Clubul Ideea Europeană
În preajma centenarului Marii Uniri (1918-2018)
Mari scriitori români – criminali de război?!
Domnul Alexandru Florian, directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, „Elie Wiesel”, aflat sub autoritatea Guvernului României, i-a scris în decembrie 2015 domnului primar o scrisoare în care cere, în virtutea Legii nr. 217 din 2015, retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat lui Vintilă Horia, spunând că a fost criminal de război, prin sentinţa nr. 11 a Tribunalului Poporului din 21 februarie 1946 şi că ar fi fost vinovat de infracţiuni de genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război
(…) În cadrul centenarului Vintilă Horia au avut loc mai multe colocvii – la Craiova, la Alba Iulia, la Madrid – iar eu am participat la cele de la Craiova şi la cel de la Madrid. Cu ocazia colocviului de la 
Craiova, o parte a manifestării a fost la Segarcea, oraşul unde s-a născut Vintilă Horia şi unde domnul primar Nicolae Popa i-a acordat titlul de cetăţean de onoare post mortem. Eu am luat această diplomă şi i-am transmis-o doamnei Cristina Horia, fiica scriitorului, la Madrid. Între timp a fost o cerere de retragere a distincţiei. Domnul Alexandru Florian, directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, „Elie Wiesel”, aflat sub autoritatea Guvernului României, i-a scris în decembrie 2015 domnului primar o scrisoare în care cere, în virtutea Legii nr. 217 din 2015, retragerea titlului de cetăţean de onoare acordat lui Vintilă Horia, spunând că a fost criminal de război, prin sentinţa nr. 11 a Tribunalului Poporului din 21 februarie 1946 şi că ar fi fost vinovat de infracţiuni de genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război. Deci, domnul primar ar fi în infracţiune potrivit acestei legi, în sensul promovării cultului persoanelor vinovate de aceste crime.
L-am cunoscut pe Vintilă Horia foarte bine, eram buni prieteni. Nici o nuanţă de antisemitism sau de legionarism. Era anticomunist. Dar, din câte ştiu, anticomunismul nu este considerat o crimă în România. Dacă i-am pedepsi pe toţi anticomuniştii din România de astăzi am rămâne cu foarte puţini responsabili acum la cârma României. Este vorba aproape de o glumă proastă, fondată pe ambiguităţi.
A fost Vintilă Horia criminal de război? Potrivit căror criterii?
Sunt criteriile Trbunalului poporului, potrivit Legii nr. 312 din 1945, în care în categoria criminalilor de război au fost trecuţi şi ziarişti, care nu erau neapărat fascişti, legionari, nazişti sau militanţi politici, dar care au scris în principal, în acea perioadă, despre „ura de clasă”. Această lege îi viza pe anticomunişti, sub argumentul unor articole cu caracter antisemit sau de sprijin al ideologiei fasciste sau legionare. Vintilă Horia nu a fost legionar, dimpotrivă, sunt ziare de dinainte de 1940, din perioada tulbure, în care el lua poziţie contra legionarilor şi, mai mult, a fost persecutat de legionari, fiind dat afară din post de către legionari. (…)
L-am cunoscut pe Vintilă Horia foarte bine, eram buni prieteni. Nici o nuanţă de antisemitism sau de legionarism. Era anticomunist. Dar, din câte ştiu, anticomunismul nu este considerat o crimă în România. Dacă i-am pedepsi pe toţi anticomuniştii din România de astăzi am rămâne cu foarte puţini responsabili acum la cârma României. Este vorba aproape de o glumă proastă, fondată pe ambiguităţi. Ambiguităţi care reies din această scrisoare adresată de domnul Alexandru Florian către primarul oraşului Segarcea, şi în posesia căreia sunt pentru că mi-a fost transmisă, din moment ce în mod indirect, am fost şi eu implicat, fiind acolo când i s-a decernat titlul. În adresă se menţionează că Vintilă Horia a fost criminal de război şi, ca argumente, se dau citate din publicaţiile timpului, Gîndirea şi Sfarmă piatră, unde e adevărat că era o tonalitate antisemită şi o exaltare juvenilă a lui Vintilă Horia în acel moment, când i se părea că 
