Materializarea într‑un prim volum de studii a unui proiect cultural inedit, de amploare, și cu o pronunțată intenție recuperatorie, inițiat de Asociația PostModernism Museum, a fost de curând onorată cu Premiul „Cicerone Ionițoiu” pentru cel mai bun volum de studii, în cadrul ediției a IV‑a Concursului de publicații despre comunism, organizat de Fundația Culturală Memoria.
E vorba despre volumul I al studiului intitulat Artiști și istorici de artă în detenția politică a regimurilor totalitare din România, publicat în anul 2023 la Editura PostModernism Museum. Juriul, alcătuit din personalități ale lumii academice, precum profesori de la Universitățile din Cluj‑Napoca, București și Iași, cercetători de la Institutul „Nicolae Iorga” din București, de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Institutul de Istoria și teoria Artei „George Călinescu” din București, Institutul „A.D. Xenopol” din Iași, Centrul Național de Studii Asupra Comunismului, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, dar și din reprezentanți ai lumii culturale românești, a avut misiunea de a selecta din cele 37 de lucrări trimise pe cele care au primit premiile grupate pe mai multe secțiuni: Premiul Fundației Culturale Memoria pentru cea mai bună lucrare științifică, Premiul „Banu Rădulescu” pentru cel mai bun volum de ficțiune, Premiul „Micaela Ghițescu” pentru cel mai bun volum de memorialistică, Premiul pentru cea mai bună culegere de mărturii de istorie orală, Premiul pentru cea mai bună culegere de documente și, în fine, Premiul „Cicerone Ionițiu” pentru cel mai bun volum de studii.
Pentru această ultimă secțiune menționată, au fost nominalizate trei volume: „Identitățile Chișinăului. Volum selectiv. Din materialele Conferințelor Internaționale «Identitățile Chișinăului», 2011‑2021”, coordonatori Alexandru Corduneanu și Sergiu Musteață, Editura Eikon, București, „Boianul meu cu inimă română” de Maria Toacă, Editura Misto, Cernăuți, și volumul „Artiști și istorici de artă în detenția politică a regimurilor totalitare din România”, volumul I, Editura PostModernism Museum, București, coordonator Cosmin Năsui, autori Cosmin Năsui, Cristian Vasile, Luiza Barcan.
Premiul obținut pentru acest volum colectiv dedicat artiștilor plastici și criticilor de artă care au cunoscut regimul concentraționar în diferite etape ale istoriei României (dictatura legionară, dictatura antonesciană, dictatura carlistă, dictatura comunistă) este încununarea efortului deosebit depus de Cosmin Năsui, președintele Asociației PostModernism, pentru aducerea la lumină a unui capitol aproape complet necunoscut din istoria recentă a artei plastice din țara noastră. Cosmin Năsui a identificat instituțiile cărora trebuia să se adreseze, un rol de seamă avându‑l Centrul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, oamenii cu care să colaboreze, specialiștii pe care să‑i implice în derularea acestui demers recuperator. El însuși a cercetat cu acribie zeci de dosare aflate în arhivele CNSAS, i‑a identificat și listat pe artiștii români care au trecut prin închisorile din timpul dictaturilor sus‑menționate, cei mai mulți, desigur, fiind victimele dictaturii comuniste, apoi a gândit structura acestor volume care să prezinte într‑un mod cât mai obiectiv, pe baza documentelor existente, biografiile și operele acestei categorii aparte de artiști (dintre care au fost identificați 170) și de istorici de artă (din care au fost identificați 10).
