Nicolae Breban omagiat de Academia Română şi Muzeul Naţional al Literaturii Române
Cu prilejul aniversării de 90 de ani a romancierului Nicolae Breban, Academia Română şi Muzeul Naţional al Literaturii române a organizat o serie de manisfestări de anvergură naţională cu scopul de a aduce un omagiu unuia „dintre ultimii mohicani ai marelui roman românesc şi european”.
Academia Română a organizat sesiunea aniversară Nicolae Breban • 90, care a avut loc joi, 1 februarie 2024, ora 11, în Aula Academiei Române. Sesiunea omagială a fost moderată de acad. Ioan Dumitrache, Secretar General al Academiei Române. În prezenţa unei asistenţe generoase – Aula Academiei Române a fost arhiplină! – au rostit prelegeri: acad. Victor Voicu, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale, acad. Mihai Cimpoi, prof. univ. Ion Pop, membru corespondent al Academiei Române, Valeriu Matei, membru de onoare al Academiei Române, director general al Editurii Academiei Române, prof. univ. dr. Bogdan Creţu, Universitatea din Iaşi, conf. univ. dr. Paul Cernat, Universitatea din Bucureşti, Aura Christi, redactor‑şef al revistei Contemporanul. Ideea Europeană, redactor‑şef al Editurii Academiei Române.
Acad. Mihai Cimpoi i‑a înmânat romancierului cea mai înaltă distincţie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, medalia „Dimitrie Cantemir”, dăruindu‑i un portret în ulei. Romfilatelia l‑a sărbătorit pe maestrul Nicolae Breban prin emiterea unei cărţi poştale unice.
Discursul domnului acad. Nicolae Breban a emoţionat întreaga asistenţă.
Reproducem, în acest număr al revistei Contemporanul. Ideea Europeană, discursul brebanian şi o serie de intervenţii dedicate autorului celor mai multe capodopere dăruite literaturii române.
Muzeul Naţional al Literaturii Române a organizat pe 2 februarie 2024, la sediul din Str. Nicolae Creţulescu nr. 8, Bucureşti, în Sala Perpessicius, Colocviul Naţional Nicolae Breban 90. Au susţinut prelegeri: Mihai Cimpoi – Breban şi Nietzsche, Valeriu Matei – Nicolae Breban sau voinţa de a rezista, Constantina Raveca Buleu – Nicolae Breban în dialog cu Friedrich Nietzsche, Aura Christi – Breban. Viaţa ca o operă de artă, Dumitru Păcuraru – Patriarhul prozei româneşti, George Vulturescu – Nordicul Breban. Sesiunea a fost moderată de Ioan Cristescu.
Andrei Potlog
Teşu Solomovici
Breban – un scriitor legendar
Academia Română şi Muzeul Naţional al Literaturii române îl omagiază pe marele scriitor Nicoale Breban, cu prilejul împlinirii de 90 de ani de viaţă, în două manifestări de anvergură naţională: Sesiunea aniversară Nicolae Breban (în Aula Academiei Române, astăzi, 1 februarie, ora 11:00 şi „Colocviul Naţional Breban 90” (la sediul Muzeului, joi, 2 februarie, ora 11:00). Exerciţiile de admiraţie vor fi rostite de academicienii Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, Victor Voicu, Mihai Cimpoi, Ion Pop, Valeriu Matei, directorul Editurii Academiei Române, de profesorii universitari Bogdan Creţu şi Paul Cernat, de scriitoarea Aura Christi, redactor‑şef al revistei Contemporanul şi al Editurii Academiei Române, de Cristina Popescu, directoarea „Romfilatelia”, la Muzeul Literaturii Române având intervenţii şi Dumitru Păcuraru, Cassian Maria Spiridon, George Vulturescu. Va lua cuvântul, bineînţeles şi sărbătoritul, Nicolae Breban.
