Centenarul naşterii academicianului Cristofor Simionescu, celebrat la Bucureşti şi la Iaşi

În ziua de 17 iulie a.c. se împlinesc 100 de ani de la naşterea omului de ştiinţă, creatorului de şcoală, profesorului, academicianului Cristofor Simionescu.

Profesorul Cristofor Simionescu (1920 – 2007), fondatorul şcolii de chimie macromoleculară din România, a fost rector al Institutului Politehnic Iaşi (actuala Universitate Tehnică „Gh. Asachi”) (1953 – 1976), a devenit membru al Academiei Române la doar 35 de ani (1955), a fost director al Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” (1970 – 2000), preşedinte al Filialei Iaşi a Academiei Române (1963 – 1974, 1989 – 2001), vicepreşedinte (1974 – 1990) şi preşedinte (cu delegaţie) al Academiei Române (1977 – 1980).

A fost un om al cetăţii şi un spirit vizionar, Iaşiul şi Moldova datorându‑i primul campus universitar din ţară (Tudor Vladimirescu), mare parte din clădirile facultăţilor Universităţii Tehnice „Gh. Asachi”, finalizarea construcţiei Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni”, sediul Filialei Iaşi a Academiei Române, gara din Bârlad, fabrica de perdele din Paşcani, Combinatul de Fibre Sintetice (CFS Iaşi) şi multe, multe altele. A construit în vremuri complicate, încă de la începutul vieţii, a fost autor/co‑autor a peste 800 de lucrări ştiinţifice, 70 de brevete, 23 de cărţi, numeroase capitole în cărţi.

În 2017, la împlinirea a zece ani de când ne‑a părăsit, Academia Română i‑a cinstit memoria printr‑un eveniment desfăşurat în Aula Magna, iar familia, prietenii, colegii, colaboratorii şi discipolii au contribuit la apariţia volumului „Cristofor Simionescu, aşa cum l‑am cunoscut” (Editura Academiei Române, 2017), care însumează amintiri, mărturii, gânduri despre omul, profesorul, cercetătorul, formatorul de oameni Cristofor Simionescu. Academicianul Eugen Simion mărturiseşte, după decenii, o discuţie personală avută cu profesorul – „Cristofor Simionescu. Portretul unui om de ştiinţă şi de caracter”. Academicianul Dumitru Radu Popescu îi adresează „O rugăminte” – „să învie, ca să pună prezentul pe picioare”, în timp ce ademicianul Viorel Barbu îl descrie ca fiind „plămădit din acelaşi aluat din care au apărut Petru Poni, Spiru Haret şi alţi cărturari români care s‑au dedicat şcolii şi cercetării” în intervenţia intitulată „Cristofor Simionescu – elogiu cărturarului”… sunt doar scurte fragmente din gândurile celor 37 de autori.

În ziua de 19 iunie a.c., la Filiala Iaşi a Academiei Române, în cadrul unei scurte ceremonii, s‑a dezvelit bustul academicianului Simionescu, opera sculptorului Ilie Bostan. În ziua de 9 iulie, Academia Română, în parteneriat cu Romfilatelia, a cinstit memoria dascălului creator de şcoală printr‑o emoţionantă ceremonie de lansare a unui întreg poştal aflat astăzi în circulaţie. În deschiderea evenimentului, acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, afirma: „Instituţia noastră şi‑a făcut o datorie de onoare în a cinsti membrii ei, actuali, trecuţi, ei sunt oricum consideraţi nemuritori. Unul dintre aceştia, nemuritor prin opera sa, este Cristofor Simionescu. Nu sunt eu cel chemat să vă spun cine a fost Cristofor Simionescu. Toţi cei care sunteţi prezenţi aici ştiţi că a avut un rol extrem de important în dezvoltarea chimiei în România, a fost şef de şcoală într‑un domeniu important al acestei discipline şi în Academia Română a fost membru corespondent, membru titular, apoi a ajuns în conducerea acestei instituţii ca vicepreşedinte, ca preşedinte al Academiei Române, onorându‑şi misiunea în societate în vremuri care nu erau tocmai bune, reuşind să fondeze cel mai important institut de chimie din Ţara Românească, Institutul «Petru Poni» de la Iaşi, reuşind să ducă acest institut spre o glorie pe care fiul domniei sale, domnul academician Bogdan Simionescu, o continuă astăzi şi o înalţă mereu”.

Dincolo de opera ştiinţifică şi de numeroşii săi discipoli, profesorul Simionescu ne‑a lăsat şi cinci volume de Gânduri, scrise între anii 1978 şi 1999 şi publicate la Editura Junimea şi Editura Enciclopedică, culegeri care însumează schiţe şi însemnări apărute, de‑a lungul anilor, în Contemporanul, Cronica, intervenţii la radio în cadrul unor emisiuni culturale, luări de cuvânt sub cupola Academiei Române, portretele unor mari personalităţi ale culturii şi ştiinţei româneşti (Otilia Cazimir, Ştefan Procopiu, Alexandru Philippide, Ilie G. Murgulescu, Raluca Ripan, Gheorghe Asachi, Petre Bogdan, Gheorghe Spacu, Emilian Bratu, Ştefan Pascu).

La aniversarea centenarului naşterii academicianului Cristofor Simionescu, fiu de învăţători, dascăl şi creator de şcoală, în vremuri în care şcoala – „altarul unei naţiuni”, cum o considera acesta – se află în plin proces de degradare, iar ţara (aşa cum afirma, pe drept cuvânt, profesorul Mircea Platon) traversează procesul numit Deşcolarizarea României (Ideea Europeană, 2020), ce poate fi mai potrivit decât republicarea unui material intitulat Şcoala, apărut iniţial în Contemporanul în octombrie 1977 sub semnătura profesorului Cristofor Simionescu?

Bogdana Simionescu