Omul de pe lună, de Mihnea Aliciu este povestea unui singuratic, care are în garsoniera sa un radio pirat cu care transmite zilnic o emisiune de seară, pentru ca, după ce primeşte pentru prima oară un telefon de la un ascultător, întâmplarea să îi schimbe radical viaţa.
Au trecut 11 ani de la tragica vară a anului 2006, când acel groaznic accident de maşină i-a purtat spre ceruri pe doi cineaşti de mare viitor, regizorul Cristian Nemescu şi sound-designer-ul Andrei Toncu. Au trecut, da, 11 veri de atunci, dar putem spune azi, fără teama de a greşi, că regizorul Cristian Nemescu şi sound-designer-ul Andrei Toncu sunt mai vii ca oricând în inima şi gândul nostru. Argumentul cel mai 
consistent este Festivalul Internaţional de Film „NexT”, înfiinţat pentru a prelungi spre infinit memoria celor doi cineaşti, un festival cu un real prestigiu internaţional care a ajuns la ediţia a 11-a şi merge cu fruntea sus înainte, incluzând, ca şi anii trecuţi în palmares, atât Premiul „Cristian Nemescu”, pentru cea mai bună regie, cât şi Premiul „Andrei Toncu”, pentru cel mai bun sound-design. Premiul „Cristian Nemescu”, anul acesta, a revenit filmului portughezo-mozambican Nyo vweta nafta al tinerei regizoare portugheze Ico Costa, un film a cărui acţiune se desfăşoară într-o lume particulară, insolită, unde tineri, aflaţi în piaţa din Maputo, într-un studio de înregistrare sau la umbra cocotierilor se întreabă ce se află dincolo de mediul în care trăiesc. Premiul „Andrei Toncu” a revenit compozitorului Hans Appelqvist, sound-designer-ul filmului danezo-german The Burden (Povara) al regizoarei Niki Lindroth von Bahr, o originală animaţie muzicală tragi-comică, cu peşti şi diferite animale, povestea fiind împărţită în patru episoade, desfăşurate într-un supermarket, într-un hotel, într-un mall şi într-un restaurant cu hamburgeri, ritmurile vesele de step alternând cu accente apocaliptice. Pentru că am amintit aceste două premii emblematice ale festivalului, să vedem care a fost întregul palmares al competiţiei „NexT” 2017, juriul fiind format anul acesta din criticul de film de origine bulgară, profesor de arta cinematografului global la Universitatea St Andrews din Scoţia, Dana Iordanova, criticul de film american Nick Pinkerton, compozitorul Codrin Lazăr (laureat al Premiului Gopo pentru muzica originală a filmului Câini de Bogdan Mirică), elveţianul John Canciani, director artistic al Festivalului din Winterthur şi regizorul Cristi Iftime (al cărui prim lung metraj, Mariţa, va fi prezentat în premieră naţională, toamna aceasta, la Bucureşti). Trofeul „NexT” a fost acordat filmului The Disco Shines (Discoteca străluceşte), o producţie turco-spaniolă în regia lui Chema Garcia Ibarra, povestea ataşantă a cinci tineri care se pregătesc pentru o noapte de petrecere, având tot ce le trebuie, alcool, o maşină şi muzică. Cel mai bun film românesc a fost considerat Prima noapte de Andrei Tănase, povestea unui tânăr căruia, de ziua sa de naştere, tatăl îi pregăteşte o surpriză, prima noapte de dragoste cu o fată. Juriul a acordat şi două menţiuni speciale, filmului indian Sadhu in Bombay de Kabir Mehta (portretul unui personaj pe care viaţa la oraş l-a schimbat dramatic) şi filmului spaniol Our Friend the Moon (Prietena noastră luna) de Velasco Broca (alt portret, al unui hindus cu handicap care trăieşte cu modestie în apropierea Gangelui, dar căruia viaţa îi pecetluieşte dramatic destinul). Foarte inspirate mi s-au părut cele două premii ale publicului, pentru film străin şi prentru film românesc, stabilite prin votul spectatorilor. Ele au revenit filmului bulgar Red Light (Lumina roşie) de Toma Waszarow, povestea unui şofer de autobuz, care, într-un sat, la o intersecţie necirculată, opreşte la un semafor blocat pe roşu, intrând iniţial într-un conflict deschis cu pasagerii, ba chiar cu autorităţile locale, pentru ca incidentul să prilejuiască tuturor, în final, un soi de happy end, un moment de socializare, de euforie colectivă, de comuniune spirituală. Inspirat a fost şi premiul acordat filmului românesc Pipa, sexul şi omleta de Ana-Maria Comănescu, un film vesel şi inteligent, ai cărui protagonişti sunt membrii a două familii prietene.
