Expoziția de pictură și sculptură „The Miracle Garden” – Carmen Poenaru și Carmen Chițan la Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea. Vara a adus nenumărate bucurii ochiului, pe meleagurile vâlcene, spațiu binecuvântat din belșug cu frumusețe naturală și cu o viață culturală rodnică. Arta are un rol aparte în acest peisaj cultural, pentru că, lună de lună, în cele patru spații de expunere – trei ale Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Râmnicu Vâlcea, și unul al Muzeului Județean de Istorie „Aurelian Sacerdoțeanu” – se succed expoziții dintre cele mai interesante, ce oferă o imagine convingătoare asupra artei contemporane.
Expoziția căreia îi sunt dedicate rândurile următoare aparține pictoriței Carmen Poenaru și sculptoriței Carmen Chițan, două artiste din Bacău care au venit la Râmnicu Vâlcea încărcate nu doar cu lucrările lor, ci și cu o doză masivă de optimism și spirit ludic, împreună cu o bucurie de viață molipsitoare.
Discursul plastic al acestui duet feminin, curatoriat de pictorul Gheorghe Dican, și‑a aflat cel mai potrivit loc de expunere: curtea interioară a Casei Simian, arhitectură eclectică cu pronunțate accente maure, astăzi sediul Muzeului de Artă al municipiului.
Curtea interioară a muzeului este, de fapt, o grădină înconjurată de un portic, ale cărui coloane sunt unite prin elegante arcade ascuțite, și care are în centrul ei un bazin de piatră. Caracteristicile arhitecturale specifice ale acestui spațiu au fost inspirat exploatate de către celor două artiste. Carmen Poenaru a realizat o friză cu picturile sale de mari dimensiuni, pe zidurile din spatele coloanelor, iar Carmen Chițan s‑a folosit de întreg spațiul gărdinii, inclusiv de bazinul din piatră, pentru a‑și integra în peisaj făpturile plăsmuite din metal sudat, ce sunt atât de convingătoare încât par a se fi născut chiar în această grădină.
Desigur, sentimentul puternic de autenticitate pe care‑l inspiră un artist se datorează unui efort pe care cel mai adesea nici măcar nu ni‑l putem imagina, dar pe care cel dăruit cu har îl depune ca pe o ofrandă adusă frumuseții și bucuriei de a celebra natura, în întreaga ei măreție și diversitate. Fiindcă, așa cum voi detalia imediat, Carmen Chițan a învățat să privească natura cu uimire, iubire și atenție față de fiecare detaliu.
Pictura lui Carmen Poenaru se definește în serii ample de lucrări, cu tematici diferite, a căror abordare cuprinde toate posibilitățile de exprimare, de la figurativ spre abstract și invers, cu pasaje de tranziție între ele. Ceea ce o leagă cu un fir nevăzut de colega și prietena ei Carmen Chițan este același atașament față de miracolul naturii, sursa lor permanentă de inspirație, chiar dacă fiecare se exprimă diferit, în limbaje și tehnici distincte. „Grădina miracolelor” pe care au creat‑o la Râmnicu Vâlcea, folosindu‑se de spațiul unei grădini reale, ce aparține unei clădiri monument istoric, ne invită să le cunoaștem universul interior dezvăluit acum cu o nestăvilită dorință de comunicare și împărtășire a unor trăiri ardente.
Pentru această expozițe Carmen Poenaru a pregătit o serie de lucrări gestualist‑abstracte, adevărate dezlănțuiri cromatice, în tușe generoase, pornite dintr‑un preaplin al trăirii. Ea pictează așa cum trăiește, la cea mai înaltă temperatură, cu un spirit solar înnăscut. Când lucrează abstract creează structuri cu un puternic impact vizual, susținut și de o cromatică bine strunită armonic, dar lipsită de orice fel de inhibiție în fața tonurilor puternice și a contrastelor izbitoare. Structurile de pe pânzele sale sunt stilizări și epurări de volum și formă recognoscibilă ale unor teme pe care tot natura i le înfățișează, dar care sunt trecute prin filtrul unei sensibilități aparte. Tocmai de aceea, ele își îndeplinesc rolul lor în expoziția „The Miracle Garden”, ca o propunere de dialog cu natura unei grădini, în cheie gestualist‑abstractă.
