Mi‑a trimis cineva inscripția alăturată și m‑a întrebat: Aveți știre și explicație la asta? I‑am răspuns: Mulțumesc. Uitasem de placa asta. Nu e vorba de Dacia din Carpați, ci de numele Danemarcei în Evul Mediu. Această omonimie se datorează unei confuzii, propagată de cărturari, când ignoranța era mai mare decât cunoașterea. Cunoașterea a sporit mult de atunci până în zilele noastre. Și ignoranța tot așa. Vaticanul a cimentat confuzia. Călugărul Adam von Bremen a raportat la cancelaria Vaticanului în 1066 că a reușit să creștineze Danemarca, numită Daneland (Țara danezilor) și Dania. Papa Alexandru II (1061‑1073) și‑a frecat mâinile de bucurie că și‑a pus mănușile sale albe pe Dania. De multă vreme și zadarnic încercau papii să acapareze Dacia, cucerită cândva de Traian. Așa că s‑au consolat înlocuind o literă: Dania>Dacia în documente și pe hărți, că tot confundau cărturarii vremii cele două țări.
Această confuzie se adaugă peste cea lansată în secolul al VI‑lea de către episcopul Got romanizat Iordanes, originar din Moesia. El se dădea drept Get, întrucât era mai de fală așa. Scrierea lui De origine actibusque Getarum s‑a transmis peste secole în diferite variante, cu erori de transcriere și contribuții individuale. Oricum, Iordanes e un istoric controversat.
Cercetătorul danez Arne Søby Christensen a studiat Getica prin comparație cu alte surse de pe atunci. A ajuns la concluzia că Iordanes a plăsmuit o istorie fictivă, ca să tragă spuza Geților pe turta Goților. Iordanes mistifică zvonuri populare grecești și romane, în care amestecă antroponime din Europa de Nord, interpretate greșit. Scopul lui a fost să transfere bunul renume pe care îl aveau Geții în Imperiul Roman asupra Goților, ce erau priviți ca fiind niște țopârlani. Această teorie e singura acceptată de toate universitățile și academiile. Dintre teoriile trase de păr și fără temei științific, sunt mai hazlii acestea două:
Americanul Walter Goffart (The Narrators of Barbarian History, Princeton, 1988, p. 70) spune, fără dovezi, că Getica lui Iordanes se alătura la propaganda împăratului Iustinian, care dorea să se știe că Goții nu făceau parte din lumea romană. Explicația lui vine de‑a‑ndoaselea, ca și cum Iordanes ar fi scris în defavoarea Goților.
Jakob Grimm și fratele său Wilhelm au cules povești folclorice germane și le‑au modificat. Au plagiat povești folclorice franțuzești publicate de Charles Perrault și au pretins că erau germane. Jakob a afirmat oral și în scris la Academia Germană în 1846 identitatea Goților cu Geții și cu Dacii. A anexat Geții și Dacii la popoarele germanice.
În zilele noastre, s‑a întors roata. Unii români declară că, dimpotrivă, Geții erau Goți. Ei iau în serios balivernele contelui Carlo Troya (1784‑1858). În plin curent al Romantismului din literatura italiană, contele pornește de la Iordanes și pune semnul egalității totale între Goți și Geți. El afirmă că Goții erau Geți sau Daci și că făceau parte din același neam cu Decebal, Burebista, Deceneu și Zamolxe. Și voilà geto‑dacii lui Troya: Genseric (regele vandalilor), Ostrogota, Berismund, Sigismund, Thorismund, Unnimund, Achiulf, Ataulf, Ediulf, Fridulf, Vidulf, Ulfila (Wulfila), Wulfstan, Alaric, Amalaric, Arderic, Atalaric, Atanaric, Ermanaric, Eutaric, Iungeric, Singeric, Videric, Valamir, Videmir, Unalamer, Athanagild, Leovigild, Tribigild, Alariv, Velavarans, Vinitar, Fritigern, Gundeuc, Gutingi, Nubitar, Rollon, Safrax, Sigesario, Sigge, Suerid etc. Femei: Amalasunta, Arevagni, Brunhilda, Valodamarca.
Am văzut cam toți pe cineva – nu spun cine, persoană importantă – afirmând sus și tare că pe Ulfila (Wulfila) îl chema *Vulpilă. Eroare! Și cică a tradus Biblia în limba Geților. Fals! A tradus‑o în limba Goților. E prima traducere a Bibliei într‑o limbă germanică. Manuscrisul original se află la Uppsala. Dicționarele etimologice ale limbilor germanice arată cum au evoluat cuvintele de la Ulfila încoace. Niciun cuvânt românesc nu poate fi pus în legătură cu traducerea lui Ulfila.
Ulf și Wulf sunt înrudite cu germ. Wolf=lup. Ulf apare în cuvintele compuse terminate cu ‑ulf notate de Troya. Fridulf: vine din germana veche fridu=pace + ulf =lup. Prenumele Ulf, Olof, Olaf și feminin Ylva sunt răspândite în Suedia zilelor noastre. Numele Gotului Sigge e frecvent în Suedia.
