„România – resurse minerale şi energetice. Potenţial şi strategie”
Academia Română, prin Secţia de ştiinţe geonomice, a organizat dezbaterea cu tema „România – resurse minerale şi energetice. Potenţial şi strategie”, prima dintr‑o serie de dezbateri ce au ca scop identificarea unor soluţii viabile pentru România, în contextul actualei crize energetice, propunând consultarea tuturor factorilor implicaţi, cu deosebire a mediul ştiinţific şi a factorilor decidenţi. Lucrările au fost deschise de acad. Ioan Dumitrache, Secretar general al Academiei Române, iniţiatorul manifestării, care a subliniat faptul că mediul academic urmăreşte constant starea naţiunii, dorind să se implice în mod concret, prin oferirea de consultanţă ştiinţifică, pusă la dispoziţia decidenţilor prin secţiile Academiei Române şi prin institutele de cercetare pe care le coordonează. În acest context, acad. Ioan Dumitrache a reamintit că un punct de pornire pentru analizarea şi dezbaterea problemei resurselor naturale ale ţării îl constituie Strategia de Dezvoltare a României în următorii 20 de ani, elaborată de Academia Română în perioada 2015‑2017, un amplu document, de peste 3000 de pagini. Dezbaterea „România – resurse minerale şi energetice. Potenţial şi strategie”, moderată de acad. Nicolae Panin, preşedintele Secţiei de ştiinţe geonomice a Academiei Române, s‑a desfăşurat pe baza datelor prezentate de acad. Nicolae Anastasiu, geolog cu o bogată experienţă, specialist în petrologie şi sedimentologie, care a expus rezultatele studiului cu acelaşi titlu, întreprins împreună cu dr. Alexandru Pătruţi, dr. Filip Cârlea, dr. Doru Cătălin Morariu.
Autorii studiului şi‑au organizat expunerea plecând de la starea economiei româneşti în contextul pandemiei COVID‑19, al Pactului climatic de la Glasgow (COP26, noiembrie 2021) şi al efectelor geopolitice, al crizei energetice şi al impactului sever asupra economiei globale (prevestitor de criză economică) ce au fost induse de războiul din Ucraina. Specialiştii şi‑au propus să ofere informaţii pentru a identifica cele mai bune răspunsuri la întrebări de stringentă actualitate pentru economia românească şi anume: Ce tipuri de resurse avem? Care sunt rezervele de minereuri, petrol şi gaze de care dispune România? Care sunt provocările şi care sunt ţintele ce trebuie avute în vedere în perioada tranziţiei energetice? Care este relaţia dintre exploatarea resurselor şi protecţia mediului înonjurător? Care va fi rolul resurselor nucleare, ca o sursă importantă de energie, dar şi cel al resurselor regenerabile. Şi, nu în ultimul rând: este industria din România suficient de bine conectată la realităţile şi cerinţele tranziţiei energetice, pentru a utiliza baza de resurse materiale şi infrastructura pe care o posedă ca o platformă de creştere economică, atragere a investiţiilor şi dezvoltare a unei economii circulare?
„Răspunsul la aceste întrebări ne‑a pus în temă cu potenţialul în reurse minerale din categoria minereurilor de aur şi de argint, de cupru, şi a deschis problema materiilor prime critice. Exploatarea substanţelor metalifere lasă în urmă deşeuri în halde şi iazuri de decantare, care reprezintă resurse secundare cu potenţial de valorificare. România deţine şi resurse importante de ape minerale. Să le cunoaştem ocurenţele şi să le exploatăm curat şi pentru cât mai mult timp” – Acad. Nicolae Anastasiu.
„În prezentare, am pus accentul mai ales pe resursele energetice, care ocupă un loc important şi pe care le‑am tratat la răscrucea între sursele de energie convenţionale şi cele regenerabile. Constatând mix‑ul energetic prezent, s‑a urmărit evoluţia lui spre orizonturile de timp 2030 şi 2050, în perioada tranziţiei energetice, în care trebuie să vorbim despre eficienţă energetică şi securitate energetică. În ce măsură, ecuaţia mix‑ului energetic pe care România şi‑o propune pentru perioada următoarelor 3‑4 decenii poate fi rezolvată şi susţinută cu baza de resurse energetice primare de care mai dispune ţara noastră, pentru a permite atingerea obiectivelor climatice net‑zero asumate prin programul de ţară, în condiţii optime de securitate energetică şi cu ajustări economice şi sociale minime?
Comunitatea energetică se confruntă, astăzi, cu numeroase provocări: Ce facem cu cărbunii? Cum şi în ce sectore industriale putem reduce utilizarea hidrocarburilor pentru a diminua emisiile de CO2 si CH4 cu efect de seră? Se conturează noile surse de hidrocarburi legate de formaţiunile sedimentare din subsolul Mării Negre, din sectorul de acvatoriu, cu ape adânci (zăcămintele Ana‑Doina şi, mai ales, Domino şi Pelican Sud, din perimetrul Neptun Deep). Costul substanţial crescut al resurselor energetice din ultimele 9 luni face ca în multe cazuri exploatarea şi/sau promovarea de noi proiecte de dezvoltare a resurselor minerale să devină neeconomice. Cum rezolvăm această dilemă?
Resursele nucleare revin în forţă, cu beneficii dovedite în materie de securitate a exploatării, cu soluţii tehnologice modulare şi flexibilitate crescută în operare, ca o sursă importantă de energie curată («low‑carbon» energy), ce se situează în viitor alături de celelalte surse regenerabile (hidroenergie, eoliene, fotovoltaice, geotermale, biomasă). În ce măsura securitatea energetică va perturba procesul tranziţiei energetice? Tranziţia nu poate avea loc şi nu poate fi eficientă fără securitate energetică – factorul de stabilitate care accelerează tranziţia şi conferă acesteia o soluţie durabilă pe termen lung, cu obiective clare şi realizabile.” – Acad. Nicolae Anastasiu.
Expunerea s‑a încheiat cu prezentarea câtorva obiective strategice vizând dezvoltatrea durabilă, în cazul în care România va realiza reforma legislativă, reforma instituţională, reforma educaţională, consolidarea capacităţilor CDI, pentru a putea obţine prosperitate naţională, şi prin evidenţierea mecanismelor şi a demersurilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul unui model conceptual ce poate fi aplicat pentru reconfigurarea sistemului energetic din România pe traseul tranziţiei către obiectivul net‑zero.
În cadrul dezbaterilor au luat cuvântul acad. Marius Andruh, vicepreşedinte al Academiei Române, dr. Călin Fabian, ambasadorul României în Slovacia, prof. Gh. Damian de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, prof. Mihai Popa, şeful Şcolii doctorale de geologie a Universităţii din Bucureşti.
La dezbatere au participat, în sistem hibrid, peste 90 de specialişti, între care reprezentanţi ai Ministerului Economiei, ai Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, cercetători de la Institutul Geologic al Românie, specialişti din cadrul GeoEcoMar, membrii Societăţii Geologice a României, profesori, dar şi studenţi de la Facultatea de geologie şi geofizică a Universităţii din Bucureşti.
Evenimente • Academia Română
