În dialogul cu mine, pe parcursul prezentării cinematografice, regizorul Ioan Cărmăzan a prezentat date de „ultimă oră” privitoare la Procesul Păsării brâncuşiene, a vorbit şi despre contribuţia sa scenaristică la
filmul Brâncuşi din eternitate de Adrian Popovici
În acest an jubiliar Brâncuşi, când s-au împlinit 140 de ani de la naşterea ilustrului sculptor, Fundaţia „Convergenţe Europene”, condusă de harnica preşedintă Mihaela Mostavi, a pus la cale, în parteneriat cu Uniunea Cineaştilor din România, Fundaţia Arte Vizuale, Primăria comunei Peştişani, Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” din Peştişani, şi cu sprijinul Consiliului Naţional al Cinematografiei din România, al Consiliului Judeţean Gorj, Primăriei Târgu Jiu şi Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj, un binevenit 
proiect cultural-cinematografic, „Omagiu lui Brâncuşi”, acasă la Brâncuşi, în Târgu Jiu, Hobiţa şi Peştişani. Am avut onoarea şi bucuria să particip la această complexă manifestare cultural-cinematografică, ba mai mult, să prezint toate filmele incluse în programul celor trei zile omagiale, şi mărturisesc că această călătorie cu cinematograful, acasă la Brâncuşi, a fost una dintre cele mai benefice şi rodnice iniţiative pe care le-am întâlnit în cam îndelunga mea activitate profesională şi obştească, de-a lungul anilor. În rândurile care urmează, câteva argumente în susţinerea acestei opinii.
Prima zi a manifestării a debutat în Sala Maură a Palatului Administrativ din Târgu Jiu, unde – după „prologul” unei bogat informative conferinţe de presă – a urmat un regal intelectual, conferinţa „În lumea lui Brâncuşi”, susţinută de acad. Răzvan Theodorescu (care s-a referit, cu informaţii insolite, îndeosebi la „Contextul cultural românesc al momentului Brâncuşi”) şi de criticul şi istoricul de artă prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu (care, vorbind despre „Brâncuşi şi semnificaţia operelor sale”, ilustrând discursul cu imagini fotografice reprezentative, a realizat, practic, un palpitant „scenariu de lung metraj” al unui posibil film consacrat creaţiei brâncuşiene). În continuare, a rulat docu-drama Brâncuşi de Cornel Mihalache, un amplu film cvasi-documentar consacrat genialului sculptor. Mi-a revenit misiunea să prezint acest film, dar, declinându-mi competenţa privitoare la arta plastică – mai ales după discursul savant al antecesorilor mei –, m-am referit în special la creaţia cinematografică şi la regizorul în cauză, talentatul Corneliu Mihalache, intrat în cinematografie imediat după decembrie ’89, cu scurt metrajul De Crăciun ne-am luat raţia de libertate, realizat împreună cu Cătălina Fernoagă, şi autor, în continuare, al unor filme memorabile, printre care scurt metrajul Coloana, Hobiţa şi tractorul (despre tentativa demolării coloanei infinite în anii regimului dictatorial), sau, printre care, recent, un antologic lung metraj TV Canalul, cu Claudiu Bleonţ în rol principal, după o splendidă piesă a dramaturgului de limbă maghiară Kincses Elemér. Docu-drama Brâncuşi, realizată în 1996, pe când regizorul era în echipa Studioului „Alexandru Sahia” conţine informaţii substanţiale din scrierile marelui sculptor, dar şi imagini din atelierul parizian al sculptorului sau din expoziţia din New York. Pentru că m-am aflat la Târgu Jiu, în cuvântul meu am simţit nevoia să cinstesc şi memoria unui cineast neprofesioinist din partea locului, care ne-a părăsit în urmă cu câţiva ani, după ce a realizat un film despre Brâncuşi, în care a jucat rolul principal, e vorba despre Dumitru Călugăru, despre care am aflat de la actori ai Teatrului „Elvira Godeanu” din localitate, că a lăsat urme durabile în memoria localnicilor, printre altele şi pentru că, adoptat de teatrul local în ultimii ani de viaţă, a filmat câteva spectacole ale respectivei instituţii, filme care există şi astăzi.
