Eugen Uricaru, laureatul ediţiei a III‑a a Premiului naţional pentru proză „Ion Creangă”, Opera Omnia

Între 13‑15 iunie a. c. s‑au desfăşurat la Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ manifestările ediţiei a III‑a a Premiului naţional pentru proză „Ion Creangă”, Opera Omnia. Reprezentanţa Neamţ din cadrul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România şi Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ au avut prilejul să aniverseze 182 de ani de la naşterea marelui clasic, precum şi 145 de ani de la întemeierea prieteniei legendare între Creangă şi Mihai Eminescu, fapt care avea să pună în valoare talentul prozatorului. Laureaţii ediţiilor trecute sunt D. R. Popescu şi Nicolae Breban.

Sâmbătă, 15 iunie 2019, pe prispa Casei memoriale „Ion Creangă” din Humuleşti, la ceremonia de decernare a Premiului, în prezenţa unui numeros public, scriitorul Eugen Uricaru a primit cecul de 5000 euro şi trofeul care desemnează laureatul. „Îi felicit pe organizatori pentru curajul de a aduce în atenţia vieţii publice româneşti performerii prozei şi ai romanului, sub semnul marelui nostru clasic Ion Creangă”, a declarat laureatul în cadrul festivităţii. „Creangă rămâne un model şi un reper cardinal al literaturii române… Sunt legat de ţinutul Neamţ, câţiva ani ai copilăriei i‑am petrecut aici şi, revenind, mă încearcă emoţii deosebite…”

Juriului care a decis laureatul anului 2019 a avut în componenţă scriitorii: acad. Nicolae Breban (preşedinte), acad. Mihai Cimpoi, Constantin Parascan, Bogdan Creţu, Constantin Călin, Theodor Codreanu, Cristian Livescu, secretarul juriului. Laureatul Premiului „Ion Creangă” a fost desemnat dintr‑o listă de zece nominalizaţi (în ordine alfabetică), rezultată dintr‑o anchetă specială: Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Petru Cimpoeşu, Norman Manea, Bujor Nedelcovici, Dan Stanca, Radu Ţuculescu, Eugen Uricaru, Varujan Vosganian, Ileana Vulpescu.

Cu acelaşi prilej, acad. Nicolae Breban, laureatul de anul trecut, a primit titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Târgu Neamţ.

Prozatorul şi traducătorul EUGEN URICARU (n. l noiembrie 1946, în oraşul Buhuşi, jud. Neamţ, azi jud. Bacău), fiul Măriei Uricaru (n. Movileanu) şi al lui Eugen Uricaru, muncitori, a urmat şcoala generală la Bacău (1953‑1962), Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1962‑1964) şi Facultatea de Filologie, secţia română‑italiană, a Universităţii „Babeş‑Bolyai” din Cluj-Napoca (1966‑1971). În studenţie, se află între iniţiatorii cenaclului Echinox, iar în 1968, la apariţia revistei cu acelaşi nume, deţine funcţia de redactor‑şef şi redactor‑şef adjunct (1969‑1971). Debutează în 1966 la revista Ateneu cu proză, şi editorial în 1974, cu volumul Despre purpură. Publică în Tribuna şi în Steaua, fiind redactor al acesteia între 1971‑1990. Între 1990‑1993, este redactor‑şef adjunct al seriei noi a revistei Luceafărul. Din 1991, este ataşat cultural în Grecia, apoi director adjunct la „Accademia di Romania” din Roma (1993‑1995). Secretar al Uniunii Scriitorilor (1995‑1997), apoi vicepreşedinte (1997‑2000) şi preşedinte (2001‑2004). A publicat romanele: Antonia, o poveste de dragoste, 1978; Rug şi flacără, 1977; Mierea, 1978; Aşteptându‑i pe învingători, 1981; Vladia, 1982; Memoria, 1983; 1784. Vreme în schimbare, 1984; Stăpânirea de sine, 1986; Glorie, 1987; La anii treizeci…, 1989; Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoş, 1990; Aşteptându‑i pe barbari, 1999; Pentimento, 2000; Navigare (2001), Supunerea, 2005; Cât ar cântări un înger (2008), Plan de rezervă (2011); Beniamin (2014); Permafrost, 2017. Cărţile i‑au fost distinse cu premii ale Uniunii Scriitorilor din România (1980, 1985) şi cu Premiul Academiei Române (1985). Volumele sale au fost traduse în germană, polonă, greacă, maghiară, rusă, macedoneană, vietnameză şi sârbă. Este traducător din limbile italiană (Curzio Malaparte, Italo Calvino) şi rusă (Alexandr Soljeniţîn), precum şi autor de scenarii de film. Filmele Rug şi flacără şi Stare de fapt (realizate după scenariile sale) au fost distinse cu Marele Premiu la Festivalurile de la Santa Rem (Portugalia, 1979) şi, respectiv, San Marino (1995).

Manifestările au mai cuprins simpozionul „Opera lui Ion Creangă, între marile valori ale spiritului european”, la reuşita căruia şi‑au adus contribuţia scriitorii acad. N. Breban, acad. Mihai Cimpoi, Nicolae Scurtu, Leo Butnaru (preşedintele Filialei Chişinău a USR), Eugen Uricaru, Bogdan Creţu, Constantin Parascan, Sterian Vicol, Ştefan Mitroi, Theodor Codreanu, Valentin Talpalaru, Nicolae Muscalu, Vasile Popa Homiceanu, Constantin Bostan, Lucian Strochi. Au fost lansate cărţile: Amintirile celui ce pare că am fost de Nicolae Breban, în seria Mărturii, Biblioteca Ion Creangă, inaugurată de D. R. Popescu (cu Ivan Turbincă şi Iapa Troiană); Ion Pecie – Phallusiada, epopeea iconoclastă a lui Creangă, Editura Crigarux, ediţie de Cristian Livescu; Cristian Livescu, Viaţa şi splendorile poeziei în celesta cetate Iaşi, la începutul temutului mileniu, Editura Junimea; Vasile Lovinescu, Creangă şi Creanga de aur, Editura Crigarux.