Cu toate imperfecţiunile lor, cele cinci scurtmetraje din omnibusul Love Bus. Cinci poveşti de dragoste din Bucureşti reuşesc să vorbească mai convingător despre aspiraţiile şi frustrările tinerei generaţii decât pelicule suprabugetate precum Selfie.
Premierele cinematografice româneşti din ultima vreme ne-au făcut să remarcăm recurenţa unei noi specii, mai precis a unui nou format: filmul-omnibus. Reunind câteva scurtmetraje, de obicei pe o temă comună, aceste pelicule sunt fie şansa unor nou-veniţi de a se face cunoscuţi unui public mai larg decât cel festivalier, fie ocazia unor cineaşti deja afirmaţi de a exersa, de a-şi proba dexteritatea, între un proiect mai mare şi altul.
Istoria filmului-omnibus este destul de lungă, cu titluri intrate în istoria cinematografului precum Paisa (1946) de Roberto Rossellini, Boccacio `70 (1970), cu scheciuri semnate de Federico Fellini, Luchino Visconti, Vittorio De Sica, Mario Monicelli, sau New York Stories (1980, trei poveşti semnate de Woody Allen, Martin Scorsese şi Francis Ford
Coppola). În ultimii ani formatul a fost din ce în ce mai des abordat, reunind numele cele mai des selectate în marile festivaluri cinematografice. La noi modelul a prins mai ales graţie celor două lungmetraje cu scheciuri inspirate din legende urbane ale ultimilor ani ai comunismului Amintiri din Epoca de Aur (2009), realizate la iniţiativa lui Cristian Mungiu.
În acest moment, în care prezenţa lungmetrajelor româneşti nu mai ocupă prim-planul marilor competiţii internaţionale, numele cineaştilor noştri de prestigiu maxim reapar totuşi în programul festivalurilor prestigioase, fie ca autori ai unor scheciuri incluse în pelicule-omnibus, fie ca semnatari ai unor scurtmetraje.
Un recent exemplu se regăseşte în selecţia ediţiei 2014 a Festivalului de la Cannes unde a fost prezentat scurtmetrajul lui Cristi Puiu Das Spektrum Europas, parte dintr-un film/ omnibus denumit Les Ponts de Sarajevo. Producţia iniţiată de criticul francez Jean-Michel Frodon cuprinde treisprezece filme regizate de nume remarcabile, printre care şi Jean Luc Godard, şi comemorează o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial. Scurtmetrajul lui Puiu este compus din două cadre-secvenţă de aproximativ 15 minute, urmărind un cuplu care comentează în seara de revelion cartea (după care de altfel a fost adaptat şi scurtmetrajul) scrisă de Hermann Keyserling în 1928, Analiza Spectrală a Europei/Das Spektrum Europas.
Cele două personaje interpretate de Marian Râlea şi Valeria Seciu discută despre volum cu dezinvoltura şi semidoctismul lui Leonida şi a consoartei lui Efimiţa din piesa lui Caragiale Conu Leonida faţă cu reacţiunea. Conversaţia e dominată de comentariile bărbatului, care se crede expert în interpretarea tragicului eveniment istoric, devenind o bună ocazie pentru debitarea tuturor ideilor sale sceptice şi conservatoare despre Europa, precum şi detonatorul unor răbufniri naţionaliste şi rasiste. Cei doi nu mai sunt „mahalagii” ca în piesa caragialeană, au o spoială de educaţie, vorbesc franţuzeşte şi vor să pară democraţi. Cu toate astea, dialogul glisează într-o zonă absurdă şi comunicarea eşuează, fiecare rămânând cu impresiile lui despre evenimentul care a schimbat destinul Europei.
Cristi Puiu rămâne fidel stilului său regizoral, al cadrelor lungi şi statice şi al sunetului diegetic, favorizând dialogul cu tentă umoristică, de o vioiciune în contrast cu imobilismul personajelor. Sarcasmul acestui scurtmetraj care sugerează că nu am învăţat prea multe din lecţiile istoriei a fost foarte gustat de spectatorii de la Cannes, iar reacţiile criticilor au fost peste aşteptări. În comentariile dedicate festivalului, echipa redacţională a celei mai importante rviste spaniole de film, „Caiman. Cuadernos de cine” a considerat că episodul semnat de Cristi Puiu a fost unul dintre cele mai bune lucruri din întreaga ediţie, o „adevărată bijuterie cinematografică” (Carlos Herredero). Iar criticul american Jay Weisberg de la revista „Variety” a scris despre scheciul Das Spektrum Europas ca distingându-se printre celelalte: „Numai cel al lui Cristi Puiu e excepţional de spiritual, un mic scurtmetraj maliţios care abordează tema cu inteligenţă.”
În luna septembrie a fost lansat şi omnibusul Scurt/4: Istorii de inimă neagră, proiect realizat cu participarea HBO România şi distribuit în cinematografe după avanpremiera naţională în cadrul Nopţii Albe a Filmului Românesc.
Ideea omnibusului s-a născut la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) 2014, unde cele patru scurtmetraje incluse au avut premiera naţională în cadrul Zilelor Filmului Românesc, iar succesul clujean a dus la „împachetarea” lor într-un omnibus de lung-metraj care să poată fi prezentat pe marile ecrane din toată ţara.