Numele menționate de Troya, compuse din două cuvinte alăturate, sunt tipice pentru structura lexicului din limbile germane. Athanagild: vine din gotică athns=un an + gild=bani, tribut (germană: Geld=bani). Sigismund: din germana veche sieg=victorie + mund=protecție. Thorismund: de la zeul nordic Thor. Particula ‑ric (=bogat) se regăsește azi la cei pe care îi cheamă Erik, Fredrik, Boldrick. Ermanaric conține numele germanic Herman. Rollon e numele dat de francezi vikingului Gånge Rolf, originar din Kattegatt, strâmtoarea dintre Danemarca, Suedia și Norvegia, întemeietorul ducatului Normandie în anul 911. Troya susține că Rollon s‑a născut în Dacia de la Dunărea de Jos și afirmă că toți vikingii din Scandinavia veniți în Normandie erau geto‑daci sadea. Cică veneau din zona Carpato‑Dunăreană și că au ajuns în Franța ocolind prin Scandinavia. Niciunul din numele Goților numiți de Troya nu e atestat la Daci, Geți sau Traci. Nu seamănă cu nume românești. Sunt nume germane.
Citez din Enciclopedia Națională a Suediei: Geter (lat. Getae), forntida thrakiskt stamförbund vid nedre Donau. (…) Geterna förväxlades ofta av senare historiker med goter och kom så att figurera i glorifierande genealogier under svensk stormaktstid. (Nationalencyklopedin, vol. 7, 1992)
„Geți (lat. Getae), veche uniune tribală tracică la Dunărea de jos. (…) Geții au fost adesea confundați de istoricii de mai târziu cu Goții și au figurat în genealogii glorificatoare în epoca de mare putere a Suediei [1611‑1718].”
Zalmoxis, Salmoxis, Zamolxis, ktonisk (underjordisk) gud hos antikens geter (…) Då detta folk senare ofta kom att förväxlas med såväl goter som götar framfördes bland den svenska stormaktstidens vidlyftiga historiespekulationer påståendet att Sverige skulle ha erhållit sina första lagar av Zalmoxis.” (Nationalencyklopedin, vol. 20, 1996)
„Zamolxe, zeu chtonic (subteran) al Geților din Antichitate (…) Acest popor a fost ulterior confundat cu Goții, în epoca în care Suedia a fost o mare putere și s‑au formulat ample speculații istorice printre care și afirmația că Suedia și‑ar fi primit primele legi de la Zamolxe.”
Este amuzant că în ziua de azi unii se mai lasă păcăliți de ignoranța și erorile istoricilor vechi. Mai e și gogorița că imperiul lui Burebista se întindea până în sudul Africii. Entuziaștii pretind că au găsit dovada. Cică Burii din Africa de Sud sunt urmașii dacilor lui Burebista și sunt numiți Buri după numele lui Burebista, care i‑a dus până la capătul pământului și i‑a uitat acolo. Ei nu știu că Burii din Africa de Sud sunt coloniștii olandezi stabiliți ca fermieri. Cuvântul bur vine din olandeză boer=fermier, înrudit cu germanul Bauer=fermier.
Fantezia ultra‑patrioților a lansat nostimada care circulă pe Net, cum că unii români au grupa sangvină a îngerilor și carevasăzică se trag din îngeri. Țineți‑vă bine să nu cădeți pe spate râzând! Iată un citat de pe Net: „Aveţi Rh negativ la sânge? Aţi putea fi urmaşii îngerilor căzuţi (extratereştrii Nephilim) din Biblie!” Sursa: https://www.lovendal.ro/wp52/aveti‑rh‑negativ‑la‑sange‑ati‑putea‑fi‑urmasii‑ingerilor‑cazuti‑extraterestrii‑nephilim‑din‑biblie/. Cum s‑a putut afla ce grupă sangvină au îngerii? Și uite așa ajunserăm să ne tragem din îngeri, din extratereștri și din personaje mitologice. Alt site zice că „acest tip de sânge a luat naștere când s‑a utilizat ADN‑ul de la extratereștri, mixat cu cel de la o maimuță”. Asemenea afirmații ridicole vin de la niște naivi sau de la vreun Păcălici?
Neadevărul nu duce la nimic bun. Patriotismul nu înseamnă să modificăm istoria strămoșilor noștri și să ne amăgim cu visuri parfumate. Nu ne ridicăm în ochii nimănui, lăudându‑ne cu falsuri istorice. Cine n‑are cu ce să se remarce prin el însuși e liber să se laude cu ce poftește, chit că se face de râsul curcilor. Unii glorifică trecutul paradiziac, pe care țara nu l‑a avut. Ei nu sunt în stare să‑și îmbunătățească propria situație în viață și se cred în stare să transforme țara într‑un paradis. Nu îmbunătățim viitorul, modificând trecutul.
Se înduioșează unii preamărind vremurile fericite din Dacia Felix. Fericirea putea fi pentru cei din vârful piramidei sociale. Nu și pentru cei de la baza piramidei. Aurul îngrămădit de nobilii daci a fost extras de către minerii daci, care trudeau din greu și încă de pe atunci puteau cânta: Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă‑n poartă. Chiar dacă or fi fost vremuri fericite pentru unii, „Nicio durere nu e mai mare decât să‑ți amintești de vremurile fericite în mizerie” (Nessun maggior dolore che ricordasi del tempo felice ne la miseria, Dante Alighieri, Infernul, V, 121‑123).
Nu e științific să pornim de la o prejudecată măgulitoare, ca apoi să căutăm dovezile care să confirme prejudecata, cum au făcut Iordanes și Jakob Grimm sau alții. Dovezile invocate nu se potrivesc cu dorințele și părerile. Asemenea dovezi stârnesc râsul.
Noi, românii, n‑avem nevoie să ne fabricăm un alt trecut, iluzoric și fals. Întotdeauna și pretutindeni sunt oameni nemulțumiți de situația prezentă. Dacă realitatea nu ne place, nu putem s‑o schimbăm înduioșându‑ne și nici falsificând‑o. Ci punând mâna pe carte și spinarea la treabă.
■ Scriitor, eseist, publicist
Victor Ravini
