Academia Română şi Ambasada Republicii Elene la Bucureşti a organizat sărbătorirea Zilei Mondiale a Limbii Elene, marcată cultural prin lansarea volumului bilingv „Τetralog poetic greco‑român”. Manifestarea a avut loc în Aula Academiei Române. În deschiderea evenimentului au rostit alocuţiuni acad. Ioan‑Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, ES Sofia Grammata, ambasadoarea Republicii Elene în România, şi deputatul Dragoş Zisopol, preşedintele Uniunii Elene din România. Volumul Τetralog poetic greco‑român, apărut la Editura Omonia din Bucureşti, cuprinde selecţii din opera a doi poeţi români, Ana Blandiana şi Ion Pop, membri ai Academiei Române, şi a doi poeţi greci, Spyros Kokkinakis şi Antonis Fostieris, dorind să promoveze lirica contemporană din cele două ţări şi să contribuie la dezvoltarea relaţiilor de colaborare culturală.
Cartea, prefaţată de acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filologie şi literatură a Academiei Române, a fost prezentată de prof. univ. habil. Tudor Dinu, de la Secţia de Studii Neoelene a Facultăţii de Limbi Străine, Universitatea din Bucureşti, şi de cele două traducătoare, Elena Lazăr şi Edith‑Adriana Uncu.
Manifestarea este onorată de prezenţa celor patru poeţi, care au adresat un cuvânt de salut şi au citit din opera lor, alături de traducători.
Sărbătorită la data de 9 februarie, Ziua Mondială a Limbii Elene marchează comemorarea poetului naţional grec Dionysios Solomos, autorul poemului Odă libertăţii, devenit imnul naţional al Republicii Elene. În România, această sărbătoare are loc începând cu anul 2019, fiind instituită prin Legea nr. 204/ 2018, şi are ca scop păstrarea tradiţiilor, culturii şi limbii elene.
Biroul de comunicare al Academiei Române
Angela Bratsou
„Grecii ar avea un cuvânt pentru asta”
Marţi, 8 februarie 2022, la sediul din Bucureşti al Uniunii Elene din România au avut loc manifestările dedicate sărbătoririi Zilei Limbii Elene. Ziua de 9 februarie, ziua comemorării poetului naţional grec Dionysios Solomos, a fost declarată din anul 2017 de statul elen Ziua mondială a limbii elene – sărbătoare menită să contribuie la promovarea limbii şi a culturii greceşti în toate colţurile pământului. La iniţiativa legislativă a domnului Dragoş Gabriel Zisopol, preşedinte şi deputat al Uniunii Elene din România, începând cu data de 28 iulie 2018 propunerea a devenit lege şi în ţara noastră. Cea de‑a patra ediţie a Zilei Limbii Elene, organizată de Uniunea Elenă din România, s‑a desfăşurat în regim online şi a fost un eveniment închinat olimpicilor premiaţi la Olimpiada Internaţională de limbă greacă. La aceasta au luat parte oficialităţi ale statului român, personalităţi ale vieţii culturale româneşti şi greceşti, premianţi ai precedentelor olimpiade internaţionale de limba greacă, reprezentanţi ai comunităţilor elene teritoriale: Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, Prof. univ. dr. Sergiu Nistor, Consilier Prezidenţial, Administraţia Prezidenţială – Departamentul Cultură, Culte şi Minorităţi Naţionale, doamna Katerina Makrogiannaki, coordonator Învăţământ, Ambasada Republicii Elene în România, Panagiotis Kouroublis, deputat în Parlamentul Elen, Prof. Livia Neculai, expert în cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, Prof. Univ. Dr. Maria Dimasi, Preşedintele Departamentului de limbă, cultură şi civilizaţie din zona Mării Negre – Universitatea „Democrit” a Traciei – Komotini, Grecia, Prof. Dr. Habil. Liviu Franga, Profesor Emeritus Universitatis Bucurestiensis, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, domnul Athanasios Houpis, realizator al emisiunii radio Ellines Pantou – Grecii de pretutindeni, RTV elenă de stat, prof. dr. Cosmin Dumitrescu, Preşedintele Societăţii Culturale Bizantine, doamna Sonia Enache, coordonator Învăţământ, Uniunea Elenă din România, doamna Mariana Conduraru, preşedinta Comunităţii de prietenie româno‑elenă Sfinţii Constantin şi Elena din Aspropyrgos, împreună cu olimpicul premiat în 2019 Octavian Pavăl, doamna Ana‑Maria Cuciureanu, preşedinta Asociaţiei Femeilor Românce din Grecia, şi, bineînţeles, preşedinţii şi olimpicii de la comunităţile elene teritoriale. Atmosfera a fost una caldă, umbrită doar de absenţa din motive medicale a Preşedintelui, domnul profesor Dragoş‑Gabriel Zisopol.