Am presimţit acest premiu, încă din seara competiţiei naţionale, când filmul Anei-Maria Comănescu (care, dacă nu mă înşel, mi-a fost şi studentă un an de zile) a fost cel mai aplaudat dintre filmele româneşti aflate în concurs. Într-un Festival ca „NexT”, cu zeci de manifestări, în concurs şi în afara lui, desfăşurate, practic, în 11 „locaţii” (şi anume Cinema Muzeul Ţăranului – Studio Horia Bernea, Cinema „Elvire Popesco”, Institutul Cultural Român, „CINETic”, Grădina Botanică, Parcul Tineretului, fostul Cinema „Pacea”, fostul Cinema „Giuleşti”, fostul Cinema „Cosmos”, fostul Cinema „Floreasca”, fostul Cinema „Favorit”), este imposibil să fii peste tot, dar competiţia naţională am ţinut s-o văd în integralitate, drept pentru care, acum, scriu câteva vorbe despre ea. Pe lângă cele două filme premiate, mi s-a părut respectabil, prin sensibilitatea lui, filmul Ana vine acasă de Emilian Floareş, cu Mirela Oprişor, povestea a doi soţi despărţiţi de câteva luni, fără a-şi anunţa fiica plecată în străinătate, care hotărăsc să se mute din nou împreună, la întoarcerea Anei acasă. Filmul Toate fluviile curg în mare de Alexandru Badea este povestea deznădăjduită a unui tânăr care are de înfruntat tot felul de complicaţii birocratice la moartea mamei sale. Filmul Forevers de Raia Al Souliman (care a terminat un master în regie de film la U.N.A.T.C. în 2013) este povestea, nu lipsită de complicaţii sentimentale, a trei tinere femei, care trebuie să se mute din apartamentul pe care îl împart. În filmul Sechestraţi fără voie de Tudor Botezatu este vorba despre felurite situaţii fără ieşire luate în seamă de regizor: un copil cerşeşte, un bogătaş bătrân se roagă să fie sănătos, un supermodel strănută, doi chirurgi se invită la nesfârşit unul pe celălalt să facă prima incizie, o tânără soprană converteşte prin muzică un sălbatic dintr-un copac…
Omul de pe lună de Mihnea Aliciu este povestea unui singuratic, care are în garsoniera sa un radio pirat cu care transmite zilnic o emisiune de seară, pentru ca, după ce primeşte pentru prima oară un telefon de la un ascultător, întâmplarea să îi schimbe radical viaţa. De reală sensibilitate este şi filmul Noiembrie de Ion Ioachim Stroe, povestea unui tată care, după zece ani de despărţire (fiind plecat, ca ghid, pe un vas de croazieră), încearcă să recupereze relaţia cu copilul său, ajuns la vârsta adolescenţei. Filmul Aprilie de Andrei Inizian este, practic, un dialog, între un sound-designer şi viitoarea lui soţie, despre libertatea sexuală de care ar trebui să se bucure sau nu în relaţia lor. Cutia albă este un incitant SF experimental de Mihai Păcurar, un talentat animator, un film a cărui acţiune se petrece la jumătatea secolului XX, când diverşi oameni încearcă să trăiască, pe viu, experienţe generate şi influenţate de propriul subconştient. Cam aceasta ar fi selecţia naţională a Festivalului „NexT” cu numărul 11: o producţie cinematografică de reală substanţă estetică, morală şi filosofică, un grupaj de filme care contribuie eficient la senzaţia că regizorul Cristian Nemescu şi sound-designer-ul Andrei Toncu, autorii morali ai acestui festival, sunt azi mai vii ca oricând în mintea şi sufletul nostru.
