Luiza Barcan: Rodica Lomnăşan şi poveştile ei mediteranene
O particularitate a lucrărilor Rodicăi Lomnăşan o reprezintă detaşarea de „coaja” lucrurilor, în favoarea unui interes sporit pentru „miezul” motivelor abordate.
Înstrăinată cumva de viaţa artistică a capitalei din ultimii trei ani, am avut prilejul în luna octombrie a acestui an să mă bucur de o expoziţie cu totul specială, rod al unei experienţe de viaţă dar nu mai puţin al unei experienţe artistice asumate. E vorba despre expoziţia de pictură şi gravură intitulată „Poveşti 
mediteranene”, deschisă la Institutul Cultural Român şi semnată de graficiana Rodica Lomnăşan.
Pe autoare o cunosc de la începutul anilor ’90, pe când amândouă, fiind congenere, ne căutam locul şi rostul într-o lume artistică la fel de puţin prietenoasă ca şi societatea românească postdecembristă, în ansamblul ei.
Am avut-o ca invitată într-una dintre ediţiile celebrei emisiuni „Serata muzicală TV” a regretatului Iosif Sava pentru că era artistă tânără, la început de drum şi îmi plăcea mult ce lucra. Iosif Sava inventase la sfârşitul lui 1997 o rubrică specială în talck show-ul său: vernisajul în direct. În fiecare sâmbătă panotam într-unul dintre studiourile mamut ale TVR-ului câte o expoziţie şi îl invitam pe autor la un dialog despre creaţia lui, cuprins în inegalabilul show, marca Iosif Sava. După împrietenirea de la „Serată” drumurile noastre s-au despărţit şi apoi s-au intersectat din nou, după mai bine de 17 ani, cu ocazia personalei Rodicăi Lomnăşan de la ICR. A fost un interval în care artista şi-a cristalizat pe deplin personalitatea, aşa cum cum aveam să constat, vizionându-i cele mai noi lucrări.
Rodica Lomnăşan s-a născut la Alamor, judeţul Sibiu, în 1965, şi a absolvit secţia de grafică a Universităţii 
Naţionale de Arte în 1994. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România a devenit, în 2010, şi membră a EKATEK – Cyprus Chamber of Art. Pe insula Cipru, în jumătatea grecească, Rodica Lomnăşan a trăit şi a lucrat în ultimii ani. Acolo a deschis mai multe expoziţii, la Muzeul de Gravură Hambis – Plataniskia, în 2009 şi la Limassol în acelaşi an, la Nicosia în 2007 şi la Kallepeia în 2006. În 2009, în cadrul workshop-ului de vară de la Muzeul de Gravură Hambis, Rodica Lomnăşan a primit Premiul oferit de Hellenic Bank pentru predarea de tehnici de gravură. Bogata activitate artistică a graficienei se reflectă şi în numeroase participări la expoziţii de grup, mai ales peste hotare, precum şi în câteva personale deschise în Belgia şi Olanda. Iar în octombrie expoziţia de pictură şi gravură „Poveşti mediteranene”, deschisă la Institutul Cultural Român din Bucureşti, a venit ca o recapitulare şi ca o încununare a experienţei trăite pe insula Cipru.
Seriile de lucrări expuse de Rodica Lomnăşan la ICR, realizate între anii 2009 şi 2015 ar putea fi definite ca un răgaz de visare levantină într-un spaţiu miraculos, scăldat în lumina limpede şi puternică a sudului, 
un spaţiu aşezat, aşa cum multe insule greceşti sunt, între o mare care-şi schimbă necontenit culorile şi un şir de munţi stâncoşi, cu vegetaţie puţină, dar ispititori pentru ochiul de artist prin formele lor surprinzătoare, prin perspectivele aeriene unice pe care le percepe cel ce-i contemplă. În mod vădit, arta Rodicăi Lomnăşan s-a ridicat pe o treaptă superioară datorită contactului nemijlocit cu această natură generoasă. Aş putea spune că, într-un anume fel, întâlnirea ei cu Mediterana se aseamănă întâlnirii pictorilor români interbelici cu spaţiul deja legendar al Balcicului. Mulţi dintre interbelici şi-au schimbat radical stilul şi s-au definit plenar ca artişti abia prin contactul cu lumina sudului, cu peisajul maritim şi stâncos al Balcicului pe atunci amprentat de stilul de viaţă al turcilor şi tătarilor ce-l populau.
