Centenara Ideea Europeană continuă seria aniversară de evenimente, prin care marchează 20 de ani de la înfiinţarea Fundaţiei Culturale Ideea Europeană. Începută cu lansarea unui debut sub semnul Sfântului Gheorghe, Timpul care se varsă în veşnicie. O scurtă biografie a satului Sfântu Gheorghe de Anca Simitopol, la Bucureşti, în Grădina de vară a Muzeului Naţional al Literaturii Române, sub semnul Purtătorului de Biruinţă Sfântul Gheorghe, marţi, 3 octombrie 2023, Amfiteatrul Colegiului Naţional „Costache Negri” din Galaţi, în prezenţa unui public foarte numeros, a găzduit proiectul „România citeşte în era digitală”, organizat de Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi susţinut de Ministerul Culturii. Proiectul a continuat la Liceul teoretic „Octav Onicescu” din Bucureşti, apoi – în Sala Europa a Consiliului Judeţean Ialomiţa, amfitrion fiind Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” din Slobozia, reprezentată prin doamna Elena Balog, director al acestei instituţii naţionale.
Printre numeroşii invitaţi, Dana Oprica, Florin Zamfirescu şi Aura Christi au vorbit aplicat şi inspirat despre România citeşte şi era digitală, despre inteligenţa artificială şi Ţara noastră azi, despre magie şi actorie, despre scris şi arta de a fi tu însuţi. Despre Premiul Nobel pentru literatură şi valorile româneşti reale. Despre poezie şi austeritate. Despre relaţia maestru‑ucenic. Despre Contemporanul. Ideea europeană, care apare sub egida Academiei Române şi despre Nicolae Breban şi una dintre capodoperele d‑sale – Bunavestire – apărută de curând în versiune germană.
La un moment dat, cineva, în amfiteatrul arhiplin al Colegiului Naţional „Costache Negru”, a pronunţat cuvântul miracol. Întrebările au curs avalanşă, reactivând atmosfera dintotdeauna dominantă la evenimentele organizate în biblioteci, amfiteatre ş.a. de Fundaţia Culturală Ideea Europeană.
Fundaţia Culturală Ideea Europeană
Alexandra Ion
România citeşte cu succes în era digitală
După o perioadă de întrerupere pandemică, România citeşte – proiect consacrat al Fundaţiei Culturale Ideea Europeană – se reinventează, aşa cum o fac şi start‑upurile, transformându‑se în România citeşte în era digitală. Au fost alese trei oraşe ale ţării: Galaţi – oraşul de pe Dunăre, Bucureşti – capitala care răspunde la orice chemare culturală – şi Slobozia, oraşul din mijlocul Bărăganului. Au fost alese trei spaţii de desfăşurare: impunătorul amfiteatru, demn de a fi salonul unei universităţi, al Colegiului Naţional „Costache Negri” din Galaţi, sala de conferinţe a Colegiul Naţional „Octav Onicescu” din Bucureşti şi Sala „Europa” din cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa din Slobozia. Andrei Potlog, autorul noului proiect, a pornit la drumul fizic şi creator cu Aura Christi, scriitor şi redactor‑şef al Revistei Contemporanul, cu Florin Zamfirescu, actor de teatru şi film, profesor şi rector al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, şi Dana Oprica, profesor, scriitor şi jurnalist.
Actorii principali au fost cărţile: Florin Zamfirescu, Actorie sau magie; Ioan‑Aurel Pop, Istoria României moderne; Adrian Dinu Rachieru, Voci din exil; Mircea Platon, Treptele umbrei; Nicolae Breban, Bunavestire; Ionel Necula, Filosofia identităţii româneşti; Luiza Barcan, Răsărit · Ανατολή; Silvana Bolocan, Livada Regelui; Eugen Uricaru, Viaţa unui fluture; Carmelia Leonte, Ani de piatră; Dumitru Radu Popescu, O sută şi una de poezii; Liliana Danciu, Romanul din roman; Alexa Visarion, Cealaltă scenă; Constantina Raveca Buleu, Splendor singularis; Maria Zambrano, Filosofie şi poezie; Ştefan Borbély, Modus operandi; Theodor Codreanu, Europa în care putem crede; Mircea Braga, Ultima frontieră; Mircea Gheorghe, Bucuriile şi capcanele lecturii; Răzvan Theodorescu, Cele două Europe.