În ziua a doua a manifestării, după amiază, pe prispa Casei Muzeu „Constantin Brâncuşi” din Hobiţa, a avut loc un emoţionant spectacol de teatru, „Brâncuşi la Hobiţa” de Ion Cepoi, interpretat de doi actori ai Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, Valeriu Bîzu (în rolul lui Brâncuşi) şi George Drăghescu (un actor local care editează şi o mini-revistă cultural-umoristică, „Ceaşca de cafea”, ajunsă la numărul 150). În seara aceleiaşi zile, în aer liber, la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” din Peştişani au rulat trei filme consacrate unor personalităţi gorjene, şi anume Paşi spre Brâncuşi de Adrian Petringenaru, Maria Tănase la infinit (Cântăreaţa sufletului românesc) de Ana Simon şi lung metrajul Tudor de Lucian Bratu. Am avut onoarea şi plăcerea de a prezenta şi aceste filme. Filmul Paşi spre Brâncuşi, de pildă, a fost realizat de regizorul Adrian Petringenaru în anul 1966, cineastul a realizat, deopotrivă, documentare, filme de animaţie şi lung metraje cu actori (printre care Tatăl risipitor, Rug şi flacără, Femeia din Ursa Mare, Cireşarii, Aripi de zăpadă, Cetatea ascunsă, Există joi?, un film care rula la Cinematograful bucureştean „Scala” în zilele Revoluţiei Române din decembrie ’89). Maria Tănase la infinit de Ana Simon – o regizoare româno-elveţiană, care a fost nora ilustrului actor francez Michel Simon, fiind căsătorită cu fiul acestuia, actorul şi regiorul François Simon – este un superb film documentar despre ilustra cântăreaţă naţională, realizat în 2015, în care este „punctată” şi relaţia sufletească dintre Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi. Filmul Tudor a fost realizat de regizorul Lucian Bratu în 1963, pe un scenariu de Mihnea Gheorghiu, cu Emanoil Petruţ (Tudor) în distribuţie, alături de George Vraca (Banul Brâncoveanu), Alexandru Giugaru (Boier Glagoveanu), Lica Gheorghiu (Aristiţa), Geo Barton (Benescu), Ion Besoiu (Zoican), Amza Pellea (Gârbea fiul), Ion Dichiseanu (Oarcă), Olga Tudorache (Doamna Şuţu), Ernest Maftei (Pârvu), Toma Dumitriu (Mitropolitul), Fory Eterle (Raşid Paşa), Petre Gheorghiu (Dinu), Luminiţa Iacobescu (Tinca).
Cea de a treia zi a programului omagial Brâncuşi a conţinut cel puţin două evenimente ieşite din comun. În primul rând dimineaţă, între orele 11.00 şi 12.00, la toate liceele gorjene, s-a desfăşurat „Ora Brâncuşi”, în care a rulat documentarul Coloana sau Lecţia despre infinit de Laurenţiu Damian. Împreună cu doamna Mihaela Mostavi şi cu cineastul Mihai Gheorghiu – un permanent sprijin de specialitate al manifestării – am participat la unul dintre liceele gorjene care au găzduit „Ora Brâncuşi”, la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, prezentând, în faţa unui amfiteatru suprapopulat şi entuziast de elevi şi profesori, filmul lui Laurenţiu Damian Coloana sau Lecţia despre infinit, în care autorul corelează lecţia despre infinit şi nemurire a lui Constantin Brâncuşi cu lecţia despre cerc şi lecţia despre cub ale lui Nichita Stănescu (aşa a simţit el nevoia) într-o sinteză artistică tulburătoare, impresionantă. Seara, în Parcul „Coloanei fără sfârşit” din Târgu Jiu s-a desfăşurat un substanţial şi atractiv program cinematografic consacrat în principal lui Constantin Brâncuşi şi altor personalităţi gorjene, cu intermezzo-uri de muzică clasică şi aforisme din volumul „Aşa grăit-a Brâncuşi” de Sorana Georgescu Gorjan. Programul a fost moderat de actriţa româno-canadiană (şi, totodată, gorjancă) Claudia Motea, pe care am simţit nevoia s-o prezint publicului din parcul Coloanei. Absolventă