În priză directă cu natura mediteraneană, căreia i-a smuls legendele, poveştile şi atmosfera, Rodica Lomnăşan a început să picteze, dezbărată de orice inhibiţie, în tehnica uleiului şi în acuarelă, continuând să lucreze şi gravură în tehnica aquaforte pe plăci de cupru. Gravura realizată prin suprapunerea de plăci se apropie şi ea de pictură, prin policromie.
„Am început această serie de lucrări ca o poezie închinată naturii, într-un loc în care timpul pare să se fi oprit. Timpul petrecut în acest spaţiu, încărcătura legendară a locului mi-au inspirat o nouă viziune asupra naturii din jur şi asupra unor elemente simbolice cheie. Aici s-au amestecat în timp civilizaţii, religii, tradiţii – toate lasând în aer o atmosferă cu totul specifică, greu de definit, dar care îţi încarcă sufletul pozitiv”, mărturiseşte artista despre lucrările născute în Cipru pe parcursul a şase ani. Într-adevăr, Rodica Lomnăşan a selectat din multitudinea de provocări culturale şi vizuale pe care le oferă din preaplin spaţiul cipriot motivele cheie: mitul Afroditei, zeiţa născută din spuma mării, legenda despre pierduta Atlandidă pe care şi-o revendică multe insule, printre care şi Cipru, măslinul, arbore-simbol al spaţiului mediteranean, rodia, de asemenea un fruct încărcat de conotaţii spirituale,
roşcovul, precum şi multe alte motive specifice locului: vietăţi marine, stânci cu forme bizare, elemente de arhitectură vernaculară. În esenţă, lucrările expuse de Rodica Lomnăşan la ICR sunt peisaje, însă nu dintre cele obişnuite, ci mai curând proiecţii onirice ale naturii percepute de artistă în anii petrecuţi acolo. Lentoarea levantină e vizibilă în aproape toate compoziţiile, gândite, majoritatea, pe orizontală, în forme unduioase, statice, contemplative.
O particularitate a lucrărilor Rodicăi Lomnăşan o reprezintă detaşarea de „coaja” lucrurilor, în favoarea unui interes sporit pentru „miezul” motivelor abordate. Artista introspectează interiorul unui fruct, de pildă rodia, punând în valoare geometria surprinzătoare a sâmburilor acesteia. Rodia, simbol al spaţiului mediteranean, apare proiectată, într-un joc liber al imaginaţiei, pe un fundal marin. Vietăţi ale mării sunt tratate în spirit ludic, transformate în personaje ale poveştii pe care Rodica Lomnăşean o narează cu mijloace plastice mult diversificate. În lumina limpede a sudului se detaşează arhitecturi ale locului, tratate în tehnica acuarelei, pentru care artista dovedeşte o reală înzestrare. Iar peste toate acestea, tronează ca un spirit al locului, zeiţa frumuseţii, Afrodita, cea care incită prin simpla ei evocare plastică la o incursiune în istoria veche a unor spaţii creatoare de cultură şi civilizaţie din bazinul mediteranean.
Mai mult decât că ne-a făcut părtaşi ai unei experienţe personale, expoziţia Rodicăi Lomnăşan a fost o invitaţie directă la visare, la detaşare de un cotidian deprimant. Locurile pe unde artista s-a lăsat furată de vrajă au devenit toposuri plastice recognoscibile, purtând amprenta unei delicate şi rafinate personalităţi creatoare.
