Cătălin Mosoia în dialog cu Antonella Sorace. Bilingvismul e un dar
Aproape jumătate din populaţia lumii este bilingvă. Cel puţin aşa susţin cercetătorii din domeniu*. Pe de altă parte, procesul de globalizare continuă şi multe alte persoane sunt pe cale să devi
nă bilingve**. Prin urmare, înţelegerea şi vorbirea unei alte limbi, diferită de limba maternă, este un subiect de actualitate. Am dorit să aflăm mai multe despre bilingvism şi totodată să obţinem informaţii de la surse valoroase şi de prestigiu. Astfel am ajuns la centrul Bilingualism Matters din cadrul Universităţii din Edinburgh***.
Centrul a fost înfiinţat în urmă cu aproape zece ani de Antonella Sorace, profesor de dezvoltare lingvistică în cadrul Şcolii de Filosofie, Psihologie şi Ştiinţe Lingvistice.
Antonella Sorace: Sunt lingvist de formaţie şi am fost preocupată de cum anume se învaţă o limbă. Am devenit interesată de bilingvism în urma experienţei mele de elev al limbii engleze. Când eram studentă am decis ca lucrarea de dizertaţie să fie în domeniul învăţării celei de a doua limbi şi m-am bazat atât pe experienţa personală, cât şi pe a altor persoane. Ulterior, aceasta a devenit tema de cercetare din întreaga mea carieră. Acum sunt profesor de dezvoltare lingvistică la Universitatea din Edinburgh şi cercetez bilingvismul în sens larg, cunoaşterea a cel puţin două limbi de-a lungul vieţii; prin urmare, la diferite vârste şi în anumite perioade din viaţa unei persoane. Împreună cu grupul meu de cercetare studiem copiii care învaţă două limbi încă de la naştere, dar şi copiii care le învaţă pe rând; de asemenea, investigăm fenomenul la adulţitineri, care învaţă o limbă străină, poate cu ocazia studiilor universitare, şi la adulţi-maturi care încep să înveţe o limbă străină odată cu vârsta pensionării. Suntem interesaţi de bilingvism în sens larg.
Cătălin Mosoia: Bilingvă este o persoană care vorbeşte două limbi. Dar dacă vorbeşte trei?
Sunt persoane care ştiu mai mult de două limbi; în unele cazuri, vorbesc trei şi sunt trilingve, iar trilingvismul se întâlneşte din ce în ce mai des. În general, folosim termenul de bilingvism pentru a ne referi la mai mult de o singură limbă.
Limba engleză este cea de a doua limbă pe care o vorbiţi. Care este limba dumneavoastră maternă?
Sunt vorbitoare nativă de limba italiană. Am crescut într-un mediu lingvistic italian, în cea mai mare parte. Mama mea a fost vorbitoare nativă a limbii sarde, care este o limbă romanică la fel ca italiana, româna, franceza şi spaniola. Dar mama nu vorbea cu mine în sardă, deoarece credea că nu este o limbă foarte utilă. Cu toate acestea, vorbea în sardă cu alte rude. Aşa că am auzit vorbindu-se în sardă în jurul meu şi o înţeleg. Nu o pot vorbi, dar o înţeleg.
Sarda este o limbă dificilă?
Sarda este o limbă diferită de italiană. Să spunem că distanţa dintre italiană şi sardă este mai mare decât distanţa între italiană şi spaniolă.
Care sunt principalele caracteristici ale bilingvismului? Ce fel de probleme apar când ne referim la bilingvism?
Depinde de tipul de bilingvism la care ne gândim. Bilingvismul devine din ce în ce mai prevalent în societăţile noastre care, în mod tradiţional, sunt monolingve. Datorită mobilităţii internaţionale, de exemplu, sunt mai multe familii bilingve decât monolingve. Nu trebuie să uităm că multilingvismul este ceva obişnuit în multe regiuni din lume. Unii ar spune că în lume sunt mai multe zone unde a fi bilingv sau multilingv este ceva normal, iar cunoaşterea doar a unei singure limbi ar fi ceva neobişnuit. Din această perspectivă, în tipul nostru de societate, normalitatea este încă privită prin prisma cunoaşterii unei singure limbi şi puţin ciudat a şti mai mult decât o singură limbă. Astfel, în cazul copiilor bilingvi, sunt persoane care se tem de faptul că la o vârstă fragedă cunoaşterea a două limbi sau a mai mult de una singură nu ar fi benefică pentru copii, pentru că mai degrabă i-ar deruta; apoi, nu ar putea să înveţe bine nicio limbă şi, astfel, ar putea avea dificultăţi la şcoală din cauza limbii în care se predă, limba comunităţii respective.