Participanţii, elevi, profesori, cititori, scriitori, bibliotecari, au demonstrat un real interes pentru întâlnirile cu scriitorii inclusiv prin întrebările care au fost puse. Unii elevi se întrebau ce înseamnă astfel de întâlniri, ce ar trebui să facă, cum să stea, alţii se străduiau să pună cele mai surprinzătoare întrebări, nu neapărat pentru miza de a primi o carte cadou, cu dedicaţia autorului, cât pentru a vedea că ei, elevii, sunt pregătiţi, citesc, vor să afle tot mai mult şi pot înfrunta marea provocare ce va să vină, a lumii de mâine, a erei digitale.
Aura Christi a deschis fiecare eveniment, argumentând, de fiecare dată, alegerea şi necesitatea continuităţii proiectului care se vrea o replică temeinică la clişeul răspândit ca urmare a unor sondaje şi anume că, în România, nu se citeşte decât puţin spre deloc. Aura Christi a prezentat structura întregului proiect, cu cele trei opriri necesare pentru pulsul ţării, şi a introdus în scenă vedetele: cărţile şi scriitorii, nu fără a aduce un elogiu, pe bună dreptate, scriitorilor români, cărţii româneşti, literaturii române. Şi toate astea, la ceas aniversar: 40 de ani de la debutul său absolut în publicaţia Tineretul Moldovei, 30 de ani de la întoarcerea sa în patria strămoşilor, România, un fel de acasă – acasă, şi 20 de ani de la înfiinţarea Fundaţiei Culturale Ideea Europeană.
Florin Zamfirescu a vorbit despre rodul activităţii lui de 40 de ani de teatru – o carte: Actorie sau magie, scrisă zi de zi, după fiecare modelare a tinerilor actori: o carte care are în centru nu literatura, ci omul şi viaţa însăşi cu întreaga gamă de emoţii şi transformări, cu priviri dulci, pătimaşe sau crude, cu gesturi când tandre, când nemiloase şi cu tonuri de toate valenţele. Un actor e nevoit să observe toate acestea la el însuşi şi la ceilalţi pentru a intra în povestea pe care trebuie să o decupeze din epoca sa şi să o aducă, firesc, pe scena unde timpul se topeşte.
Dana Oprica a luat titlul ca o provocare pentru a defini conceptele: era, digitalizarea şi lectura sau noile forme de lectură. Se mai citeşte sau cât se mai citeşte în era digitală? Ce facem cu cărţile, cu publicarea lor, care trece de pe suportul clasic, hârtie, pe suportul electronic? Îşi mai găseşte loc umanitatea într‑o lume condusă de maşini inteligente, create de oameni şi care, poate, vor deveni stăpânii omenirii? Şi‑ar mai găsi loc poveştile în această nouă lume? Răspunsul îl avem în mulţimea de filme, inspirate tot din cărţi, unde roboţii rămân seduşi de aventurile lui Pinocchio, păpuşa care devine om.
Poveştile şi lumea viitorului ne‑au deschis porţile către lumea adâncă a poeziei. Aura Christi, ale cărei poeme au fost traduse în multe limbi de pe câteva continente, a citit poeme din romanul în versuri Geniul inimii, care au lăsat publicul fără respiraţie.
Prima întâlnire a avut loc la Galaţi, în amfiteatrul unui liceu care păstrează esenţa haretiană şi ai cărui elevi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care paşoptistul Costache Negri le‑a lăsat‑o moştenire. Patru ore a durat întâlnirea care a fost ca o întrecere de sine, cu fiecare întrebare şi răspuns ce genera un alt răspuns şi ridica un alt semn de întrebare: scrieţi fără teama de a vă exprima ideile, vă gândiţi mereu la publicul care vă citeşte, ce sfaturi i‑aţi da dacă aţi vedea în faţa dvs. copilul care aţi fost, cum vedeţi sistemul de învăţământ din România, ce trăsături şi capacităţi trebuie să aibă un tânăr care vrea să urmeze actoria ş.a.? Normalitatea umană şi viul au răzbătut, au marcat filonul răspunsurilor. S‑a impus un fel de a rămâne copii pe tot parcursul vieţii, în orice împrejurare.
