Cronică plastică

Invitație în grădina minunilor

Expoziția de pictură și sculptură „The Miracle Garden” – Carmen Poenaru și Carmen Chițan la Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea. Vara a adus nenumărate bucurii ochiului, pe meleagurile vâlcene, spațiu binecuvântat din belșug cu frumusețe naturală și cu o viață culturală rodnică. Arta are un rol aparte în acest peisaj cultural, pentru că, lună de lună, în cele patru spații de expunere – trei ale Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Râmnicu Vâlcea, și unul al Muzeului Județean de Istorie „Aurelian Sacerdoțeanu” – se succed expoziții dintre cele mai interesante, ce oferă o imagine convingătoare asupra artei contemporane.

Expoziția căreia îi sunt dedicate rândurile următoare aparține pictoriței Carmen Poenaru și sculptoriței Carmen Chițan, două artiste din Bacău care au venit la Râmnicu Vâlcea încărcate nu doar cu lucrările lor, ci și cu o doză masivă de optimism și spirit ludic, împreună cu o bucurie de viață molipsitoare.

Discursul plastic al acestui duet feminin, curatoriat de pictorul Gheorghe Dican, și‑a aflat cel mai potrivit loc de expunere: curtea interioară a Casei Simian, arhitectură eclectică cu pronunțate accente maure, astăzi sediul Muzeului de Artă al municipiului.

Curtea interioară a muzeului este, de fapt, o grădină înconjurată de un portic, ale cărui coloane sunt unite prin elegante arcade ascuțite, și care are în centrul ei un bazin de piatră. Caracteristicile arhitecturale specifice ale acestui spațiu au fost inspirat exploatate de către celor două artiste. Carmen Poenaru a realizat o friză cu picturile sale de mari dimensiuni, pe zidurile din spatele coloanelor, iar Carmen Chițan s‑a folosit de întreg spațiul gărdinii, inclusiv de bazinul din piatră, pentru a‑și integra în peisaj făpturile plăsmuite din metal sudat, ce sunt atât de convingătoare încât par a se fi născut chiar în această grădină.

Desigur, sentimentul puternic de autenticitate pe care‑l inspiră un artist se datorează unui efort pe care cel mai adesea nici măcar nu ni‑l putem imagina, dar pe care cel dăruit cu har îl depune ca pe o ofrandă adusă frumuseții și bucuriei de a celebra natura, în întreaga ei măreție și diversitate. Fiindcă, așa cum voi detalia imediat, Carmen Chițan a învățat să privească natura cu uimire, iubire și atenție față de fiecare detaliu.

Pictura lui Carmen Poenaru se definește în serii ample de lucrări, cu tematici diferite, a căror abordare cuprinde toate posibilitățile de exprimare, de la figurativ spre abstract și invers, cu pasaje de tranziție între ele. Ceea ce o leagă cu un fir nevăzut de colega și prietena ei Carmen Chițan este același atașament față de miracolul naturii, sursa lor permanentă de inspirație, chiar dacă fiecare se exprimă diferit, în limbaje și tehnici distincte. „Grădina miracolelor” pe care au creat‑o la Râmnicu Vâlcea, folosindu‑se de spațiul unei grădini reale, ce aparține unei clădiri monument istoric, ne invită să le cunoaștem universul interior dezvăluit acum cu o nestăvilită dorință de comunicare și împărtășire a unor trăiri ardente.

Pentru această expozițe Carmen Poenaru a pregătit o serie de lucrări gestualist‑abstracte, adevărate dezlănțuiri cromatice, în tușe generoase, pornite dintr‑un preaplin al trăirii. Ea pictează așa cum trăiește, la cea mai înaltă temperatură, cu un spirit solar înnăscut. Când lucrează abstract creează structuri cu un puternic impact vizual, susținut și de o cromatică bine strunită armonic, dar lipsită de orice fel de inhibiție în fața tonurilor puternice și a contrastelor izbitoare. Structurile de pe pânzele sale sunt stilizări și epurări de volum și formă recognoscibilă ale unor teme pe care tot natura i le înfățișează, dar care sunt trecute prin filtrul unei sensibilități aparte. Tocmai de aceea, ele își îndeplinesc rolul lor în expoziția „The Miracle Garden”, ca o propunere de dialog cu natura unei grădini, în cheie gestualist‑abstractă.

