Poem de Cassian Maria Spiridon
Dintr-o haltă părăsită
Cassian Maria Spiridon
* * *
când inima-i cu totul între gheţuri
tu îţi reverşi întreaga iubire
peste adunarea de oase îmbrăcate în piele
mă curpinzi cu genele-n lacrimi
ce se revarsă îngăduitoare
dintre pleoape
sub un cer
de îmbătrânite ere
şi sorii în rotire
ne urmăresc privirea
sfâşietoare e clipa
în care dragostea ne-nfăşoară
atât rămâne
din permanenta alergare
printre stânci
între creneluri
eşti precum e Luna
pe cerul verii treierat de stele