Primul volum al seriei, cel recent premiat, cuprinde următoarele studii: Cosmin Nasui – „Honoriu Crețulescu și Vasile Hudici, artiști și cadre didactice ale catedrei de pictura a Academiei de Arte Frumoase din Iași, activi în timpul rebeliunii legionare din 1941”; Cosmin Năsui – „Wilhelm Beneș, prozator, critic de artă, gazetar la Sfarmă Piatră, «criminal de război», agentul «Bohumil»”; Cosmin Năsui – „Vasile Ștefan. Profesor și rector al Academiei de Arte Frumoase din Odesa, în timpul ocupației românesti, pictor în perioada comunistă; Cosmin Năsui – „Avatarurile lui George Tomaziu: artist, poet, spion, deținut politic, agent de influență”; Cristian Vasile – „Oameni de artă în detenția regimurilor totalitare: cazul Barbu Brezianu”; Luiza Barcan – „Constantin Calafateanu – Pictura ca destin în infernul comunist”.
Metoda de lucru folosită de către cercetătorii care semnează în acest prim volum este interdisciplinară, ei folosindu‑se de documentele de arhivă, respectiv dosarele de la CNSAS, de lucrările în care sunt menționați artiștii studiați, de orice tip de mărturii despre existența și activitatea lor, de fotografii, cărți etc., îmbinând astfel mărturiile documentare cu cele istorice (istorie scrisă sau orală), cu studiul operei fiecăruia dintre ei, al unor jurnale personale, totul proiectat pe fundalul istoric și social al epocilor în care subiecții prezentați au suferit detenția.
O astfel de cercetare, ce va continua în anii următori – pentru că mulți artiști persecutați din diferite motive, pentru convingerile lor politice sau pentru activitatea lor politico‑socială, așteaptă ca destinul și opera lor să fie cunoscute, iar ei să fie integrați culturii naționale – credem că este unică în Europa de Est. „În funcție de fiecare caz individual de artist sau istoric de artă, asistăm la manifestarea, în stadii diferite, a acceptării constrângerilor politice, neacceptării lor sau chiar a suspensiei sociale (în comunism și postcomunism), ilustrată prin folosirea unui spectru controversat de caracterizări binare (de la încadrări precum bandiți sau dușmani ai poporului la martiri sau sfinți ai închisorilor). Abordarea în cheie postmodernă filozofică – nici eroi, nici victime – temperează controversa, recursul la etichetare, tendințele esențialiste și moralizatoare”, subliniază Cosmin Năsui în prefața sa la volumul I al studiului Artiști și istorici de artă în detenția politică a regimurilor totalitare din România.
Tipărit într‑un format ușor accesibil, în condiții grafice deosebite, volumul coordonat de Cosmin Năsui are menirea de a deschide un capitol până acum ignorat al istoriei noastre artistice și de a recupera din punct de vedere cultural destine de artiști care ne învață pe toți, și pe cei care le studiem, și pe cei care beneficiază de rodul acestor cercetări, că în cultură și în societate, ca și în viață, nimic nu trebuie clasificat în alb și negru, ci trebuie întotdeauna ca nuanțele de griuri, mai luminoase sau mai întunecate, să aibă un rol în restituirea unor biografii greu încercate de feluritele prigonirii suferite de‑a lungul istoriei.
Se cuvine menționat că Asociația PostModernism Museum, deosebit de activă încă din anul 2009, se ocupă de promovarea culturii contemporane prin proiecte creative, servicii de training și consultanță în industrii culturale și creative, conduce proiecte de cercetare, publică studii și cărți, expune spre vizionare arhive și proiecte curatoriale. „Moderism.ro” este o platformă de promovare a culturii contemporane prin care sunt susținuți și promovați artiști români, dar și evenimente și proiecte culturale de anvergură, bilaterale și internaționale, din toate domeniile culturii, cu accent pe artele vizuale. Domeniile vizate de Asociația PostModernism Museum îmbracă o paletă largă: istoria artei, antropologie, sociologie, economia artei, management cultural, curatoriat, dezvoltare comunitară prin proiecte culturale etc. Asociația a primit premiul AFCN la categoria „Comunicare şi mediere culturală” în 2021, cu proiectul „15 retrospective digitale ale artei contemporane româneşti 1990‑2020”.
■ Critic și istoric de artă
Luiza Barcan