Sculptura lui Carmen Chițan intervine în acest dialog cu lucrările sale tridimensionale, astfel încât expoziția se conturează ca o convorbire în trei: două artiste, fiecare exprimându‑se în limbajul ei propriu, și grădina‑cadru. În felul acesta a luat naștere un spectacol plin de vitalitate și de culoare, menit să insufle bucuria de a trăi și bucuria de a crea.
Carmen Chițan a ales o formulă artistică deloc simplă din punct de vedere tehnic, reușind să exceleze în lucrul ei printr‑un efort și o tenacitate remarcabile. Creează sculptură în metal, folosindu‑se foarte mult de obiecte ready‑made, ce au avut inițial o funcționalitate practică, industrială sau casnică. Procesul de conversie a acestor obiecte care, de cele mai multe ori, ajung la depozitul de reciclare a fierului vechi, are loc după un proces laborios de selecție, urmat de prelucrare cu ajutorul sudurii, șlefuire, îmbinare, patinare sau colorare în masă a suprafețelor. „Ingredientul” secret ce face posibilă spectaculoasa conversie a obiectului de folosință comună în unicat artistic este imaginația debordantă a sculptoriței, dublată de un extraordinar spirit de observație a lumii vii.
Carmen Chițan își creează continuu basmul ei cu personaje inspirate de toate făpturile zburătoare, târâtoare sau mergătoare pe care le avem adesea în lumea noastră, în imediata noastră proximitate, fără să ne îngăduim răgazul de a ne bucura de existența lor. Artista însă le studiază cu atenție, curiozitate și uimire, le deslușește misterul și‑l transferă lucrărilor sale, cu un spirit ludic remarcabil și un simț al umorului, specific moldovenesc, ce‑mi amintește de prozele lui Ion Creangă, reușind astfel să creeze un puternic sentiment de viață a personajelor inspirate „din lumea celor care nu cuvântă”.
Protagoniștii expoziției de la Râmnicu Vâlcea sunt melcii de grădină, realizați de Carmen Chițan și din metal, dar și dintr‑o mixtură de materiale, între care nuielele de lemn au un rol structural și expresiv special. De altfel, tot din nuiele, artista a realizat un personaj ce pare desprins din basmele populare românești, o zeitate a pădurii, înzestrată cu puteri miraculoase, ce stă între melcii de toate formele, mărimile și culorile, răspândiți în grădina Casei Simian.
P.S. 1: Trebuie să adaug în final că expoziția „The Miracle Garden”, semnată Carmen Poenaru și Carmen Chițan, a fost cel de al doilea motiv al prezenței lor la Râmnicu Vâlcea în luna iulie a acestui an, primul motiv, în ordine cronologică, desigur, fiind participarea lor la cea de a XVII‑a ediție a Taberei de arte vizuale „Vlaicu Ionescu”, ce se desfășoară în fiecare vară la Călimănești, alături de alți opt artiști plastici prestigioși, veniți din mai multe centre culturale ale țării.
P.S. 2: Imediat după ce s‑au întors de la Râmnicu Vâlcea cele două artiste au deschis și la București o expoziție, la Galeria Artoteca a Bibliotecii Metropolitane, cu un număr mai restrâns de lucrări, dar tot atât de incitantă. Carmen Poenaru a avut ca obiect de studiu pietrele prețioase și semiprețioase ce au inspirat picturii ei structuri spectaculoase și o cromatică plină de forță. Carmen Chițan și‑a dezvăluit și o altă latură a preocupărilor ei plastice: omul contemporan. Sculpturile de la Artoteca, de un pronunțat expresionism și de dimensiuni mai mari, dau glas conștiinței că prin tehnologie suntem supuși unei alienări ireversibile.
■ Critic și istoric de artă
Luiza Barcan