Semnat de Luiza Pârvu, O lume nouă (co-producţie România-Ungaria-SUA, scenariul Toma Peiu) spune o poveste cu emigranţi români din Pennsylvania anului 1908. În mai puţin de o jumătate de oră asistăm la drama unei familii de ardeleni emigraţi în America. Cizmarul Petru o întâmpină pe Ana, soţia vărului său, în casa lor din Lumea Nouă, amânând cât poate să-i spună că bărbatul ei tocmai a murit. În plină afirmare internaţională (după ce a fost premiată pentru rolul ei din pelicula spaniolă Canibal), Olimpia Melinte interpretează impresionant metamorfoza tinerei femei de la inocenţă la maturizare forţată. Portretul acestei femei puternice întregeşte galeria de personaje feminine interesante rezultată din colaborarea ei cu regizoarea Luiza Pârvu, care i-a mai încredinţat un rol principal în scurtmetrajul Draft 7. Să sperăm că această colaborare va continua.
Radu Jude este numele cel mai celebru de pe genericul omnibusului Scurt /4: Istorii de inimă neagră. El este prezent aici cu Trece şi prin perete (distins cu Menţiune specială la Cannes 2014 în secţiunea Quinzaine des realisateurs). Noul scurtmetraj confirmă abilitatea cineastului de a întregi coerenţa filmografiei sale trecând de la un format la altul. După ce a revelat talentul actriţei-copil Sofia Nicolaescu în lungmetrajul Toată lumea din familia noastră, Jude o distribuie aici în rolul micii Sofia, care, lăsată în grija bunicului ei, nu poate să adoarmă pentru că se aud plânsete din vecini. Situaţia devine şi mai gravă când află că dincolo de zid are loc priveghiul unui tânăr care s-a sinucis. Inspirat din schiţa lui Cehov În magazie, scurtmetrajul în distribuţia căruia se mai află Marcel Horobeţ, Ion Arcudeanu şi Gabriel Spahiu reuşeşte să comunice, fără emfază şi cu accente de umor negru, felul cum un copil se confruntă cu realitatea morţii.
Cu accente de comedie neagră dar în alt registru, Kowalski (regia şi scenariul Andrei Creţulescu) confirmă atracţia autorului pentru aclimatizarea poveştilor cu ucigaşi iuţi la mânie în peisajul cinemaului românesc (după ce a făcut-o ca producător la Killing time de Florin Piersic jr. Rolurile principale sunt interpretate cu plăcere de Andi Vasluianu, Şerban Pavlu şi Dorian Boguţă.
Să mori de dragoste rănită de Iulia Rugină (care co-semnează scenariul cu Ana Agopian şi Oana Răsuceanu), este o poveste care subminează clişeele melodramei romantice recurgând la un dispozitiv interesant: includerea unui personaj real, Angela Similea, care cântă un vechi şlagăr de-al său ce dă titlul filmului. Acesta a câştigat Premiului pentru Cel mai bun Scurtmetraj Românesc la TIFF 2014.
Un alt omnibus lansat recent, Love Bus. Cinci poveşti de dragoste din Bucureşti este relevant pentru şansele pe care vârsta digitală a cinemaului le oferă tinerilor cineaşti care vor să debuteze cât mai repede. Fără a aştepta rezultatele unui concurs aducător de finanţate de la Centrul Naţional al Cinematografiei, cinci recenţi absolvenţi de facultate (patru dintre ei de la UNATC) şi-au asumat austeritatea unui buget microscopic, răspunzând cu entuziasm chemării lui Paul Negoescu, regizor deja afirmat în lungmetraj (cu Două săptămâni în Thailanda) şi ca organizator de festival (Timishort), prezent aici pe generic în calitate de producător.
Având ca liant tema iubirii şi plasarea lor în cartiere bucureştene, cele cinci scurtmetraje incluse în omnibus sunt foarte diferite, dar iau parte împreună la schiţarea unui portret de generaţie (a tinerilor cam între 20 şi 30 de ani). Două dintre ele glosează, cu o ironie mai mult sau mai puţin subtilă, pe tema geloziei: Iancului de Roxana Andrei şi Cişmigiu de Andrei Georgescu. Despre capriciile iubirii şi indecizia amoroasă vorbeşte, tot cu umor, Florin Babei în episodul Unirii. Filmat de talentatul operator George-Chiper Lillemark, Drumul Taberei de Mihai Mincan descoperă semnele unei drame în conversaţia banală dintre doi foşti iubiţi care se regăsesc. Tineretului de Constantin Radu Vasile este chiar o dramă şi în acelaşi timp singurul scurtmetraj din selecţie care se îndepărtează decis de estetica realistă preluată de la Noul cinema românesc.
Cu toate imperfecţiunile lor, cele cinci scurtmetraje din omnibusul Love Bus. Cinci poveşti de dragoste din Bucureşti reuşesc să vorbească mai convingător despre aspiraţiile şi frustrările tinerei generaţii decât pelicule suprabugetate precum Selfie şi au, în plus, meritul de a atrage atenţia asupra posibilităţilor unor noi cineaşti şi a unor noi actori. Dintre numele interpreţilor celor cinci scurtmetraje, merită reţinute câteva: Ada Galeş, Iulia Ciochină, Cătălin Jugravu, Andrei Seuşan, Victoria Răileanu, Alec Secăreanu.
