secole. Cinci minute în urmă cu 200 de ani însemna un interval foarte scurt în muzică. Pentru oamenii erei noastre, cinci minute sunt cât o eternitate. Societatea s‑a schimbat, iar tehnologia a influenţat modul nostru de a interacţiona în timp şi spaţiu. Conştient de dorinţa contemporanilor de a avea acces şi contact tangibil, abordez muzica în armonie cu noile noastre realităţi.
În calitate de compozitor şi pianist, care credeţi că este diferenţa dintre manipularea unui suflet şi modelarea lui? Vreau să spun că unele dintre compoziţiile dvs. sunt atât de fascinante, încât nu ne putem explica noi înşine motivul pentru care simţim aşa cum ne simţim.
Nu mă gândesc prea mult la motivele precise pentru care muzica mea are un impact asupra anumitor oameni. Cu toate acestea, pot spune deschis că am dorinţa reală de a mişca şi sensibiliza oameni din toată lumea. Altfel, nu mi‑aş publica lucrările şi nu mi‑aş prezenta la concerte. Mi‑am propus să ofer cea mai bună muzică pe care o pot crea inspirat de ceea ce observ, simt şi explorez. De‑a lungul anilor a devenit mai mult decât o pasiune. Este un mod de a trăi.
Ce se ascunde dincolo de dorinţa dumneavoastră de a compune muzică pentru un public uriaş – o vânătoare de celebritate sau versiunea dumneavoastră de „Seid umschlungen Millionen”?
Cea mai mare satisfacţie o încerc atunci când cineva îmi mărturiseşte că muzica mea a jucat un rol în viaţa sa. Poate fi vorba de simpla creare a atmosferei perfecte pentru unele momente speciale, uneori cu dimensiuni existenţiale şi filosofice, sau pur şi simplu de faptul că muzica mea aduce starea de bine şi emoţiile necesare la un moment dat. Este foarte emoţionant, pentru mine în calitate de compozitor şi individ, să simt impactul muzicii mele asupra anumitor oameni.
La ce realitate vă întoarceţi pentru a o face „nouă”? Celebra dvs. Néoréalité este o magie, o combinaţie între realitatea virtuală şi prezenţa nemediată a celor patru elemente – apă, aer, foc, pământ – cu sugestii metaforice ale genezei cosmice şi mitice. Un astfel de amestec de fibră intelectuală şi seducţie sonoră este rar. Cine credeţi că a contribuit cel mai mult la modelarea personalităţii dumneavoastră?
M‑am născut în Canada într‑o familie de imigranţi libanezi. Deşi copilăria mea a fost foarte asemănătoare cu a celorlalţi băieţi canadieni (am fost un foarte activ jucător de hochei pe gheaţă), influenţa moştenirii mele libaneze a jucat un rol important în viaţa mea. Este ceva de care mi‑am dat seama destul de târziu şi a devenit evident când am vizitat pentru prima dată Libanul, în 2008. Fibra personalităţii mele se află întotdeauna la mijloc între valorile occidentale şi cele orientale. Au mai jucat un rol important în viaţa mea şi călătoriile muzicale.
Cum v‑a câştigat dirijorul Gabriel Bebeşelea încrederea că veţi fi înţeles de publicul bucureştean?
Nu pot vorbi în numele lui. Singurul lucru pe care îl simt acum, aici, este următorul: pe 11 februarie 2023, la ora 19, publicul bucureştean a simţit, cred şi sper, că nu‑mi doream să fiu altundeva în lume decât la magicul Ateneu pentru a oferi un moment intens de muzică din toată inima.
Sorana Mănăilescu în dialog cu Steve Barakatt