A doua întâlnire s‑a desfăşurat la Colegiul Naţional „Octav Onicescu” din Bucureşti, a cărui deviză, semnată de matematicianul Octav Onicescu, impresionează: „Creaţia închide ceva din absolutul rece al existenţei, aşa încât legea viitorului, deci şi a tinerilor de astăzi, are următorul enunţ: veţi crea, veţi avea; nu veţi crea, nu veţi fi”. Profesori de matematică, de fizică, franceză, educaţie fizică şi limba română au venit, alături de elevi, să participe la evenimentul organizat de Fundaţia Culturală Ideea Europeană. După expunerile tematice: tripla aniversare, actoria şi magia, lectura în lumea de azi şi de mâine, după cărţile prezentate inspirat, elevii au fost curioşi să afle cum şi de ce scriu poeţii, care este materia primă a unui actor şi de câtă pasiune e nevoie pentru a ajunge un mare actor, cât e magie, scamatorie şi cât adevăr există pe scenă, dacă a fi actor este un sfat bun pentru un tânăr de 16 ani sau, simplu, ce să se facă atunci când vor fi mari? Nu numai întrebări au formulat elevii, ci au exprimat şi emoţii prin lectura unor poezii scrise de Aura Christi, semn de înţelegere a sensibilităţii şi de preţuire pentru omul şi scriitorul Aura Christi.
Sala „Europa” a Consiliului Judeţean Ialomiţa din Slobozia a găzduit cea de‑a treia întâlnire din cadrul proiectului România citeşte în era digitală, gândit de directorul Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, Andrei Potlog. Biblioteca Judeţeană „Ştefan Bănulescu” din Ialomiţa, condusă de doamna director Elena Balog, a fost partenerul necesar acestui demers. Public fidel Bibliotecii a răspuns prezent invitaţiei de a‑i asculta pe Florin Zamfirescu, Aura Christi şi Dana Oprica – ultimele două, prezente pentru a treia oară la astfel de evenimente organizate la Slobozia, ai cărei cititori sunt curioşi să afle cât mai multe. Nici nu se poate altfel, când aceste meleaguri poartă amprenta istorică a lui Mihai Viteazul şi a lui Matei Basarab, amprenta literară a lui Ştefan Bănulescu şi Hortensia Papadat Bengescu. Întrebările au curs în cascadă şi au validat un public atent, îndrăzneţ şi competitiv: aţi afirmat că şcoala românească este una de calitate, cu rezultate vizibile; cum susţineţi afirmaţia?, cum aţi ştiut că vreţi să deveniţi scriitor, ce anume a produs decizia?, dacă ar fi să o luaţi de la capăt aţi urma acelaşi drum? etc. Sigur, revelaţia a fost mottoul dezbaterilor alături de încercări, alături viaţa care ne dezvăluie mereu alte locuri, alţi oameni, alte întâmplări ca să ne descoperim pe noi şi ca să‑i descoperim şi pe ceilalţi. Poezia a încununat dezbaterea, care cu greu se lăsa încheiată.
Scriitorii au semnat cărţile care au fost oferite cititorilor, care, cu siguranţă, s‑au dus mai fericiţi acasă, mai înalţi, mai dornici de cunoaştere, mai fascinaţi de splendoarea lumii noastre. Fundaţia Culturală Ideea Europeană a făcut donaţii importante de cărţi acestor instituţii, proiectul desfăşurându‑se cu sprijinul Ministerului Culturii.
■ Jurnalist cultural, profesor
A.G. Secară
Pledoarie pentru normalitate şi echilibru
Desigur, nu se prea poate viaţă autentică fără cultură, nici cultură de valoare fără sensurile vieţii şi ale credinţei (sau sens fără valori autentice!)! Fără o anume experienţă, care trebuie adăugată celor şaisprezece ani pe care îi vom avea cu toţii mereu, chiar dacă mai există şi excepţii, precum Iulia Hasdeu… Aceasta ar putea fi una dintre numeroasele concluzii care s‑ar putea trage după o întâlnire istorică, „haretiană”, într‑una dintre instituţiile îndatorate frumos întemeietorului învăţământului românesc modern, Spiru Haret, Colegiul Naţional „Costache Negri” din Galaţi, unde liceenii şi profesorii instituţiei, dar şi scriitori, jurnalişti, oameni de cultură din Galaţi s‑au întâlnit cu patru personalităţi ale învăţământului şi culturii româneşti contemporane: scriitoarea şi editoarea Aura Christi, actorul şi profesorul Florin Zamfirescu, scriitoarea şi doctorul în didactica predării limbilor străine Dana Oprica şi editorul şi economistul Andrei Potlog.