a clasei de actorie Virgil Ogăşanu de la Facultatea de Arte „Geo Saizescu” din Universitatea „Hyperion”, actriţa Claudia Motea, aflată prin anul 2000 într-un turneu american cu spectacolul lui Silviu Purcărete „Danaidele” (în care jucau, printre mulţi alţii, Radu Beligan şi Coca Bloos), a decis să nu se mai urce în autocarul românesc care pleca din centrul New York-ului spre aeroport. După un deceniu şi-un pic de „aventură” americană şi, îndeosebi, canadiană, perioadă în care a ajuns pe coperta unor reviste culturale, cinematografice, Claudia Motea s-a întors în România, cu un women-show palpitant, „Niciodată o fată ca mine” (în care-şi povestea aventura americano-canadiană), un show cu care cucerea Marele Premiu la Festivalul de Teatru „Hyperion”. Ca urmare, împreună cu regizorul Al.G.Croitoru (care i-a fost profesor în anii studenţiei), au scris un scenariu de film pentru spectacolul Iubeşte-mă America! (în care actriţa, pe scenă, dialoga cu vreo zece personaje interpretate pe ecran tot de ea, printre care bunica personală, alţi membri ai familiei, o prietenă din Republica Moldova, personaje americane sau canadiene), un spectacol care s-a bucurat de mare succes în ţară şi peste hotare. La seara cultural-cinematografică din Parcul „Coloanei fără sfârşit” a participat şi prof. univ. dr. Ioan Cărmăzan, preşedintele Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (U.A.R.F.), împreună cu care am prezentat, în dialog, substanţialul program cinematografic al serii. Seara cinematografică Brâncuşi a conţinut câteva reprezentative filme de ieri şi de azi consacrate ilustrului sculptor, filmul lui Erich Nussbaum din 1966 Brâncuşi la Tg. Jiu, trei filme din ciclul dedicat sculptorului de regizorul Pavel Constantinescu în anul 1970, Atelierul (un scurt metraj documentar în care l-am simţit cu adevărat „acasă” pe eminentul sculptor), Mărturii (cu mărturiile de căpetenie ale inginerului Georgescu Gorjan – cel care a găsit soluţia tehnică a înălţării coloanei brâncuşiene - şi ale sculptorului Ion Alexandrescu, cel care a dăltuit Poarta Sărutului) şi Procesul Păsării (cu datele pe care le avea la ora respectivă regizorul filmului), eu prezentând şi celelalte filme ale ciclului semnat de Pavel Constantinescu, şi anume, Sărutul, Păsările, Doamna Pogany, apoi Sculpturi în lemn şi Ovoidul, programul cinematografic Brâncuşi incluzând şi filmul foarte personal, mai recent, al regizorului Francisc Mraz, Concert pentru domnişoara Pogany, clarinet şi Brâncuşi, din 1997. În finalul serii cinematografice a rulat filmul din 1986 al regizorului Laurenţiu Damian Maria Tănase , un film interzis de cenzura anilor ’80. În dialogul cu mine, pe parcursul prezentării cinematografice, regizorul Ioan Cărmăzan a prezentat date de „ultimă oră” privitoare la Procesul Păsării brâncuşiene, a vorbit şi despre contribuţia sa scenaristică la filmul Brâncuşi din eternitate de Adrian Popovici, l-a prezentat detaliat pe regizorul Francisc Mraz, care i-a fost student, a mărturisit că a scris şi el un scenariu despre Maria Tănase, ba mai mult, că se află în posesia unui scenariu despre ea însăşi scris chiar de Maria Tănase.
■ În imagine: Criticul şi istoricul de artă, prof.univ.dr. Cristian Robert Velescu, acad. Răzvan Theodorescu şi criticul de film Călin Căliman în curtea Casei Muzeu Constantin Brâncuşi de la Hobiţa, pe prispa casei memoriale, Mihaela Mostavi, preşedinta Fundaţiei „Convergenţe Europene”, iniţiatoarea programului cultural-cinematografic „Omagiu lui Brâncuşi”, desfăşurat la Târgu Jiu, Hobiţa şi Peştişani. Foto: Mihai Gheorghiu