Pentru a‑l întâlni şi a‑l aplauda pe marele scriitor voi veni la Bucureşti de departe. Mă voi aşeza undeva, într‑un colţişor al sălii, trăind cu intensitate momentul, cu sentimentul că mi‑a fost dat să‑i fiu aproape mai bine de şapte decenii, martor al drumului miraculos parcurs de acest scriitor legendar.
În depozitul meu de amintiri păstrez amintirea primei noastre întâlniri pe coridoarele Gazetei Literare. Aveam 19 ani, publicasem primele mele recenzioare în paginile revistei. De altfel, toţi prietenii lui Nicolae, aspiranţi la gloria literară, Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Grigore Hagiu, Petre Stoica, Matei Călinescu, Florin Mugur, Lucian Raicu, trecuseră prin proba de foc a debutului. Doar el, Breban, nu se grăbea. Ştiam cu toţii că lucrează cu înfrigurare la un roman. Avea de tânăr viziunea marilor construcţii de proză şi debutul său, ca romancier, a fost pe măsura ambiţiilor sale scriitoriceşti. Debutul în 1965, cu excepţionalul roman Francisca, a confirmat toate aşteptările. Breban se aşeza în fruntea generaţiei tinere şi a prozei literare româneşti contemporane, loc pe care nu‑l va mai părăsi nici până astăzi.
Silit în 1964 să părăsesc ţara, de departe, am urmărit cu mare interes şi căldură prietenească drumul creator al lui Nicolae, i‑am citit cărţile, am scris uneori, în presa israeliană, despre noile sale romane: În absenţa stăpânilor (1966), Animale bolnave (1968), Îngerul de gips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), Drumul la zid, trilogia Amfitrion (1994), tetralogia Ziua şi Noaptea (1998‑2007), Singura cale (2011), Demonii mărunţi (2013), Jocul şi fuga (2015) şi Frica (2018). Biblioteca mea păstrează şi volumele de versuri, memorii, eseuri şi publicistică scrise de Nicolae Breban. O operă magnifică care îndreptăţeşte candidatura sa la Premiul Nobel pentru Literatură. L‑ar merita cu asupra de măsură.
Îmi amintesc de durerea care m‑a lovit la aflarea mizerabilei acuzaţii de colaborare a scriitorului cu Securitatea. Am publicat, atunci, în presa israeliană, la adresa acelora care murdăreau imaginea lui Breban, tableta Să vă fie ruşine! Era minimul ce‑l puteam face. Ştiu că intervenţia mea i‑a făcut, atunci, bine, i‑a mers la suflet lui Nicolae.
Eram la Ierusalim, într‑o noapte fără sfârşit, când am terminat de citit Frica, ultimul roman al lui Breban, şi i‑am telefonat. Eram emoţionat. Citisem cartea cu înfrigurare. Ştiu că Breban spune despre această operă că ar reprezenta „marea carte a colectivizării din România comunistă”. Eu cred că e o autobiografie. L‑am recunoscut pe marele romancier, pe marele meu prieten, în tot ce au întreprins, au gândit şi au suferit cele două personaje principale ale cărţii: Ion Nistor şi Luca. „Domni cu adevărat şi drepţi pe un pământ generos, răbdător cu noi şi cu toate ale lumii şi ale Fiinţei. Jertfind în zile însemnate pentru cei ce au suferit, sfinţii acestui pământ, cei pe care ne rezemăm, stâlpi ai înţelesului şi ai Neînţelesului.”
Cu aceste cuvinte se încheie Frica lui Nicolae Breban, şi nu pot să nu‑l văd şi pe Nicolae Breban printre „Domnii cu adevărat şi drepţi”, „sfinţii acestui pământ, cei pe care ne rezemăm…
Din Ţara Sfântă, prieten drag, urarea biblică „Ad mea ve esrim”, să ai viaţa lungă şi fericită până la 120 de ani!
1 februarie 2024