Personalităţi care şi‑au prezentat şi cele mai noi cărţi publicate, pe lângă faptul că au existat şi convorbiri literare şi de… înţelepciune, dialogul fiind foarte deschis, oaspeţii răspunzând tuturor întrebărilor. Medeea Bălan, de pildă, din clasa a X‑a, l‑a întrebat pe maestrul Florin Zamfirescu ce condiţii ar trebui să îndeplinească un aspirant la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. Spontan, de parcă ad-hoc ar fi lucrat la o piesă de teatru, cum de altfel a mai răspuns şi la alte întrebări de mai multe ori, Florin Zamfirescu a spus: „Să fie normal!”. Pentru că normalitatea este foarte importantă în viaţă, viaţă care este ca o plimbare pe sârmă, ca un mers pe sârmă, şi orice abatere stridentă duce la un fel de prăbuşire. Venind vorba şi despre politică, maestrul a subliniat că ipocrizia trebuie înlăturată şi aici, deoarece politica este în toate în viaţă, fie că vrem să recunoaştem sau nu. Una dintre cele mai frumoase întrebări a fost pusă de Ştefan Giurgea, fiu de preot, care i‑a rugat pe invitaţi să se imagineze că ar fi iarăşi la frumoasa vârstă a adolescenţei, dar cu experienţa vieţii: ce sfat ar da Aura Christi tinerei Aura, care încă nu era Christi, după cum a botezat‑o literar marele Cezar Ivănescu, ce sfat ar da Florin Zamfirescu tânărului din Călimăneşti ş.a.m.d. Andrei Potlog a subliniat că important este să‑ţi găseşti şi să‑ţi urmezi Vocaţia, Florin Zamfirescu a avut câteva revelaţii, glumind serios şi punând accentul pe ideea că nu crede în evoluţie, ci în Revelaţie, punând prima cărămidă la temelia unui sistem filosofic, jucându‑se cu dialectica evoluţie‑revelaţie.
Aura Christi a vorbit despre importanţa existenţei relaţiei dintre maestru şi discipol, accentul căzând asupra Maestrului Nicolae Breban, proaspăt tradus, prin romanul „Bunavestire”, în limba germană (traducător Georg Aescht, Editura Pop Verlag). Aura Christi a omagiat şi vechi prieteni gălăţeni, precum istoricul literar Zanfir Ilie.
Dana Oprica a insistat asupra perioadei în care a fost şi a activat ca om de cultură sau ca profesor în Italia şi Spania, arătând diferenţe dintre sistemele de învăţământ din Europa, satirizând cu umor diverse aspecte (despre importanţa zâmbetului scrie deloc didactic şi în cartea lansată: „Am dedus că pentru a învăţa o limbă străină e nevoie de zâmbet”), dar şi schiţând, apropo de proiectul care a condus la minunata întâlnire de la colegiu, elemente care arată importanţa digitalizării, alta dintre concluzii fiind că Galaxia Gutenberg, clasica tipăritură, sfânta carte printată, nu va dispărea, ci va exista în paralel cu variantele electronice.
Cărţile despre care vorbeam mai sus erau nu numai ale celor prezenţi în sală, dar vom insista, evident, asupra celor semnate de Dana Oprica, Fragmente de cer, respectiv Florin Zamfirescu, Actorie sau magie. Drumul spre tine însuţi, dintre celelalte, fiind prezentate: Ioan‑Aurel Pop, Istoria României moderne; Adrian Dinu Rachieru, Voci din exil; Mircea Platon, Treptele umbrei; Nicolae Breban, Bunavestire; Ionel Necula, Filosofia identităţii româneşti; Luiza Barcan, Răsărit · Ανατολή; Silvana Bolocan, Livada Regelui; Eugen Uricaru, Viaţa unui fluture; Carmelia Leonte, Ani de piatră; Dumitru Radu Popescu, O sută şi una de poezii; Liliana Danciu, Romanul din roman; Alexa Visarion, Cealaltă scenă; Constantina Raveca Buleu, Splendor singularis; Maria Zambrano, Filosofie şi poezie; Ştefan Borbély, Modus operandi; Theodor Codreanu, Europa în care putem crede; Mircea Braga, Ultima frontieră; Mircea Gheorghe, Bucuriile şi capcanele lecturii; Răzvan Theodorescu, Cele două Europe.