Aşa este?
Răspunsul scurt este nu, nu este adevărat! Şi aceasta pentru că ştim din cercetările realizate la nivel mondial, nu numai din investigaţiile noastre, că înţelegerea unei alte limbi nu are aceste efecte negative. În mod clar, cunoaşterea unei alte limbi are multe efecte pozitive. Depinde de context şi de mediu şi de ceea ce cred oamenii despre bilingvism şi limbile vorbite, în particular. Întorcându-mă la povestea mea, mama nu credea foarte mult în limba sardă şi considera că nu este o limbă utilă. Prin urmare, nu trebuie să ne mire posibila lipsă de motivaţie a copiilor de a învăţa această limbă. Dacă aud oameni spunând „această limbă este o pierdere de timp, copiii ar trebui să înveţe mai degrabă limba engleză“, se creează un fel de setare care nu conţine motivaţia de a învăţa limba respectivă. În felul acesta, multe limbi dispar.
Bilingvismul contează. „Bilingualism Matters“ este numele centrului pe care l-aţi înfiinţat la Universitatea din Edinburgh.
Am înfiinţat centrul în urmă cu opt ani de zile. Parţial, pentru că eram părinte de copii bilingvi, italiană şi engleză, încă de la naştere. Eram conştientă de faptul că oamenii cunosc foarte puţine lucruri despre bilingvism, ştiam concepţiile greşite din unele şcoli sau familii. Am considerat că cercetătorii au o responsabilitate specială şi cei care lucrează în domeniul bilingvismului ca şi mine nu trebuie să păstreze rezultatele cercetărilor numai pentru ei. Rezultatele investigaţiilor noastre sunt folositoare şi pentru persoanele din afara spaţiului universitar care trebuie să ia decizii asupra propriilor copii, studenţi, pacienţi şi, dacă sunt factori de decizie, asupra politicilor corespunzătoare. M-am gândit că, dacă am putea face astfel încât rezultatele cercetărilor noastre să ajungă la oamenii din afara spaţiului academic, poate că deciziile se vor lua pe baza faptelor şi a cercetărilor, nu altfel.
Înţeleg că aţi dorit să iniţiaţi un dialog între cercetători care lucrează în bilingvism, aşa cum sunteţi dumneavoastră, şi comunitate.
Am început cu profesori şi părinţi din Edinburgh, iar intenţia mea a fost de a stabili un canal de comunicare corespunzător cu ei. Am vizitat şcoli, am vorbit cu profesori, am organizat întâlniri şi seminarii, am răspuns la întrebări şi am încercat să explic de ce bilingvismul este bun şi nu ceva de care trebuie să ne fie teamă. Foarte curând am început să primim solicitări de informaţii de la persoane care lucrează în diverse domenii, cum ar fi sănătate, politică, afaceri. Am început să ne extindem şi am vorbit cu mai mulţi oameni care activează în alte sectoare ale societăţii; apoi, ne-am extins în afara Scoţiei, ulterior dincolo de graniţele Marii Britanii, unde am înfiinţat filiale ale centrului nostru. În prezent, avem 16 filiale – 14 funcţionează în diferite ţări din Europa şi două în Statele Unite ale Americii. Următoarele două filiale vor funcţiona în Los Angeles (SUA) şi în Granada (Spania).
Care sunt avantajele de a fi bilingv? Dar, înainte de aceasta, putem vorbi de avantaje?