A fost, cu adevărat, sărbătoarea limbii elene. „The Greeks must have a word for it”, spun englezii atunci când caută un cuvânt care să dea un nou sens şi nu găsesc un astfel de cuvânt în limba lor! „Grecii ar avea un cuvânt pentru asta”, deci. Dar cum a apărut această percepţie a limbii greceşti? În conştiinţa europenilor, limba greacă a fost întotdeauna obiect de admiraţie. Aceasta, desigur, se întâmpla în epoci în care europenii includeau în obiectele educaţiei lor şcolare şi cunoaşterea limbii (vechi) greceşti prin intermediul învăţării textelor antice. În ceea ce priveşte limba greacă, producerea unei bogăţii uriaşe de cuvinte a fost consecinţa firească a unei evoluţii fără precedent a spiritului elen. Într‑adevăr, a fost necesară crearea unei multitudini de cuvinte în toate domeniile ştiinţifice (filosofie, ştiinţă, teatru, poezie, istorie, literatură, educaţie, viaţa de zi cu zi etc.), pentru a exprima nevoile de comunicare. Dacă este corectă estimarea lui Willamowitz ‑ doar o cincime din textele antice au supravieţuit ‑, atunci s‑ar putea presupune că cele 125.000 de cuvinte (conţinute în Liddell‑Scott‑Jones Dictionary of Ancient Greek) sau cele 200.000 de cuvinte (care există în Hellenic‑Spanish Dictionary of the Ancient al lui F. Adrados) ar fi, de fapt, mult mai multe. Comoara lexicală a limbii elene – mai ales de‑a lungul prezenţei sale atemporale – justifică pe deplin spusele englezilor.
Totuşi, trebuie să remarcăm că, în ciuda a ceea ce se crede de obicei, nu contează atât de mult sau doar numărul de cuvinte. Mai importante sunt semnificaţiile pe care le deţine o limbă. Prin urmare, zicala englezilor ar fi mai corectă dacă ar spune: „Grecii vor avea un asemenea sens şi un cuvânt care să‑l exprime”! „Din epoca în care a vorbit Homer şi până astăzi, vorbim, respirăm şi cântăm aceeaşi limbă”, scrie Georgios Seferis, descriind simplu şi plastic atemporalitatea, bogăţia emoţională şi atitudinea faţă de viaţă şi de ceea ce este esenţă, aşa cum se reflectă în limba greacă. Limba greacă este una dintre cele mai longevive limbi din lume şi cea mai veche limbă scrisă, cu o bogată tradiţie literară, din Europa. O limbă care a avut şi continuă să aibă o varietate de efecte directe şi indirecte asupra aproape tuturor limbilor din Europa şi, prin intermediul acestora, asupra multor limbi din întreaga lume.
Deci, ce este limba greacă? Este limba lui Homer şi a lui Tucidide, a lui Sofocle şi a lui Aristotel, este limba celor mai importante texte ale creştinismului, ale cronicilor bizantine, este limba lui Solomos şi a lui Palamas, a lui Elytis, a lui Ritsos, a doamnei Kiki Dimoula şi a lui Thanassis Valtinos, este limba care documentează şi reflectă continuitatea elenismului: din Antichitate până în zilele noastre. Este, de‑a lungul secolelor, limba‑sursă de inspiraţie pentru creatori, pentru oamenii de litere şi arte şi nu poate lăsa indiferent şi nepăsător nici pe cel mai pretenţios dintre cei ce se aventurează să călătorească în ea. Limba greacă merită învăţată şi iubită. Atât pentru însuşirile sale, dar mai ales pentru că a exprimat cu bogăţie de mijloace o cultură uriaşă, care a modelat şi codificat vocabularul superior şi semnificaţiile cele mai profunde ale culturii occidentale. Desigur, merită şi cinstită, ca o moştenire valoroasă şi un fundament de neînlocuit al identităţii naţionale a elenismului.
„Continuitatea limbii elene, vorbită în Elada fără întrerupere de mai mult de 40 de secole, de 28 de secole folosind acelaşi alfabet, i‑a permis culturii greceşti – afirmă în salutul d‑sale Preşedintele Uniunii Elene din România, domnul Dragoş Gabriel Zisopol, prin intermediul doamnei Vicepreşedinte al Uniunii Elene Olimpia Bândea, la evenimentul desfăşurat în Aula Academiei Române şi organizat de Ambasada Elenă – să contribuie şi să‑şi aducă, în continuare, aportul esenţial la patrimoniul cultural mondial.(…) Cuvintele lui Vaggelis Iliopoulos, candidat la Premiul Andersen în anul 2018, mă îndreptăţesc să susţin acest lucru: «Dacă, într‑o bună zi, cuvintele greceşti ar hotărî să plece, nu ar rămâne doar elenii fără posibilitatea de a gândi şi de a se exprima. În toate limbile, cu precădere în domeniile filosofiei şi ştiinţelor, s‑ar lăsa întunericul. Deoarece limba elenă este lumină, lumina civilizaţiei. O lumină plină de suflet».”