Dana Oprica realizează practic o antologie de articole, multe dintre ele apărând chiar în Contemporanul, dacă vreţi, interdisciplinare (cartea apare în colecţia Istoria mentalităţilor), realizând o oglindă româno‑spaniolă antropologică, puncte forte fiind şi interviurile, dintre care amintim pe cele cu o fostă studentă a lui Vintilă Horia (portretul care rezultă, portretul câştigătorului de Goncourt este de neuitat: „Vintilă Horia era mai mult un maestru. Venea în clasă şi făcea ce ştia să facă, adică să gândească. Am avut norocul să îl observăm cum reflecta, cum gândea, ca şi când asistam la un atelier al unui minunat tâmplar, care nu comenta ce face, ci, simplu, ne lăsa să ne aşezăm lângă el, să‑l privim şi să învăţăm de la el”) şi părintele Amfilohie Brânză, care a venit în Spania să le vorbească românilor de acolo despre sfinţii închisorilor. Bref, este o carte şi despre credinţă. Ambele cărţi sunt pline de surprize. În ceea ce priveşte volumul lui Florin Zamfirescu, la o primă vedere sau discuţie, ar fi vorba despre viaţa ca teatru şi teatrul ca viaţă, despre 40 de ani de nesingurătate cu catedra şi scena, dar mai ales cu studenţii. Spre finalul cărţii se deschid porţi către celelalte manuscrise ale domniei sale sau spre cărţi nescrise încă, în acest sens capitolele „Iubirea”, „Lumină şi întuneric”, „Secţiunea de aur” şi „Dincolo de hotar” fiind exemplare! Spicuim: „Să îndrăznim să privim dincolo de cele cunoscute? Să riscăm un pas în zona de care nu s‑a mai atins nimeni până acum?”; „Toţi avem un dublu, un arheu, un înger păzitor, un frate geamăn, de care depindem şi care… depinde la rândul lui de acţiunile noastre fizice sau psihice. Noi evoluăm împreună…”. Sau, un citat din Louis Jouvet: „Meseria unui actor începe prin arta de a iubi şi a admira”…
Înainte de a se trece la întrebările liceenilor, Aura Christi a citit câteva poeme ale sale, invitaţii şi ele la lumea aceea, „dincolo de cele cunoscute”. Letum non omnia finit, ca să cităm din Propertius, pe care Aura Christi îl alege pentru un motto la un poem în care există versul firesc: „Totul e cum s‑a scris în carte”.
Evenimentul s‑a înscris în seria de manifestări prin care se sărbătoreşte aniversarea de 20 de ani de când a luat fiinţă, juridic vorbind, „Fundaţia Culturală Ideea Europeană”, fiind un proiect finanţat de Ministerul Culturii. Ideea Europeană este, la origine, după cum se ştie, revista înfiinţată de Constantin Rădulescu Motru la 1919, în aprilie 1990, romancierul Nicolae Breban adăugând acest titlu brandului naţional „Contemporanul”. Prima activitate din acest turneu: un debut‑eveniment sub semnul Sfântului Gheorghe, lansarea cărţii Timpul care se varsă în veşnicie. O scurtă biografie a satului Sfântu Gheorghe de Anca Simitopol, care a avut loc la Bucureşti, în Grădina de vară a Muzeului Naţional al Literaturii Române, sub semnul Purtătorului de Biruinţă Sfântul Gheorghe, la distanţă de câteva zile, urmând alte întâlniri exemplare: pe 6 octombrie 2023, la Colegiul Naţional „Octav Onicescu” din Bucureşti şi pe 9 octombrie 2023, la Biblioteca Judeţeană Ialomiţa „Ştefan Bănulescu” din Slobozia.