Mossolini reprezintă ceva. În citatul antisemit luat din Sfarmă piatră, dintr-un articol publicat pe 25 Iunie 1941, Vintilă Horia vorbeşte despre evreii care au asasinat ofiţeri români, la intrarea în Basarabia. Dar acest lucru este un fapt. În schimb tonalitatea, da, Vintilă Horia a regretat-o mai apoi. Dar asta nu poate fi considerată o crimă de război. Dar domnul Alexandru Florian merge mai departe, în sensul că îi atribuie lui Vintilă Horia ceva ce nu îi aparţine. Dă un citat dintr-un aticol din Gîndirea nr. 8/ 1937, în care Vintilă Horia ar spune că „ordinea fascistă înseamnă înainte de toate ordine spirituală”. Ori nu Vintilă Horia a spus acest lucru, ci René Benjamin, într-o carte pe care a scris-o despre Mussolini. Vintilă Horia acţiona ca un cronicar literar, cita din autori, el îl citează pe René Benjamin şi citatul i se atribuie acum lui Vintilă: e o gafă monumentală. Puţini sunt cei care, precum Vintilă Horia, Eliade, Cioran, Ionescu, au ajuns la universalitate şi au plasat cultura română în universalitate. Este, deci, o atingere la imaginea României. Toată lumea greşeşte, şi domnul Florian ar putea recunoaşte că a greşit. Nu ştiu care sunt motivările sale, am auzit că se ocupă de dărâmat de statui, cu scoaterea de plăci memoriale, de exemplu cea a lui Nichifor Crainic, ca şi cum nu ştia domnul Alexandru Florian că Nichifor Crainic este membru al Academiei Române şi ca şi cum sentinţa care îl privea pe Nichifor Crainic şi care îl acuza că a fost şi el criminal de război a fost abrogată în urma unei acţiuni judiciare… Se ajunge, deci, la situaţii foarte ciudate prin interpretări ale legii 217 din 2015 – care într-adevăr este foarte ambiguă – şi care plasează România, iertare că o spun, în cadrul ţărilor necivilizate, care se ocupă cu dărâmări de statui, scoatere de plăci etc. Dar esenţial este faptul că bineînţeles o acţiune antisemită trebuie indiscutabil condamnată; dar şi o acţiune antiromânească ar trebui la fel condamnată. Puţini sunt cei care, precum Vintilă Horia, Eliade, Cioran, Ionescu, au ajuns la universalitate şi au plasat cultura română în universalitate. Este deci o atingere la imaginea României. (…)
Puţini sunt cei care, precum Vintilă Horia, Eliade, Cioran, Ionescu, au ajuns la universalitate şi au plasat cultura română în universalitate. Este, deci, o atingere la imaginea României.
În mod constitutiv, Vintilă Horia era un antiviolent, un om care se preocupa de mişcarea iniţiatică care vizează ceva înlăuntrul oamenilor ca posibilitate de evoluţie. Spre maturitate el s-a orientat spre René Guénon. E un articol fabulos scris de el, De la Dante la Guénon, unde se vede foarte clar că această ordine spirituală nu poate veni decât pe cale individuală. Atingem aici un lucru filosofic, metafizic, foarte important, o iluzie, la care au aderat şi Noica şi Cioran şi Eliade. Era o iluzie că o mişcare, care în România are substrat religios, poate da naştere la un om nou! Nu, ea poate da naştere la crime şi la câmpuri de concentrare, o ştim azi foarte bine. Aceste lucruri Vintilă Horia le-a spus, le-a văzut şi le-a negat. Titlul de cetăţean de onoare i s-a acordat nu pentru a celebra cultul personalităţii lui Vintilă Horia, ci pentru a recunoaşte valoarea operei sale.
Există argumente potrivit cărora Vintila Horia să poată fi „reabilitat” în mod public, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Nichifor Crainic? Ce este de făcut în acest sens?
Cred că este o acţiune foarte necesară şi doar membrii familiei lui Vintilă Horia pot începe o acţiune judiciară pentru anularea acestei faimoase sentinţe a Tribunalului Poporului nr. 11 din 21 februarie 1946. Doamna Cristina Horia, fiica scriitorului, mi-a comunicat că este în curs de a stabili această acţiune judiciară cu un avocat din România şi atunci vom termina cu această poveste în care un Tribunal al Poporului îi consideră criminali de război, în fond, pe anticomunişti şi pe antisovietici. Mai mult decât atât, dar suntem în faţa unei situaţii în care e o violare a legii 217/2015. Această alunecare semantică de la articole ale lui Vintilă Horia, scrise în tinereţe (avea 25 de ani), spre acuzaţia de a fi „criminal de război” sau „vinovat de genocid” este în fond o violare a legii, pentru că nu este permis să se interpreteze în acest fel o lege care vizează totuşi acţiuni clare de crime de război. Se spune că este interzis cultul acestor persoane. Ce înseamnă asta? Că nu mai avem voie să vorbim despre Eliade, despre Cioran, despre Noica, sau mâine despre Eminescu, care a fost, cum spun unii, antisemit? De aceea, cum această organizaţie este sub autoritatea guvernului României, îmi permit să fac un apel direct către prim-ministrul, domnul Dacian Cioloş, rugându-l să-i ceară domnului Alexandru Florian, în virtutea argumentelor pe care le-am oferit, să retragă scrisoarea de anulare a titlului de cetăţean de onoare, acordat lui Vintilă Horia post mortem de către oraşul Segarcea, şi să precizeze „cu scuzele de rigoare”. Toate lumea poate greşi… Titlul de cetăţean de onoare i s-a acordat nu pentru a celebra cultul personalităţii lui Vintilă Horia, ci pentru a recunoaşte valoarea operei sale. (…)
■ Fragmente din dialogul realizat de
Cristina Hermeziu,
reproduse cu acceptul intervievatului
Adevărul, februarie 2016