Sculptura lui Carmen Chițan intervine în acest dialog cu lucrările sale tridimensionale, astfel încât expoziția se conturează ca o convorbire în trei: două artiste, fiecare exprimându‑se în limbajul ei propriu, și grădina‑cadru. În felul acesta a luat naștere un spectacol plin de vitalitate și de culoare, menit să insufle bucuria de a trăi și bucuria de a crea.

Carmen Chițan a ales o formulă artistică deloc simplă din punct de vedere tehnic, reușind să exceleze în lucrul ei printr‑un efort și o tenacitate remarcabile. Creează sculptură în metal, folosindu‑se foarte mult de obiecte ready‑made, ce au avut inițial o funcționalitate practică, industrială sau casnică. Procesul de conversie a acestor obiecte care, de cele mai multe ori, ajung la depozitul de reciclare a fierului vechi, are loc după un proces laborios de selecție, urmat de prelucrare cu ajutorul sudurii, șlefuire, îmbinare, patinare sau colorare în masă a suprafețelor. „Ingredientul” secret ce face posibilă spectaculoasa conversie a obiectului de folosință comună în unicat artistic este imaginația debordantă a sculptoriței, dublată de un extraordinar spirit de observație a lumii vii.

Carmen Chițan își creează continuu basmul ei cu personaje inspirate de toate făpturile zburătoare, târâtoare sau mergătoare pe care le avem adesea în lumea noastră, în imediata noastră proximitate, fără să ne îngăduim răgazul de a ne bucura de existența lor. Artista însă le studiază cu atenție, curiozitate și uimire, le deslușește misterul și‑l transferă lucrărilor sale, cu un spirit ludic remarcabil și un simț al umorului, specific moldovenesc, ce‑mi amintește de prozele lui Ion Creangă, reușind astfel să creeze un puternic sentiment de viață a personajelor inspirate „din lumea celor care nu cuvântă”.

Protagoniștii expoziției de la Râmnicu Vâlcea sunt melcii de grădină, realizați de Carmen Chițan și din metal, dar și dintr‑o mixtură de materiale, între care nuielele de lemn au un rol structural și expresiv special. De altfel, tot din nuiele, artista a realizat un personaj ce pare desprins din basmele populare românești, o zeitate a pădurii, înzestrată cu puteri miraculoase, ce stă între melcii de toate formele, mărimile și culorile, răspândiți în grădina Casei Simian.

P.S. 1: Trebuie să adaug în final că expoziția „The Miracle Garden”, semnată Carmen Poenaru și Carmen Chițan, a fost cel de al doilea motiv al prezenței lor la Râmnicu Vâlcea în luna iulie a acestui an, primul motiv, în ordine cronologică, desigur, fiind participarea lor la cea de a XVII‑a ediție a Taberei de arte vizuale „Vlaicu Ionescu”, ce se desfășoară în fiecare vară la Călimănești, alături de alți opt artiști plastici prestigioși, veniți din mai multe centre culturale ale țării.

P.S. 2: Imediat după ce s‑au întors de la Râmnicu Vâlcea cele două artiste au deschis și la București o expoziție, la Galeria Artoteca a Bibliotecii Metropolitane, cu un număr mai restrâns de lucrări, dar tot atât de incitantă. Carmen Poenaru a avut ca obiect de studiu pietrele prețioase și semiprețioase ce au inspirat picturii ei structuri spectaculoase și o cromatică plină de forță. Carmen Chițan și‑a dezvăluit și o altă latură a preocupărilor ei plastice: omul contemporan. Sculpturile de la Artoteca, de un pronunțat expresionism și de dimensiuni mai mari, dau glas conștiinței că prin tehnologie suntem supuși unei alienări ireversibile.

■ Critic și istoric de artă

Luiza Barcan

Total 1 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button