După cum se observă şi pe o postare de pe Facebook, s‑a vorbit aplicat şi inspirat despre „România citeşte în era digitală”, despre inteligenţa artificială şi Ţara noastră azi, despre magie şi actorie, despre scris şi arta de a fi tu însuţi. (O altă concluzie, ca şi într‑un recent interviu publicat în Contemporanul, fiind: „Să rămâi tu însuţi… E lucrul cel mai greu din lume!”) Despre Premiul Nobel pentru literatură şi valorile româneşti reale. Despre poezie şi austeritate. Despre Contemporanul. Ideea europeană, care apare sub egida Academiei Române ş.a.
Întâlnirea a fost prefaţată de doamna Andra Ionescu, director al Colegiului Naţional „Costache Negri”, mai fiind prezente, cu intervenţii binevenite, doamnele Geta Eftimie, director adjunct al Bibliotecii Judeţene, Elvira Alexandrescu, bibliotecar al Colegiului gălăţean, Catrina Caloian, Maricica Sava, Cătălina Şoltuz şi alte bibliotecare de la biblioteca judeţeană, prof. Doiniţa Popa, Universitatea Danubius, prof. Cristina Ciobanu ş.a. Subsemnatul a încercat să fie un moderator rezonabil.
■ Profesor, scriitor, critic, teoretician şi istoric literar
Elvira Alexandrescu
Amfiteatre pline cu „România citeşte în era digitală”
Pe data de 3 octombrie a.c. la Colegiul Naţional „Costache Negri” din Galaţi a avut loc un eveniment cultural de înaltă ţinută, „România citeşte în era digitală”, proiect al Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, având sprijinul Ministerului Culturii. Partener în proiect alături de şcoala noastră a fost prestigioasa instituţie de cultură, Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia”, Galaţi. Proiect interdisciplinar, „România citeşte în era digitală” îşi propune să revitalizeze, prin turnee naţionale, actul lecturii şi apropierea de carte. Pentru că într‑o societate în care se vorbeşte tot mai mult despre analfabetismul funcţional, criza lecturii se oglindeşte negativ în toate domeniile de viaţă, şi astfel, ideea de la „Ideea Europeană” vine să sprijine şcoala în demersurile ei de a aduce copilul, elevul, tânărul din nou alături de carte. Şi unde putem vorbi mai bine despre asta decât la şcoala care te învaţă să înveţi şi să‑i înveţi şi pe alţii, fosta Şcoala de Învăţători Săteşti înfiinţată la Ismail în anul 1877, fosta Şcoală Normală, respectiv Liceu Pedagogic, unitate de elită a învăţământului românesc. Purtând numele marelui cărturar, diplomat, om politic, pârcălab de Covurlui, Costache Negri, şcoala modernă de astăzi păstrează în clădirea semeaţă de cărămidă roşie spiritul haretian şi idealurile înalte ale unioniştilor. Numită „Sorbona dunăreană” de către prof. Gheorghe Felea, şcoala aceasta, după spusele aceluiaşi profesor, se multiplică an de an în sute de luminiţe care să ducă mai departe lumina cunoaşterii.
În amfitearul şcolii, urmăriţi de peste 100 de liceeni, profesori, bibliotecari, jurnalişti, Aura Christi, poet, romancier, eseist, redactor‑şef la revista Contemporanul, Dana Oprica, profesor, scriitor, referent la Institutul Cultural Român, Florin Zamfirescu, actor, profesor, regizor, scriitor, şi Andrei Potlog, editor şi publicist, au săvârşit actul schimbării la faţă. Pentru că toţi am devenit conştienţi de o anume magie care ne‑a schimbat, ne‑a răpit din noi şi ne‑a dus într‑un împreună. Şi nu o oră, nu două, ci peste trei şi jumătate ore, cu tot cu şedinţa de autografe. Un adevărat maraton! Discuţiile s‑au legat firesc, mai ales că invitaţii şi‑au mărturisit, cu sinceritate, vârsta de la început, „16 ani şi ceva”. Şi atunci fireşti au fost zâmbetele luminoase ale tuturor care, ieşiţi din timp, ne‑am instalat confortabil la vârsta de aur a marilor iubiri, a marilor trădări, a tăcerilor adânci, a gândurilor nerostite care se rotunjesc în noi, căutând drum spre rostire. Vârsta de aur a zborurilor care ne ridică de la pământ pentru a merge, din când în când, pe ape, sau pe nori, sau prin spaţii barbiliene. Vârsta la care mai păstrăm în fundul buzunarului talanţii pe care nu ştim cum să‑i investim încă. Am avut repere clare pentru timp şi spaţiu: ieşirea din timp, într‑un spaţiu al vârstei magice. Ce vreţi mai mult!