Cred că putem vorbi de avantaje. Cercetările sugerează mai multe tipuri de beneficii. În primul rând, sunt avantaje de natură lingvistică. Cunoaşterea a două limbi atrage atenţia asupra proprietăţilor limbii, iar copiii care cresc într-un mediu bilingv au o mai bună înţelegere a modului în care funcţionează limba, în general. Aceasta înseamnă că ei au o mai bună abilitate metalingvistică, care implică o mai bună raţiune asupra limbii, pot distinge între formă şi înţeles, ceea ce este un lucru util; apoi, pot învăţa alte limbi mult mai uşor. Prin urmare, dacă ştii două limbi, învăţarea unei a treia ori a patra limbi este mult mai uşoară. Sunt o mulţime de alte beneficii lingvistice; de exemplu, în ceea ce priveşte abilitatea de a vedea perspectiva celuilalt – un copil sau un adult bilingv poate înţelege mai bine decât un monolingv faptul că ceilalţi pot avea diverse puncte de vedere şi o perspectivă diferită asupra lucrurilor şi, nu în ultimul rând, ţin seama de acea perspectivă diferită de a lor. Acest lucru este extrem de important pentru lumea în care trăim.
Este posibil ca bilingvii să poată accepta şi gestiona opinii contrastante cu o mai mare lejeritate decât monolingvii?
Bilingvii pot avea perspective diferite asupra unui obiect ori unei situaţii. De exemplu, dacă ne gândim la domeniul afacerilor, activitatea de negociere implică, pe lângă înţelegerea temelor de discuţie, abilităţi de comunicare, dar şi elemente de background cultural. De ce anumite propuneri ajung să fie teme ale dialogului dintre cele două părţi implicate în negociere? Cred că această abilitate de a te pune în locul celeilalte persoane este utilă nu numai pentru domeniul afacerilor.
Bilingvismul pare să fie un instrument folositor. Mă gândesc la cercetătorii antropologi care se duc în mijlocul oamenilor aparţinând altor culturi şi încearcă să vadă lucrurile şi din perspectiva acestora.
Aşadar, un antropolog bilingv va face lucrurile mai bine! Dacă eşti un bun antropolog şi cunoşti mai mult de o singură limbă, atunci munca ta este uşurată. Mai există un alt tip de avantaj care a fost demonstrat de cercetători – ca să închidem chestiunea beneficiilor: este vorba de atenţie, mai precis, modul în care suntem atenţi la situaţiile din jurul nostru. Atenţia intervine indiferent de ceea ce facem; ne ocupăm de o chestiune, dar totodată suntem distraşi de întreruperi – zgomot, îngrijorări, alte gânduri sau diverse solicitări din partea celor din jur. Persoanele bilingve sunt mai performante în direcţionarea atenţiei către ceea ce fac şi în ignorarea informaţiei irelevante. De asemenea, sunt mai performante în trecerea de la o sarcină la alta. Aceste abilităţi nu sunt caracteristice unui domeniu anume, post de muncă sau activitate – sunt abilităţi generale foarte folositoare. S-a demonstrat ştiinţific faptul că bilingvismul poate avea un impact pozitiv pentru că atunci când vorbesc o anumită limbă, bilingvii trebuie să o excludă pe cealaltă. Limbile sunt active tot timpul, astfel că atunci când te exprimi într-o limbă o (le) excluzi pe cealaltă (celelalte). Şi acest lucru este reflectat şi în domenii care nu au legătură cu limba, în particular.
Vorbind despre avantajele bilingvismului la persoanele mature, mass media a raportat că bilingvismul este ca o pastilă care opreşte instalarea demenţei.
