Invitatul Teatrului Naţional „Marin Sorescu” la „Întâlnirile SpectActor” este Ştefan Borbély, profesor universitar, eseist. Domnul Borbély a susţinut conferinţa „Nudismul în România interbelică” – un studiu asupra naturismului de sorginte occidentală aşa cum a fost acesta reliefat în lucrările specialistului D.B. Barnoschi, induse de nudism, ca rezultat al renunţării la ipocriziile constrângătoare ale „civilizaţiei păcatului adamic”. A prezentat Nicolae Coande. Întâlnirea a avut loc în foaierul Naţionalului.
Atunci când cercetăm peisajul canonic al interbelicului românesc, tindem să trecem cu vederea câteva fenomene socioculturale marginale, fără de care adevărul perioadei respective se dovedeşte a fi mai greu de înţeles. Unele dintre acestea, cum sunt „magnetismul” lui I.L. Caragiale, spiritismul lui Hasdeu, ocultismul sau diversele preocupări pentru ezoterism urcă firesc în substanţa noului secol din textura de profunzime a celui anterior, în vreme ce altele vin pe filiera unor personaje singulare, excentrice, pe care instanţele de acreditare oficiale le‑au ocolit, ele bucurându‑se, în schimb, de aura salvatorului „mesianic” conferită de imensul succes de public. De pildă, în anii ‘20, făgărăşanul Bicsérdy Béla declanşează în Transilvania o isterie de anvergură legată de posibilitatea „înfrângerii morţii” cu ajutorul vegetarianismului, materializată şi în publicarea unor „tratate” al căror tiraj, vândut integral, e greu de imaginat în timpurile noastre. Ulterior, Bicsérdy îşi continuă „profeţiile” pe Insula Ada Kaleh, unde înfiinţează o colonie internaţională de vegetarieni radicali, înainte de a se muta în Statele Unite.
Ceva similar, ca amploare socioculturală, se întâmplă în anii ‘30 şi la Bucureşti, unde prozatorul şi sociologul D.V. Barnoschi adaptează două mici volume de psihoterapie motivaţională de sorginte mesmeriană şi publică, în 1933, o carte bine documentată dedicată „revoluţiei calitative” şi „eliberării speciei umane” induse de nudism, ca rezultat al renunţării la ipocriziile constrângătoare ale „civilizaţiei păcatului adamic”, denunţate încă de prin secolul al V‑lea de pelagianism. Conferinţele lui D.V. Barnoschi consacrate fenomenului de primenire a moralei publice prin intermediul abandonării veşmintelor „alienante” s‑au soldat cu mişcări de stradă şi proteste notorii, care au făcut deliciul presei şi i‑au exasperat pe conservatori. (Ştefan Borbély)
Intervenţia de la Teatrul Naţional a profesorului Ştefan Borbély îşi propune să reînvie atmosfera de atunci şi să racordeze preocupările lui D.V. Barnoschi la ideologia de ansamblu a naturismului de sorginte occidentală.