S‑au spus multe cuvinte, au fost aşezate în pagina zilei rostiri, au fost emise idei, a fost punere în abis, a fost cunoaştere, a fost magnetic, aproape terifiant, pentru că aproape se vedea (pentru că de simţit am simţit cu toţii) reţeaua de lumină a paşilor noştri, unii spre alţii. Că atât a iubit Dumnezeu lumea… Au fost numiţi/ aminţiti scriitori: Fănuş Neagu, fost elev al Liceului Pedagogic, doamna romanului românesc modern, Hortensia Papadat‑Bengescu, din Iveşti, Galaţi, locul este binecuvântat cu oameni de cultură.
Oaspeţii au vorbit despre ei, oameni mai mult lumină decât lut, despre ceea ce sunt şi ceea ce fac, despre convingeri, despre etaloane, despre modele. Dana Oprica a făcut o adevărată lecţie de patriotism, povestind din experienţa de profesor în Spania, Franţa, Italia. Cât de surprinşi sunt străinii de geografia binecuvântată a acestui spaţiu Carpato‑Danubiano‑Pontic. (Nu degeaba Papa Ioan Paul al II‑a a spus că România este „Grădina Maicii Domnului” şi a sărutat în genunchi acest pământ – n.n.) „Când au văzut străinii harta hidrografică a ţării noastre, au realizat ce bogaţi suntem…”. S‑a vorbit despre cărţi în mare parte, despre cuvântul tipărit, semnul purtător de rostire, despre oameni şi întâlniri providenţiale, despre nevoia a te cunoaşte pe tine şi a te construi interior prin cunoaştere. S‑a citit poezie, s‑au recitat psalmi, iar sufletele noastre s‑au ridicat, globuri străvezii de lumină, ca în timpul Sfintei Liturghii: „Să ne iubim unii pe alţii…” S‑a vorbit despre oameni şi cărţi, despre autori contemporani, despre volume care au devenit filme, despre lucrurile de preţ pe care le afli citind. Căci „la început a fost cuvântul” şi el devine realitate, se materializează prin rostire. Trebuie citit! Nu pierdeţi timpul!
Vorbim despre timp; nu ai dreptul să pierzi timpul, să ucizi timpul, să fii neglijent cu el. Timpul înseamnă valoare şi îţi este dat spre a te cultiva. Cum poţi trăi o mulţime de vieţi prin cărţi. Am vorbit despre IA, inteligenţa artificială, care este mai prezentă în viaţa noastră decât am crede. Ne cunoaşte mai bine decât, poate, ne cunoaşte noi, sau suntem conştienţi. Am vorbit despre creaţie şi emoţii, despre hobbyuri. Despre a te face fericit ceea ce faci, dacă modul în care îţi câştigi existenţa îţi aduce împlinire sufletească, sau ai nevoie de un hobby care să te facă întreg, unde să te regăseşti, să te încarci, să‑ţi dezvolţi partea ta de dumnezeire. Am vorbit despre copii. Despre cum ei devin prelungiri ale existenţei tale şi le priveşti uimit ca pe nişte ramuri ce se desprind din tine.
Ne‑a ajutat foarte mult Adi Secară, moderatorul întâlnirii, scriitor, critic, eseist, de la Biblioteca „V.A. Urechia”. Acesta a fost rolul său, de a ne mai aduce spre firul roşu al întâlnirii, să nu ne pierdem pe drum.
Şi a venit vremea întrebărilor din public.
„Ţi‑a fost vreodată frică să scrii, Aura Christi?”
Ilinca, 17 ani: – „V‑a fost vreodată frică de a vă expune prin scris?”