Este o altă concepţie greşită, dacă vreţi. Asemenea opinii rezultă din interpretările eronate date cercetării. Sunt investigaţii ştiinţifice care arată că bilingvii, în general, îmbătrânesc într-un mod ameliorat. Vorbim de o îmbătrânire normală, comună tuturor oamenilor, şi care se caracterizează prin declin normal şi treptat al abilităţilor cognitive. Pentru aceste persoane s-a descoperit că bilingvismul, în anumite moduri, poate contrabalansa efectele acestui declin. Decăderea este mai graduală, mai puţin perceptibilă sau întârziată. Bilingvismul poate să nu fie singura experienţă care produce acest efect – pot fi şi alte experienţe cu efect similar. Prin urmare, nu este vorba de faptul că bilingvismul este magic. Bilingvismul este un tip de experienţă deschisă mai multor oameni decât pregătirea muzicală sau anumite tipuri de exerciţii fizice, de exemplu. Dacă este adevărat faptul că bilingvismul poate contracara declinul natural al anumitor funcţii cognitive atunci avem încă un motiv pentru a încuraja bilingvismul în orice limbă. Apoi, pentru îmbătrânirea patologică, bilingvismul poate întârzia apariţia primelor simptome ale demenţei, care diminuează independenţa şi autonomia persoanei. Aceste simptome pot fi întârziate cu patru sau cinci ani de zile, după cum arată cercetările. Investigaţiile nu susţin că, dacă eşti bilingv, atunci nu vei dezvolta demenţa. Ar fi fost prea frumos, dar, din păcate, nu este adevărat. Repet, investigaţiile ştiinţifice sugerează că bilingvismul poate contracara efectele distrugătoare ale bolii şi prelungi viaţa autonomă şi independentă a persoanelor care sunt afectate de boală.
Încercând o concluzie pentru discuţia noastră: este bilingvismul ca o mână în plus pentru cei care vorbesc cel puţin două limbi?
Da, cred că bilingvismul este o abilitate foarte utilă. Este mult mai accesibil decât multe alte tipuri de abilităţi şi mă gândesc la acele regiuni unde se vorbesc limbi minoritare. Am menţionat limba sarda, deoarece mama mea provenea din Sardinia, dar în lume sunt multe zone unde oamenii au ocazia de a-şi creşte copiii într-un mediu bilingv, fără să plătească nimic, pentru că, pur şi simplu, în regiune se vorbesc mai multe limbi. Este regretabil faptul că în multe din aceste locuri bilingvismul este văzut ca o problemă, ca o povară, şi nu ca o resursă sau un potenţial avantaj.
O ocazie favorabilă.
Exact! Aici intervine un aspect la care lucrăm, în sensul că există un tip de bilingvism privilegiat şi care este foarte răspândit: „Copilul meu trebuie să înveţe limba engleză pentru că engleza este folositoare“, spun unii părinţi. Alţii, sunt de părere că limba chineză va fi limba viitorului deoarece China devine treptat o putere internaţională. Totuşi, din punctul de vedere al creierului, cunoaşterea oricărei limbi este benefică. Prin urmare, din această perspectivă, importantă este cunoaşterea a mai mult de o singură limbă şi nu anumite limbi. Nu contează dacă limba este vorbită de trei miliarde de oameni sau de trei sute de oameni ori dacă este de prestigiu pentru că este vorbită de locuitorii ţărilor puternice din punct de vedere politic sau economic. Aceştia sunt factori importanţi pentru că generează un context socio-politic în care oamenii au atitudini, pozitive sau negative, către anumite limbi – cu toate acestea, din punctul de vedere al creierului nu contează.
Vreau să concluzionez spunând că bilingvismul în orice limbă este folositor. În acelaşi timp, trebuie să fim clari şi să spunem că toate beneficiile de care vorbeam nu sunt garantate şi nu se petrec în mod automat, pentru că depind de context. Sunt multe, multe tipuri de bilingvism şi multe, multe tipuri de contexte. Nu este un lucru alb sau negru şi încercăm să înţelegem modul în care aceşti factori diferiţi pot avea un rol în bilingvism şi care este legătura lor cu efectele pozitive. Finalmente, avem două idei certe: bilingvismul nu este nociv şi, cu ajutorul centrului „Bilingualism Matters“, dacă vom putea convinge oamenii că bilingvismul nu este rău, am rezolvat jumătate din ceea ce ne-am propus; dacă vom convinge că bilingvismul este bun, am rezolvat şi cealaltă jumătate.
Note:
* Poarch, G. J., & Bialystok, E. (2015). Bilingualism as a model for multitasking. Developmental Review, 35, 113–124. doi:10.1016/j.dr.2014.12.003
** Bhatia, T. K., & Ritchie, W. C. (Eds.). (2013). The handbook of bilingualism and multilingualism (Second Edition ed.). Blackwell Publishing, Ltd.
*** Bilingualism Matters, a Centre at the University of Edinburgh
**** The University of Edinburgh