În general, Festivalul „NexT”, ajuns la ediţia 11-a, proiectul iniţiat de Ada Solomon în 2006, s-a dezvoltat şi se dezvoltă, an de an, ediţia 2017 fiind, probabil, cea mai reuşită din întreaga istorie a festivalului, din echipa „NexT” făcând parte, azi, foarte activă, directoarea festivalului, Yvonne Irimescu şi, printre mulţi alţii, superba gazdă Ozana Oancea, pe care am întâlnit-o, în diferite săli, pe parcursul celor cinci zile de festival. Programul ediţiei 11 a fost foarte dens, printre manifestările din afara competiţiei fiind secţiunea „NexT Generation” (cu Valul uman de Eduardo Williams şi Crud de Julia Ducournau), „NexT Forever Young” (cu Despre păsări şi albine de J.J.Vanhanen, Cosmos de Daria Kopiec, Cocaină de Peter King, Incapabilii de Roxanne Gaucherand, Mutanţi de Alexandre Dostie, Odinească-se în pace de Måns Berthas, Retrosex de Jean Baptiste Saurel), „NexT Fantasia” (cu Absenţa lui Eddy Table de Rune Spaans, Lesapán de Juan Pablo Libossart, Amalimbo de acelaşi Juan Pablo Libossart, Dragoste de Réka Bucsi, Mascul de Ivan Bakrac), „Focus Greece” (cu scurt metraje foarte recente ale unor regizori precum Daphné Hérétakis, Jacoueline Lentzou, Thanasis Neofotistos, Syni Papa, Stefanos Chachamidis, Thanos Papastergiou), „Parables of Today” (cu filmul sloven Graniţe de Damjan Kozole, coproducţia elveţiano-germană Coincidenţa de Thaïs Odermatt, filmul englez Acasă de Daniel Mulloy, filmul american Parabolele din Illinois de Deborah Stratman şi coproducţia siriano-olandeză Salutări din Alep de Thomas Vroege, Issa Touma, Floor van der Meulen), „NexT is Feminist” (cu filmul belgian Toate nuanţele de Chloé Alliez, filmul finlandez Micile gesturi stângace de tandreţe de Miia Tervo, filmul american Albastru adânc de Joe Nankin, filmul polonez Figuri imposibile şi alte poveşti II de Marta Pajek, filmul american Lucia, înainte şi după de Anu Valia, filmul suedez De veghe de Joana Rytel, filmul englez Şedinţa foto de Maria Kapajeva, filmul american Ce s-a întâmplat cu ea de Kristy Guevara-Flanagan), „NexT LGBT” (cu filmele underground Ana se întoarce de Ruxandra Ghiţescu, Beach Cat de Emmanuel Sala, Sună-ţi tatăl de Jordan Firstman, Mamă, tată, trebuie să vă spun ceva de Paul Mureşan, Pedro de André Santos şi Marco Leão, Eşti plictisitor! de Vika Kirchenbauer), „Arthouse Shorts” (cu filmul francez Sarah Winchester, opera fantomă de Bertrand Bonello, filmul chinez Hedoniştii de Jia Zhang-Ke, coproducţia portughezo-franceză Cocoşatul de Gabriel Abrantes, coproducţia thailandezo-sud coreeană Abur de Apichatpong Weerasethakul), „NexT on the Menu” (cu filmul macedonean Ecler de Marko Gjokovik, filmul elveţian Nevoia lui Ivan de Veronica L. Montaňo, Manuela Leuenberger şi Lukas Suter, filmul englez Omul macaron de Ben Garfield, filmul irlandez O amorţeală în gură de Kevin Gaffney, filmul belgian Găluşte dulci de Lai Kin Chang şi animaţia franceză Supă de piatră de Clémentine Robach), „Oscars Night” (cu filmul maghiar Cântă de Kristóf Deák, filmul francez Duşmanii interiori de Selim Azzazi, filmul elveţian Femeia şi trenul de Timo von Gunten, filmul danez Nopţi liniştite de Aske Bang, filmul spaniol Timecode de Juanjo Giménez), „NexT in Cartier” (cu cele mai vesele şi ataşante filme din programul festivalului în cartierele Bucureştiului, unde au murit atâtea şi atâtea cinematografe), „European Film Academy Short Matters” (cu 13 filme nominalizate la Premiile Academiei Europene), „Festival Friends” (cu opt filme ale unor cineaşti din România, Patrick Brăila, Sergiu Lupşe, Andreea Cristina Borţun, Alexandru Mavrodineanu, Octav Chelaru, Luiza Pârvu şi Toma Peiu, Raluca Ungureanu, Adrian Silişteanu), „Nex Kids” (cu substanţiale programe dedicate micilor spectatori)…
În plus, festivalul a conţinut seminarii, mese rotunde, masterclass-uri, o serie de alte manifestări, de party-uri, de întâlniri cu numeroşii oaspeţi de peste hotare… Este oare o întâmplare faptul că, la cea de a 11-a ediţie a Festivalului, organizatorii au găsit 11 „locaţii” pentru desfăşurarea manifestărilor? Sau este o întâmplare faptul că într-o perioadă când cinematografele mor şi dispar, organizatorii au re-descoperit spaţii cinematografice părăsite în cartierele bucureştene? Nicidecum: sunt acestea „semne de forţă” ale unui festival născut în memoria unor cineaşti de viitor, ai căror părinţi, Erica şi Octavian Nemescu, Elena şi Horia Toncu se află, în continuare, printre stâlpii de susţinere ai manifestării… Mergem înainte, Cristian şi Andrei!…