Ştefan, 17 ani: – „Dacă aţi putea să vă întâlniţi cu o versiune a dumneavoastră mai tânără, ce i‑aţi spune, ce sfat de viaţă i‑aţi da?”
Medeea, 16 ani: – „Ce calităţi trebuie să aibă cineva pentru a fi un bun actor?”
Alina, 16 ani: – „Cum este sistemul de învăţământ în Italia şi Spania faţă de cel din România?”
Darius, 16 ani: – „Winston Churchill spunea că «Dacă mergi prin iad, continua să mergi!» Aş dori să întreb ce aţi făcut când viaţa v‑a pus la zid şi ce ne‑aţi recomanda să facem noi.”
Ar fi trebuit premiate cu o carte cu autograf primele trei întrebări care i‑ar fi surprins pe oaspeţi. Dar au fost premiaţi toţi cei cinci copii. Întrebări profunde, de oameni care deja şi‑au pus lor aceste întrebări. Dovedesc preocupări şi căutări, curiozităţi şi vădite aplecări spre a ieşi în lume cu temele făcute. Această deschidere nu ar fi fost posibilă dacă nu s‑ar fi creat acel frumos cerc al încrederii. Şi întâlnirea aceasta ştiu că va conta. Şi‑mi amintesc de spusele lui Mircea Cărtărescu despre Eminescu, cât de mult şi‑a fi dorit să‑l cunoască aşa cum a fost, ca simplu trecător pe stradă, şi să poată să stea de vorbă cu el aşa cum stai de vorbă cu un prieten, aşa cum Moise a vorbit în faţa cortului cu Dumnezeu. Cam aşa s‑au petrecut lucrurile în amfiteatrul plin de lumină de la „Costache Negri”. Am stat de vorbă împreună ca între prieteni. Şi din acest motiv laud iniţiativa Fundaţiei Culturale Ideea Europeană de a aduce în şcoli, alături de tineri, oameni reprezentativi pentru cultura unui popor, contemporani cu ei, despre care să poată vorbi ca despre oameni portal. Întrebări ar mai fi fost, adolescenţii abia îşi făcuseră curaj. Tot ce primiseră în trei ore acum înflorea, ca bobul bun aruncat în pământ bun. Şi din nou Adi Secară ne‑a adus în Timp, la timp, pentru că vremea îşi cerea dreptul de a curge. Ca în basm, Timpul s‑a oprit atâta vreme cât Făt‑Frumos a trebui să înfăptuiască fapta sa de vrednicie, pe urmă trebuie să laşi timpul să treacă în voia sa pentru ca Universul să îşi păstreze mecanismul superb al existenţei sale. Şedinţa de autografe ne‑a adus mai aproape, unu la unu, umăr la umăr, ne‑am şoptit numele, fiecare urmărind dedicaţia care înflorea pe pagina de titlu a cărţii, fiecare văzându‑se special. S‑a scris în Cartea de Onoare a şcolii pentru a rămâne ca pagină de istorie.
Din punct de vedere pedagogic, activitatea se înscrie în categoria educaţiei non‑formale şi reprezintă un altfel de şcoală, cu rezultate remarcabile. Şcoala noastră promovează astfel de activităţi, tocmai pentru câştigul de informaţie şi de emoţie pe care îl aduc.
Ne‑am rătăcit pe holurile frumoasei clădiri, printre liceenii cu cămăşi albe şi cravate, ei cu ale lor, lucruri serioase, noi cu ale noastre, reintraţi în timp, căutând să ne strecurăm cât mai discret din nou în lumea noastră cea de toate zilele. Au mai rămas atâtea lucruri de spus, de văzut. Ar fi trebuit un tur ghidat al şcolii, poate data viitoare… Am mulţumit frumos pentru donaţiile de carte făcute bibliotecii şcolii. Şi am făcut poze. În faţa şcolii, în holul şcolii, pe holuri, în amfiteatru, în curtea şcolii, cu elevii, cu profesorii, cu îngrijitoarele, cu bucătăresele, cu paznicul, cu directorii, noi între noi, de parcă, rămasă punctată în mici veşnicii, vizita aceasta va căpăta trăinicia unui mozaic pe care timpul nu‑l va trece în uitare.
■ Profesor, bibliotecar la Colegiul Naţional „Costache Negri”, Galaţi
